PARASCHIVESCU: "Mai ţineţi minte? Frica, frigul şi foamea domneau peste un ţinut cenuşiu, unde oamenii învăţau să-i ovaţioneze pe satrapi".
Apartamentul de bloc era o peşteră igrasioasă, în care stafii vinete pândeau gazele în creierul nopţii ca să fiarbă un ou. Te mişcai prudent şi vorbeai şoptit. Citeai ce ţi se dădea voie, ţi se oprea din salariu dacă nu aveai copii, căscai ochii la televiziunile vecinilor pentru o reclamă la blugi sau salam. Anul 1984 al lui Ceauşescu era romanul „1984“ al lui Orwell. Un calendar sinistru potrivea literatura şi realitatea într-o cadenţă distopică. Era nevoie de aer, de speranţă, de conştiinţa unei punţi cu exteriorul. De unde s-o iei, dincotro să aştepţi licărul, spre ce să-ţi întorci faţa cotropită de riduri?
Europa Liberă era o soluţie, chiar dacă retorica oficială vedea în ea un cuib de trădători apatrizi. Sau poate tocmai de aceea. Orice era demonizat de puterea comunistă obţinea legitimitate şi credit. Era timpul logicii inverse, al rocadelor între nebunie şi normalitate, între adevăr şi minciună. TVR 1 a făcut un act de igienă mentală difuzând joi prima parte a documentarului „Cold Waves“, realizat de Alexandru Solomon, o întoarcere în timp echivalentă cu un vaccin antiamnezic. „Cold Waves“ spune povestea postului de radio Europa Liberă şi a mizei sale în duelul propagandistic de pe vremea Cortinei de Fier. Naratorul are glasul cumpănit şi ochii uscaţi. Nu-i nevoie de excese, suspine sau puseuri inchizitoriale. Dacă vrei o disecţie fără cusur, trebuie să cauţi un profesionist cu mână sigură. Iar mâna lui Alexandru Solomon nu tremură nicio clipă. Comunismul e întins pe masa de disecţie şi arătat aşa cum a fost de-adevăratelea.
Singurele emoţii ale filmului se degajă din întoarcerea protagoniştilor de odinioară în studioul unde încercaseră să facă respiraţie artificială României. O revedere plăcută umezeşte întotdeauna pleoapa atât cât trebuie. Uniţi de o misiune pe care şi-au asumat-o fără împieptoşări retorice, realizatorii, editorii şi comentatorii de atunci s-au întâlnit nu doar fiindcă asta cerea scenariul, ci şi pentru că vizitarea trecutului e de cele mai multe ori o terapie folositoare. Am văzut în premieră oameni cărora până joia trecută le ştiam doar vocea. Am lipit în sfârşit o figură glasului tonic al Edelinei Stoian. Am descoperit sub o barbă sură şi o claie post-Woodstock enciclopedia ambulantă a muzicii pop pe nume Andrei Voiculescu. Şi mi-am amintit de paraziţii care înecau genericul topului prezentat de Voiculescu - un generic în care Paul Simon încerca să cânte „Late in the Evening“ cu tot bruiajul tovarăşilor.
„Cold Waves“ nu e însă un film pentru evocatorii nostalgici. Mesajul lui sună fără echivoc: cine nu ştie cum a fost îşi asumă riscuri majore. Alexandru Solomon a pus corect accentele şi a insistat pe câteva episoade de mare impact: molestarea Monicăi Lovinescu, izolarea lui Paul Goma, reacţia lui Nicolae Ceauşescu după cutremurul din 1977. Episoadele au fost prezentate în alternanţă cu fragmente de interviu luate de un reporter nevăzut câtorva dintre cei care menţinuseră de departe iluzia normalităţii: N.C. Munteanu, Mircea Carp, Emil Hurezeanu, Ioana Măgură-Bernard, Gelu Ionescu, Monica Lovinescu etc.
În seara asta şi joia viitoare, TVR 1 va difuza următoarele două părţi din „Cold Waves“. Vă rog apăsat să le urmăriţi.