Instanța i-a admis unui arădean  solicitarea de schimbare a sexului în documentele oficiale. Prenumele lui va pierde ultima literă și va deveni nume masculin. Iar CNP-ul va fi și el ajustat sau va primi unul nou.

Are 31 de ani  și s-a născut fată. Toată viața a așteptat momentul acesta. După tratamente hormonale, consiliere și evaluări psihologice, după intervenții chirurgicale, e gata să fie un  bărbat „cu acte în regulă” și, mai departe, să poată să își întemeieze o familie. În exclusivitate, arădeanul, care trăiește în afara țării,  a povestit pentru Evenimentul Zilei cum a decurs transformarea, dar și cât de greu i-a fost să trăiască în corp de fată și apoi de femeie. El a povestit că a avut nevoie de doi ani de terapie psihologică și psihiatrică, cu teste lunare, care la 3 – 4 luni odată erau repetate, pentru a se vedea evoluția cazului. Toate acestea se întâmplau la 600 km distanță de localitatea în care trăia. Însă cu toate costurile, nu doar de tratament, ci și de transport și hrană, decontate de statul în care își are domiciliul.

Chiar dacă în România apar tot mai des în ultima perioadă cazuri de transexuali care definitivează birocrația pentru a-și schimba genul în actele de stare civilă, subiectul trecerii de la un gen la altul rămâne unul tabu. Multe din persoanele în cauză povestesc că situația lor nu e acceptată nici măcar de familie. Unii spun că au trecut prin experiențe traumatizante, atunci când părinții sau alte rude binevoitoare au vrut să îi întoarcă pe „calea dreaptă”. Alții au auzit „urări de bine”, de genul: „Mai bine mori pe masa de operație”. 

Mă jucam cu băieții, jocuri de băieți. Nu am înțeles «fericirea» de a fi femeie”

Arădeanul cu care am stat de vorbă spune că Dumnezeu i-a arătat calea. A avut șansa, din start, de părinți înțelegători. Oameni modești, cu meserii simple, care în copilăria lui au decis să plece din țară pentru a munci ca să aibă un trai mai bun. În altă țară a Uniunii Europene trăiește și în prezent. Era o fetiță de 11 ani când a plecat. Una care știa deja că este, de fapt, băiat. 

Am o mamă de aur! Ea mi-a găsit acest avocat. Fără ajutorul părinților mei, care m-au sprijinit necondiționat, nu ajungeam în ziua de azi, unde sunt. Cred că Dumnezeu mi-a dat acești părinți minunați și tot El mi l-a scos în cale și pe avocatul Bogdan Ionescu. Nu am cuvinte să le mulțumesc”, ne spune. „Îmi amintesc cât de expus am fost fenomenului de bullying, în școală. Din partea colegilor și a dascălilor. Mereu eram întrebat ce sunt, bărbat sau femeie. Pentru un copil e extrem de greu să treacă prin așa ceva. Eu am știut de mic, de când am devenit conștient de mine, că nu sunt fată. Mă jucam cu băieții, jocuri de băieți. Cu mama ne ciondăneam când aveam zi de poze la școală, și îmi cerea să port fustă ca să ies frumos. Niciodată nu am acceptat asta, am purtat doar pantaloni”, povestește tânărul. 

A fost o dramă când mi-au crescut sânii”

Spune că hărțuirea a continuat și în străinătate. În adolescență, colegii dezbăteau faptul că nu își epila picioarele, deși era, conform catalogului, fată. E drept, una care purta haine de băieți. „A fost o dramă când mi-au crescut sânii. Până la operația de dublă mastectomie, îmi legam pieptul cu un bandaj, ca să nu se vadă. Mama a descoperit, la un moment dat, niște corsaje ortopedice, care strângeau tot și aplatizau, și în care leșinam de cald vara”, mai povestește bărbatul. 

E comunicativ și deschis chiar la  întrebările intime. Cel mai cumplit moment al copilăriei a fost prima menstruație. Avea numai 9 ani și era la săniuș. A crezut că s-a lovit. Mama a făcut lumină: „Felicitări, de azi ai devenit femeie, e cea mai mare bucurie”. „Nu, nu era. Deloc. Nu am înțeles unde era fericirea aceea. Am avut marele noroc ca la 23 de ani aproximativ, când am început tratamentul hormonal, după prima injecție, să se oprească”, ne spune. 

Trebuie să găsim o soluție”

La vâsta de 13  ani a abordat prima dată subiectul sexualității sale cu părinții: „Eu arătam la față ca un băiat. Mă îmbrăcam și mă comportam ca atare. Lumea mă confunda. Îmi amintesc cum i-am abordat pe ai mei. Eram deja stabiliți în străinătate, ei erau în sufragerie, eu în camera mea, disperat. M-am dus și le-am spus despre faptul că mă gândeam tot timpul că nu pot trăi așa, că eu sunt, de fapt, băiat și că trebuie să ne gândim împreună ce putem face, dacă există o soluție, să o găsim. La anii aceia nu știam că există operații pentru persoanele trans. La 18 ani am început să merg la psiholog, pentru că deja aveam gânduri suicidale. Dar după un an am identificat faptul că puteam face operația de schimbare de sex și unde”.

Doi ani de evaluări pentru diagnosticul de transexual

Abia la vârsta de 21 de ani a intrat în linie dreaptă. După doi ani a primit hârtia cu diagnosticul „transgender”. „Am ieșit din cabinet cu documentele medicale în mână, cu diagnosticul pus, și nu mai știam de mine de fericire. Am sunat-o pe mama. Mă născusem a doua oară. Eram conștient că viața mea începe abia atunci, din acel punct”, își amintește. 

Am simțit că a ieșit din mine cealaltă persoană”

Pasul al doilea a fost tratamentul hormonal. În cazul lui s-a optat, după o serie de investigații, pentru cel injectabil. „Acest tratament va dura toată viața”, ne spune. Nu peste mult timp i-a venit rândul pentru a face operația de extirpare a sânilor: „Când am ieșit din operație și mi-am pipăit pieptul de acum plat, mi-am spus: Doamne, am scăpat și de suferința asta”. 

Următoarea operație, după trei ani, a fost histerectomia totală cu extirparea ovarelor. „Am simțit că a ieșit din mine cealaltă persoană”, își amintește viitorul bărbat. Acum e pe lista de așteptare pentru operația finală de schimbare de sex. 

Vrea să se căsătorească

Vă întrebați ce urmează? Și noi am întrebat. Acum, că a intrat în linie scurtă spre actul de identitate de bărbat, tânărul nostru se gândește serios la viitor. De nouă ani, are o iubită. Da, de când avea încă sâni. Vrea să se căsătorească cu ea: „E fantastică legătura dintre noi. Cu ea am făcut dragoste pentru prima dată în viață”. 

Și mai spune ceva, tânărul transsexual, un mesaj pentru alte persoane care, asemeni lui, s-au născut în corpul greșit: „Fiți tari, cu capul sus. Nu e o rușine. E viața noastră și nu trebuie să depindă de ceea ce cred sau spun alții. E datoria noastră să ne trăim viața curajos!”

 Apar tot mai multe persoane trans în România

Sorina, primul bărbat din România care, în urma unei intervenții chirurgicale, a devenit femeie. Sorina a declarat că își regretă amarnic decizia.

Internetul e plin de topicuri despre transgeneri, iar după niște decizii date de CEDO, în toată Europa, persoanele care și-au schimbat sexul încep să obțină, foarte ușor, recunoașterea noului gen în actele oficiale. În țara noastră, în ultimii ani, cinci sătmăreni şi-au schimbat sexul. Ultimii care au obținut acte de identitate noi sunt doi liceeni, o fată și un băiat, care abia au împlinit vârsta majoratului. Prima operaţie de schimbare de sex din România, efectuată de profesorul Ioan Lascăr, a avut loc la Spitalul de Urgenţă Floreasca în aprilie 1995. În urma intervenţiei, un tânăr de 19 ani, Sorin Florin Raţiu, a devenit femeie și a luat numele „Sorina”. În 2011, în țara noastră deja se efectuaseră șase astfel de intervenții, iar pe lista de așteptare se aflau alte 20 de persoane.  

Naomi este unul dintre cei mai cunoscuti travestiti din țara noastră. Acesta spunea ca de multe ori a intentionat să-și facă schimbare de sex, însă nu a motivat și de ce nu a mers mai departe în acest sens.

Citiți mai departe Mi-au spus că dacă am televizor, îmi permit și o operație de reconstrucție mamară”

 

Te-ar putea interesa și: