Mulți spun despre politicienii de azi că nu sunt niște sfinți, dar există un senator român, canonizat cu acte în regulă. Iar alegătorii îi pot săruta moaștele între 25 și 29 octombrie la Patriarhia Română, se pot închina la icoanele cu chipul său și se pot ruga la el să intervină la Dumnezeu pentru ei.

Politicianului român de astăzi este văzut de către mulți ca fiind pus pe căpătuială, ignorând interesul țării, pus pe harță din absolut orice numai să-și mascheze non-valoarea, fără respect față de oameni și fără alt proiect decât propria bunăstare a sa și a rudelor aferente.

In total contrast, Sfântul nostru politician atât de mult a iubit România încât și-a dedicat ei întreaga sa viață, lăsând la o parte interesele personale, fiind bun, sfătuitor, înțelegător, apropiindu-și oamenii, împrietenindu-se cu ei și iubindu-i.

Pe Dealul Patriarhiei, pelerinii vor veni de vineri să se închine la moaște. Dacă despre Sfântul Dimitrie cel Nou au auzit, românii nu știu prea multe despre Sfântul Dionisie Erhan, senator în primul Parlament al României Mari. În 2018, Biserica Ortodoxă Română a recunoscut sfințenia acestui mare român care, pe lângă virtuțile sale de preot, a avut un rol decisiv în Marea Unire, fiind singurul sfânt român proclamat în Anul Centenar. El a știut să unească glasul duhului, cu cel al sângelui românesc.

Cine a fost Dionisie Erhan

S-a născut în anul 1868 în satul Bardar, raionul Ialoveni, astăzi Republica Moldova. Dintre cei opt copii ai familiei, el a fost trimis să intre la Mănăstirea Suruceni la doar 15 ani. În 1918 a fost ales arhimandrit, iar apoi Arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului, fiind hirotonit în Catedrala Mitropolitană din Iași. În anul 1934 a fost întronizat Episcop al Cetății Albe și Ismailului.

Învestitura a avut loc, ln Palatul Regal, cu participarea înaltului cler, a guvernului și a multor personalități, în prezența Regelui Carol al II-lea, cel care a semnat și decretul de numire. După pierderea Basarabiei, s-a refugiat în țară, unde a păstorit credincioșii din Episcopia Argeșului, între anii 1940-1941. Bătrân și bolnav s-a întors la mănăstirea sa de metanie, trecând la Domnul în data de 17 septembrie 1943.

Sufletul Unirii

Pe Dionisie Erhan, 80% dintre membrii Sfatului Țării din Basarabia l-au avut ca povățuitor și duhovnic și este figura cea mai reprezentativă a Basarabiei. Și atât de mult l-au iubit și l-au prețuit și oamenii simpli încât l-au ales aproape în unanimitate senator în primul Parlament al României Întregite. În Basarabia, i se spune „Sufletul Unirii”.

Pentru că în calitatea sa de duhovnic pentru demnitarii Basarabiei, a discutat cu ei despre chestiunile importante ale țării, i-a sfătuit cum să acționeze pentru ca unirea să se înfăptuiască, a fost pentru ei omul pe care s-au bazat în acțiunile și deciziile lor, unele întruniri de taină desfășurându-se în chiliile de la Mănăstirea Suruceni. Istoricele şedinţe secrete din anii 1917-1918 au rămas în memoria și conștiința multor parlamentari de odinioară.

Un mare patriot român

Sfântul Dionisie s-a luptat pentru limba română în timpul rusificării forțate. Și a lăsat moștenire un fond de carte de neprețuit. Carte românească adusă clandestin uneori de el singur, cărată în sacii pe care-i ducea în spinare peste Prut. A făcut din Mănăstirea Suruceni o oază de românism. Banii personali ai stareţului Dionisie au avut un rol nevăzut, dar hotărâtor, în zilele premergătoare Unirii şi în genere în pregătirea sufletească a celor ce aveau s-o aducă la îndeplinire. Mulţi dintre fruntaşii basarabeni sunt legaţi cu neuitată recunoştinţă de moşneagul vlădică al Ismailului, care-i primea la ședințe în mănăstire, deseori în timpul prigoanei rusești adăpostindu-i între zidurile ei.

Molcom și sfătos în dulcele grai moldovenesc

Vocea sa era frumoasă, melodioasă, blajină şi răspicată și știa să creeze acea atmosferă de umilinţă faţă de momentele înalte. Avea fruntea albă şi înaltă, ochii luminoşi, interpreţi neşovăielnici şi nemincinoşi ai unei inteligenţe născute, nu făcute. Molcom şi sfătos la cuvânt, smerit şi popular la înfăţişare.

Era printre puținii care știau pe dinafară toată Sfânta Scriptură. Și istoria netrucată a țării. Mergea din sat în sat, din cătun în cătun, povățuind, ascultând, învățându-i pe oameni limba română. Biserici, orfelinate, mănăstiri, cămine – sunt opere ce vor purta prin veacuri numele aceluia care a ştiut să fie întotdeauna bun creştin şi bun român.

Însuși Nicolae Iorga și-a declarat public admirația

Iorga i-a recunoscut meritele, între altele păstrându-se articolul „Un episcop pentru Basarabia” publicat în ziarul „Neamul românesc”(1933, din 20 octombrie): „Dacă ei îl cer pe părintele Dionisie, e pentru că viața lor în lupta pentru cultura românească și pentru reunirea la vechea lor Moldovă e legată de acest venerabil cleric, atât de smerit și de devotat Bisericii sale. Ei își aduc aminte de atitudinea deosebit de curajoasă pe care acest drept și bun moldovean a avut-o în zilele când soarta provinciei sale era în discuție, și cred că se cuvine loc celui care și l-a găsit la primejdie”.

Mărturii despre Sfântul Dionisie

Pantelimon Halippa, „Viața Basarabiei”, nr. 9-10, 1943: ”Cu o minte ageră, o voce dulce, sunătoare, cu o înfățișare plăcută și o purtare mai presus de orica laudă, tânărul Dionisie Erhan a cucerit frățimea mănăstirii care, după ce l-a primit în sânul ei, l-a ridicat din treaptă în treaptă până la rangul de stareț (…) Ceea ce alcătuia însușirea de căpetenie a propovăduitorului Dionisie era meșteșugul de a îmbina cele sfinte cu cele lumești, de a lega cele cu carte cu cele din înțelepciunea vieții și cerințele ei poruncitoare”.

Ioan Buzgudan, fost ministru și deputat în Sfatul Țării: ”Noi, adunați în redacția ziarului Cuvântul Moldovenesc, vorbeam de durerea neamului nostru, căci simțeam și vedeam că o lespede grea ne apasă. Prea Sfințitul Dionisie era în mijlocul nostru, îmbărbătându-ne, iar alteori locul nostru de întruniri era Mănăstirea Suruceni. Prea Sfințitul Dionisie spunea: <<Nu este destul voința omului de a înălța pe cineva, căci mâine va fi voia Domnului de a trânti în praf și pulbere>>”.

Teodor Inculeț, ziarist, „Cuvântul românesc”, 1943: „Niciodată obosit, Prea Sfințitul Dionisie a știut ca nimeni altul să fie un Apostol al neamului. Veșnic pe drum, rătăcitor prin îndepărtatele noastre sate, Prea Sfințitul Părinte Dionisie, cu unicul său prieten arhiereasca cârjă, a fost alinarea moldovenilor dornici de slavă, dornici de lumină, setoși după adevăr. Rar – și aceasta o mărturisim cu toată sinceritatea sufletului nostru – să se fi ridicat din neamul nostru un mai strălucit și admirabil exemplar”.

Pr. N. Tomoilă, 1938: „El predica de pe înălţimea Sf. Amvon crezul unei generaţii, crezul unui întreg popor. Istoria de mâine nu va uita iarăşi să scrie în paginile ei de aur, zilele de mari furtuni, de aprigă prigoană, când toţi fruntaşii români, căutaţi pentru a fi omorâţi de hoardele bolşevice, îşi găsesc refugiul tot între zidurile aceleiaşi istorice mănăstiri, unde P. S. Episcop Dionisie predica Evanghelia dragostei de Neam şi a unităţii noastre naţionale. Vremi de cumpănă şi vijelioase furtuni, din care P. S. Sa a ştiut să iasă victorios”.

Vasile Țepordei („Raza”, an. VII, nr. 389, 18 iulie 1937, p.1): „Eu n-am dat niciodată îndărăt – mi-a declarat într-un interviu, bătrânul sihastru de la Suruceni. Viaţa mea este un lanţ nesfârșit de lupte şi de biruințe. N-am luptat niciodată pentru interese personale. Şi de aceea am biruit totdeauna”.

Preasfinţitul Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, 2019: „Tânărul stareț a avut un rol important în afirmarea identității românești, în cunoașterea istoriei Bisericii din Basarabia și în realizarea idealului de unitate națională în perioada premergătoare momentului istoric de la 27 martie 1918, dar și după”.

Inscripția de pe piatra de mormânt de la Mănăstirea Suruceni din Basarabia:

Episcopul Dionisie Erhan (n. 1868 — d. 1943), Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (1918-1932), Episcop al Ismailului (1932-1940), Episcop al Argeșului (1940-1941), Răzăș din Bardarul Lăpușnei, Luminatu-s-a singur prin învățătura cărții și fost-a cuvios călugăr din pruncie. Staret aici (mănăstirea Suruceni) îndelungă vreme (1908-1934), Viteaz în Legea creștină Strămoșească, Neșovăielnic în dragostea de Neam. Cald sprijinitor al tinerilor spre lumina cărții. Pildă de păstor duhovnicesc – cu grai frumos, cu râvnă sfântă… până la moarte”.

Programul special dedicat Sfântului Dionisie

Pelerinajul la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (prăznuit la 27 octombrie), organizat ca în fiecare an de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor, se va desfășura în perioada 25-29 octombrie 2019 și integrează un eveniment absolut special dedicat singurului român declarat Sfânt de BOR în Anul Centenarului.

Programul dedicat Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe – Ismail începe vineri, 25 octombrie 2019 când, la ora 12.30, de la Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon – Nou, vor fi aduse în procesiune Icoana şi Moaştele sale, pe traseul Calea Şerban Vodă, strada Bibescu Vodă, Crucea brâncovenească de la baza Dealului Patriarhiei.

La ora 13.00, cele două procesiuni (una dedicată Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou și cealaltă Sfântului Ierarh Dionisie și Sfintei Muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş) se vor întâlni la Crucea brâncovenească şi vor înainta până la Catedrala Patriarhală, unde vor fi întâmpinate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Altarul de vară. Potrivit Basilica.ro Sfintele Icoane şi Sfintele Moaşte vor fi depuse apoi spre închinare în baldachinul de pe Colina Patriarhiei, pentru a fi cinstite de pelerini până marţi, 29 octombrie 2019.

Duminică, 27 octombrie 2019, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, începând cu ora 9.00, la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală, va fi săvârșită Sfânta Liturghie arhierească de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu membrii Sfântului Sinod, fiind înconjuraţi de preoți şi diaconi.

Urmează apoi cel mai important eveniment: la ora 12.30 va avea loc proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail.

Marţi, 29 octombrie 2019, la ora 10.00, moaştele Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe – Ismail vor pleca spre Mănăstirea Suruceni din Republica Moldova.

Sfântul Dionisie, pe vremea când era tânăr călugăr, alături de fratele său, Teodor Erhan. Fotografie din arhiva nepoatei sale, Tatiana Popescu, născută Erhan, refugiată în România din Basarabia, acum în vârstă de 87 de ani.

Vasile și Andriana, părinții Sfântului Dionisie, o fotografie de familie păstrată cu sfințenie și mare dragoste de rude care încă mai trăiesc și astăzi.

Întâlnirea cu Sfinții ne întărește în credință și ne dă putere să lucrăm cu nădejde în Via Domnului!” – Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud

Te-ar putea interesa și: