Marţea trecută, Cosmos TV a împlinit un an de existenţă şi a decis să sărbătorească evenimentul printr-un program de maxim rafinament: după prânz, nişte reluări cu Dan Claudiu Tănăsescu, seara o emisiune cu Dan Claudiu Tănăsescu, iar spre miezul nopţii o alta, tot cu Dan Claudiu Tănăsescu.
Fostul imitator jalnic al lui Fănuş Neagu la „Săptămâna“ a fost înfăţişat în multiplele sale înfăţişări: parlamentar, iubitor de oameni („Poate de unde eu sunt biolog şi scriitor, am mai augmentat sentimentul ăsta de omenie“), justiţiar revoltat şi - ţineţi-vă bine - preşedinte de partid. Ei bine, da, domnul Tănăsescu conduce o formaţiune care se cheamă Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale şi care - ne anunţă dumnealui - „este vârtejul ce vine din urmă şi mătură scena politică“.
Trăsătura de bază a PPPS pare a fi că apare de peste tot şi merge pretutindeni, sfidând regulile deplasării şi făgăduind revirimentul îndelung aşteptat. Scriu aceste rânduri ca pe o asumare a reproşului azvârlit de Dan Claudiu Tănăsescu în obrazul mediatic la emisiunea „Pe aripa timpului“, de săptămâna trecută. Aservită şi dubioasă, presa n-a fost prezentă la al patrulea congres naţional al PPPS şi drept urmare nu l-a popularizat.
De ce? Din cele trei motive pe care le invocă toate nulităţile roase de mania persecuţiei: boicot, lipsă de interes sau dezinformare. Asta am auzit din gura lui DCT, asta consemnez, deşi nu pricep cum poate să dezinformeze cineva care a decis să NU fie de faţă. Mă simt totuşi vinovat faţă de PPPS. În consecinţă, vă rog să luaţi aminte la acest partid şi mai ales la orientarea lui. Cine-l caută pe internet află, bunăoară, că „Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale, fostul Partid al Pensionarilor şi al Protecţiei Sociale, este un partid politic din România.
Orientarea partidului este de centru-dreapta, cu tendinţe de stânga, dar şi de mijloc“. Ştiu că aţi vibrat la acest inedit amplasament politic şi că vreţi să deveniţi membru al PPPS cât mai repede. Grăbiţi-vă, e o îmbulzeală crâncenă la intrare. DCT însuşi s-a declarat depăşit de evenimente, sub ochii lăcrămoşi ai moderatoarei Diana Radu şi flancat de vedetele partidului (ajung şi la ele imediat): „Vin foarte mulţi oameni în partid. În fiecare zi mă sună cel puţin două personalităţ i şi o groază de necunoscuţi. Toţi mă întreabă: ce-i cu partidul ăsta? Unde vreţi să ajungeţi? Iar eu le răspund: O să câştigăm alegerile şi o să conducem ţara, în numele celor mulţi“.
Mesajul PPPS are un impact atât de puternic, încât şefului său i-ar trebui douăzeci de mâini şi tot atâtea telefoane doar spre a face faţă apelurilor urgente. Rămân doar două nelămuriri: Dacă PPPS are un asemenea succes, cum se face că n-a auzit aproape nimeni de el? Dacă viteza lui de creştere e atât de mare, de ce s-a supărat DCT pe presă fiindcă nu l-a făcut cunoscut? În aceeaşi seară de poveste, Cosmos TV a difuzat o înregistrare de la amintitul congres al PPPS.
I-am văzut la lucru pe DCT şi ajutoarele lui în materie de salvare naţională: Doiniţa Ioneţ, Dumitru Dincă (altul decât cel din primul parlament postdecembrist), Ilie Georgescu şi un misterios domn Stănescu, recomandat drept eminenţa cenuşie a partidului şi cufundat într-o muţenie deplină. Într-un subtil joc de oglinzi, aceiaşi oameni se aflau şi în studioul emisiunii „Pe aripa timpului“, amintind prin acest aranjament de găselniţa Revelionului columbean de acum doi ani, când musafirii celebrului cuplu se uitau la un televizor la care se vedeau pe ei înşişi. Sub ochii a treizeci de inşi somnolenţi, vorbitorii încinşi cu eşarfe albe au făcut un puseu de logoree, arătând că pot învinge PNG-ul în materie de mahala şi delir demagogic.
Ca un scriitor ce se află, DCT a anunţat că „strămoşii ne privesc de dincolo de mormânt şi-şi pun speranţele în noi“. Musiu Georgescu a punctat la rându-i: „Ne doare necazurile românilor şi suntem motivaţi de acest motiv“. Iar distinsa doamnă Ioneţ a vituperat împotriva celor „care îşi dau legi şi îşi retrogradează case“. Promit să mă înscriu rapid în PPPS - evident, dacă voi avea răbdare să stau la o coadă atât de lungă - şi pun o singură condiţie: Să mi se mijlocească un dialog cu doamna Ioneţ despre şansele Universităţii Cluj de-a se salva de la retrocedare.