Panjshir, coșmarul suprem pentru talibani. În Afganistan se repetă un război istoric

Panjshir, coșmarul suprem pentru talibani. În Afganistan se repetă un război istoric

Valea Panjshir reprezintă pentru talibanii care au preluat din nou puterea în Afganistan un avanpost care n-a căzut niciodată sub controlul lor. Zona situată la 125 de km de capitala Kabul nu a căzut nici în mâinile sovieticilor, în timpul ocupației care a început în 1979 și a durat aproape 10 ani. În prezent, dorința de a controla toate teritoriile din Afganistan i-a făcut pe talibani să reia ofensiva asupra pozițiilor din Valea Panjshir, pe care au mai încercat s-o cucerească în timpul războiului civil de la începutul anilor 1990. Se opun fostul vicepreşedinte al Afganistanului, Amrullah Saleh, dar și Ahmad Massoud, fiul lui Ahmed Shah Massoud, supranumit Leul din Panjshir, un fost un erou al rezistenţei antisovietice și antitalibane, ucis într-un atentat cu două zile înainte de atacurile teroriste de la 11 septembrie 2011. Luptele care au început de câteva zile sunt crâncene, iar talibanii au anunțat că au obținut victoria. De partea cealaltă, liderii Frontului Naţional de Rezistenţă (FNR) - forță din care fac parte câteva mii de luptători - au respins știrea și au spus că nu este vorba decât despre propaganda dușmanilor. Până când vom avea un deznodământ clar al acestui nou conflict armat din Afganistan, este interesant de aflat ce înseamnă Valea Panjshir pentru oamenii locului și pentru istoria Afganistanului.

Amintim că Amrullah Saleh a promis să nu se supună talibanilor şi s-a retras în Valea Panjshir. De asemenea, într-un editorial publicat în Washington Post, el a cerut americanilor arme şi muniţii pentru miliţia care opune rezistenţă talibanilor.

Alături de Massoud, ale cărui forţe includ rămăşiţe din armata afgană şi unităţi ale trupelor speciale, el a făcut apel la negocieri pentru formarea unui guvern incluziv. Totuși, a promis că va rezista dacă talibanii vor încerca să intre în vale. Între 1996 şi 2001, perioadă în care talibanii au avut puterea în țară, Panjshir și-a menținut independența.

Acum, câteva mii de luptători antitalibani s-au grupat în valea în care doar o șosea îngustă, flancată de munți, reprezintă calea de acces. Jurnaliștii de la BBC au aflat că luptătorii din Frontul Național de Rezistență din Afganistan au moralul ridicat datorită istoriilor recente.

Ne puteți urmări și pe Google News

„Armata Roșie, cu puterea sa, nu a putut să ne învingă... Și talibanii, de asemenea, acum 25 de ani... Au încercat să preia valea și au eșuat, s-au confruntat cu o înfrângere zdrobitoare”, a fost reacția lui Ali Nazary, șeful Relațiilor Externe în cadrul NRF.

Valea Panjshir, greu de cucerit, partea a 3-a

Panjshir, fortăreața naturală antitalibani

Valea lungă, adâncă și prăfuită se întinde pe aproximativ 120 de kilometri - de la sud-vest la nord-est - la nord de capitala afgană Kabul. Este protejată de vârfuri înalte până la 3.800 m. Acestea formează o barieră naturală impunătoare și asigură protecția ideală pentru oamenii care locuiesc acolo.

„Există un aspect mitic în întreaga zonă. Nu este doar o vale. Odată ce ai intrat în ea, există cel puțin încă 21 de văi mai mici conectate”, a spus pentru BBC Shakib Sharifi, care a trăit acolo în copilărie, dar care a părăsit Afganistanul după ce talibanii au preluat controlul.

La capătul îndepărtat al văii principale, o potecă duce la pasul Anjoman, situat la 4.430 m altitudine. Mai departe, aceasta se îndreaptă spre est, în munții Hindu Kush. Armatele lui Alexandru cel Mare și Tamerlan - ultimul dintre marii cuceritori nomazi din Asia Centrală - au trecut pe acest drum.

„Din punctul de vedere al istoriei, Valea Panjshir a fost cunoscută și pentru minerit - inclusiv pentru bijuterii semiprețioase”, spune Elisabeth Leake, profesor asociat de Istorie internațională la Universitatea din Leeds.

luptători din Valea Panjshir

Astăzi, valea are baraje hidroelectrice și un parc eolian. SUA au ajutat la construcția drumurilor și a unui turn radio care primește semnale de la Kabul. Fosta bază aeriană americană de la Bagram - construită inițial de sovietici în anii 1950 - este, de asemenea, la mică distanță de gura văii.

Oameni „curajoși”

Între 150.000 și 200.000 de oameni locuiesc în vale. Majoritatea vorbesc dari - una dintre limbile principale ale Afganistanului - și sunt de etnie tadjică. Tadjicii reprezintă aproximativ un sfert din populația Afganistanului (38 de milioane de oameni), dar panjshirii nu privesc către Tadjikistan, unul dintre vecinii nordici ai Afganistanului. În schimb, au propria lor identitate locală.

Domnul Sharifi - care până de curând a fost directorul general pentru planificare la Ministerul Agriculturii din Afganistan - îi descrie pe panjshirii ca fiind curajoși, „poate cei mai curajoși din Afganistan”.

El spune că localnicii nu se pot împăca niciodată cu talibanii - și au „un element de beligeranță, dar într-un mod pozitiv”. Victoriile istorice împotriva sovieticilor și talibanilor pur și simplu „au încurajat oamenii în continuare”.

După înfrângerea talibanilor din 2001, valea a fost promovată din district în provincie. Este una dintre cele mai mici din Afganistan. „Decizia de a face din ea o provincie de sine stătătoare a fost controversată”, spune dr. Antonio Giustozzi, cercetător principal la Royal United Services Institute (RUSI).

El a explicat că luptătorii panjshiri aveau multă putere la începutul anilor 2000. Au ajutat la recucerirea Kabulului și au devenit „părțile interesate numărul unu”. Liderilor panjshiri li s-au acordat poziții proeminente în guvern și în armată. Valea a devenit autonomă și a fost singura provincie din Afganistan unde au fost numiți guvernatori locali în locul oamenilor din afara zonei.

Și femeile din Valea Panjshir știu să tragă

Importanță strategică deosebită

„În mod normal, guvernanții trebuiau văzuți ca fiind mai loiali guvernului decât populația locală. Panjshir a fost un caz special”, spune dr. Giustozzi. Și el susține că există „probabil sute” de văi similare în Afganistan. Totuși, apropierea văii de drumul principal situat la nord de Kabul este cea care „îi conferă o mare importanță strategică”.

Intrarea în vale nu este departe de locul în care autostrada principală din Kabul părăsește câmpia plată și se ridică în munți, spre Pasul Salang, un tunel ce duce spre orașele nordice Kunduz și Mazar-i-Sharif.

Sharifi spune că semnificația numelui Panjshir se rezumă la o combinație puternică de factori: „Nu este vorba doar despre zeci de poziții de luptă îndepărtate din vale, nici de geografie, nici de mândria imensă pe care o au oamenii din Panjshir. Sunt toate. În mod individual, acești factori s-ar putea aplica în multe locuri din Afganistan.”

În această ultimă confruntare, se crede că valea găzduiește și depozite mari de arme. Luptătorii cu sediul în vale trebuiau să desființeze unitățile în ultimii 20 de ani și să-și predea armele, conform bbc.com.

„Dar există încă stocuri acolo. Oficialii afgani care au avut legături cu Panjshir au mutat acolo și mai multe arme pentru că erau îngrijorați din cauza președinților Karzai și Ghani, dar în cele din urmă au fost talibanii cei din cauza cărora trebuiau să fie îngrijorați”, spune dr. Giustozzi.

Cine este Ahmad Massoud

Omul care conduce forța antitalibană în vale este Ahmad Massoud, în vârstă de 32 de ani, fiul veneratului lider de rezistență din anii 1980 și 1990, Ahmad Shah Massoud. Massoud a declarat că luptătorii săi au sprijin militar din partea armatei afgane și a forțelor speciale.

„Avem depozite de muniție și arme pe care le-am colectat cu răbdare de pe vremea tatălui meu, pentru că știam că s-ar putea să vină această zi”, a scris el în editorialul publicat în ziarul Washington Post.

Ahmad Massoud

Tatăl său era poreclit „Leul lui Panjshir” și a comandat mujahedini. Cu el lider, eforturile forțele sovietice și talibane au fost zădărnicite. Reporterii britanici au remarcat că Panjshir înseamnă „cinci lei”.

Fiul unui general al armatei afgane, Ahmad Shah Massoud a fost născut chiar în vale. Portretul său poate fi găsit în multe locuri din provincia Panjshir și Kabul, inclusiv pe panourile publicitare și în vitrinele diverselor magazine.

Datorită lui, Valea Panjshir a devenit un centru de rezistență anticomunistă, după ce Partidul Democrat Popular din Afganistan (PDPA) a câștigat puterea în 1978, iar Uniunea Sovietică și-a dislocat forțele acolo un an mai târziu.

Cel mai cunoscut și temut mujahedin

Ahmed Shah Massoud

„A devenit figura publică a rezistenței în războiul sovieto-afgan. Avea charismă și s-a implicat activ cu mass-media occidentală. El a fost, de asemenea, unul dintre principalii lideri de rezistență cu care sovieticii erau dispuși să negocieze, ceea ce l-a făcut atât de semnificativ”, spune prof. Elisabeth Leake, de la Universitatea din Leeds.

Dr. Giustozzi Pentru a mai afirmat că pentru acea vreme, Massoud era diferit de alți lideri rebeli: „Era educat, putea vorbi franceza, vorbea încet și era fermecător. Alți comandanți au fost duri, analfabeți și nerăbdători să pornească la război.”

În cele din urmă, el a fost asasinat în 2001 de grupul terorist al-Qaida, cu două zile înainte ca fanaticii jihadiști să atace Statele Unite la 11 septembrie 2001. A fost declarat erou național de fostul președinte Hamid Karzai.

Cu toate acestea, unii spun că liderul mujahedinilor a fost un criminal de război. Potrivit unei anchete din 2005 a celor de la Human Rights Watch, „Ahmad Shah Massoud a fost implicat în multe abuzuri” efectuate de forțele militare aflate sub comanda sa în timpul războaielor din Afganistan.

De neînvins?

Între anii 1980 și 1985, sovieticii au lansat cel puțin o jumătate de duzină de atacuri pe vale, atât la sol, cât și din aer. Luptătorii ruși aveau puțină experiență pe acel teren și erau adesea surprinși în ambuscade.

Sharifi subliniază că sovieticii „au primit o mie de răni”. Un bărbat poreclit „dl DHsK″, după mitraliera sovietică pe care o avea, obișnuia să se ascundă sub o stâncă și să tragă asupra lor, dar nu l-au putut găsi niciodată „și asta i-a înnebunit”.

El spune că unii dintre comandanții actuali erau acolo la sfârșitul acelei ere. „Au fost instruiți să stea singuri în avanposturi, fără o comunicare adecvată de la sediul central. Știau cum să aștepte și să provoace durere”, a completat Giustozzi.

Totodată, el a adăugat că sovieticii au reușit să-și asigure o poziție puternică în vale pentru o vreme, dar nu a durat mult: „Rușii nu au putut vedea rostul de a rămâne și de a păstra o armată acolo. A fost o provocare destul de mare. Au vrut să protejeze autostrada principală, dar luptele au izbucnit în alte zone din apropiere.”

Armele, tancurile și avioanele rușilor au fost lăsate să ruginească în Valea Panjshir. Este o moștenire a campaniilor militare eșuate ale sovieticilor.

Celebrul tanc sovietic, T-62, abandonat în valea atacată de talibani

Succesorul

Ahmad Massoud avea 12 ani când tatăl său a murit. A studiat la Londra și s-a pregătit un an la Academia Militară Regală din Sandhurst. „Are farmecul tatălui său, dar nu este testat ca lider militar. De asemenea, are nevoie de abilități pentru a negocia orice potențial acord de partajare a puterii la nivel național.

Pentru că este o figură nouă și nu are mult de pierdut. Spre deosebire de unele figuri guvernamentale mai vechi, el ar putea fi mai solicitant în discuții”, spune dr. Giustozzi.

Ce se va întâmpla în continuare în vale este greu de anticipat, spune prof. Leake. „Este evident că este foarte conștient de propria sa moștenire și de semnificația istorică a tatălui său. Îl putem vedea continuând pe această moștenire a angajamentului internațional.

Dar de data aceasta, povestea este diferită. Talibanii au cucerit și orașele importante, și pe cele din apropiere, iar lanțurile de aprovizionare au fost întrerupte. Acest lucru schimbă echilibrul.” Astfel, însuși Massoud a cerut o întăriri.

Dacă lorzii talibani ai războiului lansează un asalt, ei se vor confrunta bineînțeles cu o rezistență acerbă din partea noastră... Cu toate acestea, știm că forțele și logistica noastră militare nu vor fi suficiente.

Se vor epuiza rapid, cu excepția cazului în care prietenii noștri din Occident pot găsi o modalitate de a ne furniza întăriri fără întârziere”, a scris el editorialul din Washington Post.