Pericolul era imens. „În cel mai bun caz acceptarea unei coexistențe între o Europă occidentală și o Europă sovietizată. În cel mai rău caz, acceptarea unei sovietizări a întregii Europe.”
De altfel, debarcarea ]n Normandia era cea mai proastă opțiune inclusive din punct de vedere militar.
Generalul Henri Giraud avea argumente comvingătoare că deschiderea celui de-al doilea front în Normandia va întârzia sfârșitul războiului. Asta pentru că aliații vor găsi în drumul lor spre Berlin patru obstacole majore: zidul Atlanticului, linia Maginot, Rinul și Linia Siegfried.
Ca să nu mai vorbim de pierderile colaterale pe care această debarcare avea, inevitabil, să le în rândul populației franceză.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dar de Gaulle avea un alt motiv: avea nevoie de prezența armatei pe pământul francez după eliberare pentru a-și impune puterea asupra comuniștilor,
Pactul murdar dintre de Gaulle și Stalin. Era de dorit o debarcare în Normandia?
Istoricul francez are nu numai o teprie interesantă, dar, și faptele care o susțin. El explică, pe îndelete, cum de Gaulle, cu sprijinul credulului Roosevelt, ajunge să-și impună punctul de vedere asupra debarcării și reușește să-i tragă pe linie moartă pe francezii care îi stăteau împotrivă.
Una peste alta, teoria expusî de Henri-Christian Giraud în cartea sa "De Gaulle et les communistes" este bine susținută și orice istoric serios ar trebui să o ia în considerare.
Există un amănunt biographic care nu poate fi, însă, trecut cu vederea. Istoricul Henri-Christian Giraud este nepotul generalului Henri Giraud, rivalul lui Charles de Gaulle din interiorul Franței Libere. Așa că imparțialitatea istoricului poate fi pusă în discuție.
Recomandările noastre
