Actualitate
Pădurea extraterestră de lângă Cluj: COPACII se încolăcesc peste noapte, iar OZN-urile zburdă în voie
Arborii de lângă municipiul clujean au stat la baza unor relatări ale pasionaţilor de parapsihologie legate de prezenţa unor fiinţe extraterestre, de copaci vii, dar şi de fantome.
Cum ieşi spre Vest din Capitala Ardealului, dai de Băneasa clujenilor - Pădurea Hoia Baciu (aproape 300 hectare). Este locul unde clujenii vin de obicei în weekend să încingă un mic. Dar odată cu ei, intră printre arborii ciudaţi şi pasionaţii de paranormal. Nave extraterestre şi copaci încolăciţi Sunt câteva întâmplări misterioase care au fost "lipite" de Pădurea Hoia Baciu în ultimii 50 de ani.
- În primul rând, este vorba de imaginile foto surprinse de Emil Barnea în anul 1968 în care este surprins un OZN deasupra pădurii. Aceste poze au fost atestate de specialişti în apariţii extraterestre ca fiind autentice.
- Apoi este vorba de mai multe imagini în care se spune că apar fiinţe bioforme, adică feţe umane sau doar corpuri.
- Faptul că sunt copaci din care uneori curge un lichid - asemănător lavei şi a doua zi nu se mai vedea nicio urmă sau de arbori care se încolăcesc unul în jurul altuia de la o zi la alta.
- Sunete ciudate printre care "cele de ceas cu cuc"
- Persoane care se descompun. Printre imaginile prezentate legate de paranormalul din pădure sunt şi cele cu o persoană care pare să nu aibă o mână, despre care se spune că a fost surprins în timp ce se dematerializa parţial.
- Urme neobişnuite pe sol (vara pe iarbă şi iarna pe zăpadă), asemănătoare cu aşa-numitele cercuri şi pictograme simple din lanurile de cereale.
Daniel Roxin a scris o carte şi a realizat un film despre locul cu pricina. "Una dintre cele mai interesante experienţe care mi-a fost relatată a fost când s-a filmat aceeaşi parte a pădurii la diferenţă de două săptămâni. La a doua filmare, copacii care în prima filmare erau drepţi - în a doua erau puternic contorsionaţi. De altfel în multe locuri ale pădurii sunt astfel de copaci şi în mod normal arborii nu cresc astfel", ne spune acesta.
Originea legendelor
Miturile despre Pădurea Hoia Baciu au apărut odată cu pozele din 1968 ale inginerului Emil Barnea, deşi cercetările biologului Alexandru Sift sunt anterioare acestor poze. Biologul avea anumite abilităţi paranormale şi a surprins pe peliculă multe fenomene de acest gen.
Dar revenind la data de 18 august 1968, atunci tehnicianul-militar Emil Barnea în vârstă de 45 de ani, se afla în pădurea clujeană pentru a petrece un sfârşit de săptămână. Împreună cu el se aflau prietena sa, Zamfira Matea şi alţi doi prieteni. În jurul orei 13 a acelei zilei a apărut un OZN deasupra arborilor.
Având un aparat foto, Emil Barnea a reuşit să-l încadreze în trei instantanee. Specialiştii internaţionali ai fenomenologiei OZN aveau să clasifice drept "cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat în România şi fără îndoială, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodată în lume".
În urmă cu cinci ani, expertul în fotografie Marian Ţigănuş a analizat pozele şi a ajuns la concluzia că e mai probabil ca în locul unui OZN să fie un obiect de 20 de cm asemănător unei farfurii.
În ceea ce priveşte destinul fotografului de ocazie de OZN-uri: "Eu nu l-am întâlnit niciodată pe Emil Barnea, care a plecat din Cluj prin 1970. A murit de cancer la 1 ianuarie 1994, la Iaşi", ne lămureşte Adrian Pătruţ, profesor universitar de chimie şi preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie.
Explicaţiile pădurii paranormale: au o origine aeriană
"Originea acestor fenomene nu este cunoscută, poate ceva din subteran să stea la baza acestor copaci ciudaţi. Dar, majoritatea cercetătorilor care au analizat zona au fost de acord că originea fenomenelor este din spaţiu, de undeva de deasupra", este opinia lui Daniel Roxin.
"Experienţe cu filme X (Roentgen) cu ambele feţe fotosensibile, învelite în hîrtie neagră şi lăsate timp de 7-10 zile în puncte active, au arătat că filmele sunt impresionate întotdeauna doar pe faţa superioară (deci de ceva venit de sus) şi niciodată pe faţa inferioară (adică de ceva venit de jos)", este de părere preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie.
Ne puteți urmări și pe Google News
O parte a cercetărilor pasionaţilor şi curioşilor au dus la concluzia că anumite zone ale pădurii emit radiaţii foarte puternice, mult peste limita normală ceea ce ar putea afecta simţurile omului şi aparatele cu infraroşu.
"Referindu-ne la manifestările de la Pădurea Hoia Baciu, trebuie să menţionăm şi emisiile radioactive tranzitorii de tip beta şi/sau gamma, uneori foarte intense, respectiv deviaţiile magnetice, asociate mai ales cu prezenţa structurilor de culoare albă", ne explică Adrian Pătruţ.
Şi vrăjitoarele cred în magia pădurii
Alături de pozele lui Barnea un alt motiv pentru care Hoia Baciu are un statut paranormal este dat de povestirile vrăjitoarelor către cei care le trec pragul. "Pădurea este specială. Când vine cineva la mine şi vrea să ia contact cu o persoană decedată îi spun să-mi dea un obiect al celui decedat. Eu mă duc în pădure, pun obiectul în faţă şi mă concentrez până apare spiritul şi răspunde la rugăminţele celui viu", ne povesteşte Maria, cea care spune că se ocupă doar cu magie albă.
"În plus, când un client este bolnav sau are vreo vrajă neagră pusă şi îi merge greu, eu o extrag şi apoi vin aici în pădure să o vărs, să o las aici pentru că este un loc între lumi", mai spune aceasta.
Magia pădurii este explicată cel mai bine de profesorul Pătruţ: "Evident, nu ştim cu exactitate ce sunt fenomenele de la Hoia şi nici originea lor. Dar ele nu sunt spirite sau fantome, nu au origine extraterestră, nu vin din lumi paralele şi nici din alt timp...ele nu sunt nimic din ceea ce cunoaştem şi nici măcar din ceea ce noi ne-am putea imagina. Putem doar afirma că ele sunt manifestări ale unui superfenomen cu foarte multe".
Părerea istoricilor: "Doar legende urbane, apărute recent"
Muzeograful Cristi Micu consideră că aceste poveşti nu sunt decât mituri urbane, care nu au nimic de-a face cu tradiţiile despre pădure. Nimic din istorie nu confirmă miturile despre pădure.
"Eu nu am întâlnit astfel de poveşti în tradiţiile străvechi ale locurilor. Ştiu de aceste legende urbane, în sensul că ştiu că există, însă nu ştiu conţinutul lor exact pentru că nu m-au interesat. Eu mă ocup de studiul tradiţiilor şi aceste poveşti nu au nimic de-a face cu aşa ceva. Paranormalul din pădure a apărut de curând, din ultimii zeci de ani", ne-a declarat istoricul.
De altfel, alături de susţinătorii întâmplărilor paranormale tabăra celor care nu cred este şi ea destul de numeroasă. Mihai Motrescu este unul dintre tinerii clujeni care a locuit în apropierea pădurii. Acesta a vrut să verifice pe propria piele poveştile misterioase ale locului.
Aceasta este relatarea sa plină cu note de umor. "Am rătăcit cam o oră, cu grijă ca să ştiu pe unde să mă întorc. Am ascultat pământul cu urechea, ca un copil arab care aşteaptă tatăl ce se întoarce călare pe cal. Am privit atent copacii, am fluierat ca păsările, am citit în frunze...fiinţele stranii nu mi se lăsau descoperite...Mi-am închis telefonul, am scos bateria, să nu-i bruiez...Tot nimic...Doar copaci suciţi, ca în Pădurea Letea povesteau între ei scârţâind poveşti ce numai Păcală le-ar fi putut înţelege... Am stat cam două ore. Când a început să se însereze am plecat înapoi spre casă".
Daniel Roxin este de părere că unele persoane pot recepta astfel de fenomene, altele nu. "Desigur că sunt oameni care nu simt nimic în această pădure, dar şi persoane care au parte de foarte multe întâmplări strainii. Este vorba şi de capacitatea cuiva de a recepta astfel de fenomene". Acesta susţine că a participat la multe întâmplări inexplicabile înregistrate la Hoia Baciu când în plină noapte, în timpul excursiilor printre arbori, apăreau luminiţe în pădure a căror sursă nu putea fi explicată.
"Nimeni dintre cei care au studiat manifestările nu a afirmat că mergînd câteva zile prin zona, observi neaparat ceva neobişnuit cu ochiul liber. Majoritatea fenomenelor apar doar pe imagini fotografice, iar observaţiile vizuale sunt o raritate şi sesizarea lor presupune adesea observatori antrenaţi", argumentează Pătruţ.
"De exemplu, Geza Bukaresti a obţinut cele mai multe şi interesante imagini după Sift. La fel ca şi Sift, el avea o capacitate de observare remarcabilă, datorită unor abilităţi speciale. Ambii erau capabili să observe vibraţii foarte fine ale aerului într-o anumită zona", mai spune specialistul.
Extratereştri sunt utili turismului din zonă
Adevărate sau nu, poveştile au creat însă un un curent care ajută turismul din zonă. Români şi străini sunt curioşi să intre în pădurea extraterestră să vadă ce se întâmplă.
"Sunt persoane care sunt interesate să vină să vadă această pădure şi sa asculte povestile misterioase ale locului. Chiar realizez excursii în zonă şi în cadrul acestor excursii unii dintre turişti s-au confruntat cu fenomene mai iesite din comun, unele dintre ele surprinse si cu aparatul foto", ne mai spune Daniel Roxin.
Autenticitatea fotografiilor cu un OZN, pusă la îndoială de specialişti
Ceea ce se poate afirma cu siguranţă este că mare parte din întâmplările parapsihologice au apărut după anul 1968 când s-a fotografiat un OZN.
Marian Ţigănuş este unul dintre cei care au analizat foarte atent şi imparţial cele trei poze ale lui Barna. "Am analizat aceste poze acum 4-5 ani şi apoi am făcut şi un experiment pe cont propriu să văd dacă pot să obţin astfel de cadre fotografiind o farfurie de tablă aruncată în aer".
În mare aceste spune că este foarte posibil ca în poze să nu fie un OZN, ci un obiect de 20 de cm asemănător unei farfurii de tablă care a fost aruncată în aer şi apoi fotografiată. Specialistul a explicat şi tehnic cum acest lucru este posibil.
"Practic este imposibil ca imaginile să fie trucate sau să se fi folosit un model.
Sunt mai multe aspecte care nu au fost menţionate. De exemplu, setul Barnea cuprinde cinci imagini, dintre care doar trei au fost date publicităţii. Ultima este realizată imediat după ce OZN-ul s-a dematerializat, lăsînd în urmă un mare inel circular cenuşiu - care a fost observat ulterior în numeroase alte cazuri din zona", comentează Adrian Pătruţ.
Prima fotografie
"Seamăna foarte mult cu o farfurie de mâncare (din tabla) exact de forma şi aspectul ca în fotografie. Pur şi simplu imaginea lui Barnea m-a dus cu gândul la acea farfurie de acasă. Nu afirm acum că 100 % Emil Barnea a fotografiat o farfurie de vreo 20 cm aruncată de vreun complice, ci spun ca ipoteza farfuriei de 20 cm este perfect valabila vizionand fotografi, singurele indicii cu care nu s-ar potrivi fiind doar spusele martorului", susţine Marian Ţigănuş.
A doua fotografie
În stânga, apare întreg cadrul fotografiat de Barnea, iar în dreapta, acelaşi OZN din acelaşi cadru a lui Barnea, dar provenit dintr-o alta sursă (o altă copie a copiei a copiei), care este inversat şi de o calitate mai buna. Cele două variante mi-au fost date ca atare, şi le las şi eu spre prezentare, cu remarca că este acelaşi cadru dar din copii diferite.
Tehnica simplă la care mă gandesc eu acum este: fotografierea "farfuriei" aruncate de un complice, obţinerea filmului negativ (evident fără urme fizice de manipulare a peliculei), apoi fotografierea peisajului gol, doar cu copaci şi fără vreun obiect suspect. Apoi la aparatul de mărit se întroduce cadrul cu peisajul gol şi se expune pe hârtia fotografică. Mai departe fără a se umbla la hârtia fotografică sau la reglajele aparatului de mărit, se întroduce cadrul anterior cu farfuria în aparatul de mărit, dar invers , cu faţa (emulsia) în sus şi rasturnat pentru ca obiectul să apară inversat şi se proiectează numai farfuria şi o parte din cerul ce o înconjoară.
"Ideea ca OZN-ul din foto 2 reia pe cel din foto 1 (dar rasturnat oarecum) nu poate fi sustinuta, cu atit mai mult cu cit potrivit martorilor si analistilor foto straini OZN-ul avea o luminozitate proprie", este replica lui Adrian Pătruţ.
A treia fotografie
Imaginea părea că nu aduce nimic nou..decât ca foarte logic pare a fi aceeasi farfurie de 20 cm aruncată de complice şi fotografiată în aer, dar surprinsă de data aceasta exact din profil, având o iluminare reală de data asta.
După părerea mea, ca să fotografiezi exact din profil o farfurie dintr-o singură încercare nu este deloc uşor, aşa că foarte probabil fotograful are de fapt mai multe clişee - încercări. Iar ceea ce s-a prezentat publicului (şi s-a donat ca si cadre) nu ar fi decât cele mai bune încercări sau considerate cele mai potrivite pentru întreaga poveste.
Analiza completă se găseşte aici pe site-ul http://ciuciulete-blog.blogspot.ro/ este analiza initiala, iar ulterior am migrat pe site-ul http://www.freewebs.com/depth0ffield/barnea1968.htm.
Documentar românesc despre Pădurea Hoia Baciu
<iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/DLEEg6YLwYA" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Recomandările noastre
