E mai mult decît curios cum se lucrează azi pe Planetă nu numai la supraviețuirea lui Vladimir Putin în fruntea țării, după 18 ani de regim autoritar trimițînd la țarii luminați din Istoria Maicii Rusii, dar și la glorificarea sa de către ruși.

Mulți istorici ai clipei de la noi și din afară invocă aiurea o Rusie care nu se simte în largul ei în ipostaza de Putere amenințătoare pentru Occident și mai ales în ipostaza de țară sancționată de Congresul american și de Uniunea Europeană.

Cine are habar cît de cît de ruși și nu-i judecă din perspectiva omului occidental (la ruși 4 + 4 fac 5, avertiza Arghezi în 1941, fără a ști că peste cîțiva ani el însuși avea să simtă pe pielea lui acest fel aparte al rușilor de a socoti), își dă seama că prea supușii noului Tătuc nu-și doresc altceva decît:

Revenirea Rusiei la ipostaza de Superputere de pe vremea URSS, cînd parizienii făceau pe ei fără pamperși auzind dimineața hodorogitul mașinilor de gunoi confundat cu huruitul tancurilor, cînd Hollywoodul trăia din filmele gen Spionul care vine din frig, cînd comuniștii din întreaga lume se uitau la Moscova ca musulmanii la Mecca, ipostază pierdută după prăbușirea URSS, cînd țara a intrat pe mîinile bețivului Elțîn. Ce poate alinta mai mult orgoliul rusului de cetățean al unui Imperiu decît campania dementă din SUA privind amestecul Rusiei în alegerea președintelui american?

Cînd a avut loc atentatul terorist împotriva Turnurilor, americanii s-au simțit călcați în picioare în orgoliul lor de cetățeni ai unei țări îngenuncheate de o mînă de islamici. Ei s-au întrebat de îndată: De ce plătim taxe și impozite dacă două clădiri simbol din inima Americii pot fi date jos de niște străini, care nici măcar nu veniseră peste ocean cu avioanele? Campania din SUA, în urma căreia Congresul american i-a dat cu tifla diliului de Donald Trump, votînd sporirea sancțiunilor împotriva Rusiei, amintește uluitor de Dărîmarea Turnurilor. Nu știu dacă Rusia a influențat alegerea lui Donald Trump. Eu nu cred. Dacă vor fi fost niște hackeri erau agenți americani sub acoperire de ruși.

În acest caz, ca și în altele, nu contează realitatea, contează imaginea. Ori imaginea creată de o presă americană care întrece Presa mogulilor anti-Băsescu la tendențiozitate bolșevică, la grava încălcare a normelor profesionale, e cea de Americă al cărei președinte a fost ales nu de americani, ci de Rusia lui Putin. Dacă aș fi american, m-aș întreba, ca și după Turnuri: Păi la ce dracu plătesc taxe și impozite dacă o țară străină reușește să intervină cîntînd în cel mai important proces al democrației americane – alegerile prezidențiale? Iar dacă aș fi rus, aș fi mîndru că sub conducerea lui Vladimir Putin Rusia a reușit să influențeze alegerile nu din Burundi, nu din Columbia, nu din România, ci din America!

Revenirea Rusiei la ipostaza de țară încercuită, de țară amenințată, ca și pe vremea lui Napoleon, ca și pe vremea lui Hitler, cu ajunsul Cotropitorului străin la Moscova. Sancțiunile, exercițiile militare care nu se mai termină în vecinătatea Rusiei, folosirea României, ca și în anii interbelici, pe post de țară prin care Occidentul face cu pumnul Rusiei, plasarea de armament sofisticat în țările din jurul Rusiei, toate, ca pe vremuri, de la Polonia la România, acceptînd postura de cordon sanitar belicos – sînt tot atîtea realități care-l conving pe rus că Putin are dreptate cînd spune că trebuie să fie pregătit de un nou Mare Război, Război care nu poate fi cîștigat decît dacă Putin rămîne la cîrma Rusiei încă un mandat.

Luînd seamă la aceste adevăruri, ocolite de presa noastră, care, asemenea presei interbelice, crede că în cazul Rusiei profesionalismul trebuie să lase loc propagandei, mi-am amintit că am prin bibliotecă un document excepțional: Un film al primirii la Kremlin, de Vladimir Putin, în 9 mai 2005, cu prilejul Aniversării a 60 de ani de la încheierea Celui de-Al Doilea Război Mondial, a șefilor de stat și de guvern invitați să participe la Parada militară.

Filmul mi-a fost dat pe un DVD de Adriana Săftoiu, pe vremea cînd ea lucra la Cotrocenii lui Traian Băsescu, iar eu eram unul dintre cei mai înverșunați adversari ai lui Traian Băsescu din presă. Nu o dată am invocat-o pe Adriana Săftoiu drept exemplu strălucit de ce vrea să însemne consiliera cu presa a unui demnitar. Una dintre îndatoririle celei sau celui care răspunde de presă la cancelaria președintelui sau a premierului e să țină legătura cu toți marii adversari ai demnitarului din presă.

Sînt momente cînd un Conducător abil simte nevoia să-și contacteze dușmanii din presă. Fie pentru a verifica reacția acestora la o inițiativă mai aparte a demnitarului, fie pentru a plasa o informație, un document, care e bine să apară în presa dușmană și nu în cea amică. Puțini au fost sfătuitorii de președinți și premieri care au respectat, cel puțin față de mine, această regulă. Mai toți, neghiobi, s-au grăbit să-și însușească antipatiile și simpatiile de moment ale președintelui sau premierului. Adriana Săftoiu s-a numărat printre puținii preocupați să păstreze contactul Administrației prezidențiale și cu dușmanii președintelui din presă. Cred că la una dintre întîlnirile din perioada respectivă ea mi-a făcut cadou DVD-ul cu filmul respectiv.

Cu permisiunea ei (am contactat-o pentru a-i cere voie, deoarece filmul nu mi-a fost dat la vremea respectivă spre publicare) postez pecristoiublog.ro, din producția al cărei autor nu-mi dau seama cine e, partea cu primirea de către Vladimir Putin și Ludmila Putina (nevasta de care a divorțat ulterior) pe șefii de stat și de guvern invitați la Moscova. Cititorii vor recunoaște printre cei primiți pe Traian Băsescu (singur, fără nevastă), pe Regele Mihai (nu singur, ci însoțit de Radu Duda), pe alți șefi de stat și de guvern din lume, veniți singuri sau cu nevestele, de la George Bush pînă la Chirac. Deși teoretic monotonă, perindarea oaspeților pe la Vladimir Putin e practic deosebit de interesantă prin micile și marile gesturi făcute de fiecare.

Eu am sesizat cîteva. Nu vreau să le destăinui cititorilor. Aș vrea ca aceştia să descopere singuri micile și marile gesturi din timpul acestei Parade a șefilor de stat și de guvern din lume și să le dezvăluie și să le comenteze pecristoiublog.ro. Nu de alta, dar prin acest film asistăm la un moment de seamă al Istoriei care se face sub ochii noștri