Potrivit presei occidentale, cel puţin şapte copii mor zilnic în spitalele din Venezuela unde nu se mai găsesc antibiotice, mănuşi, seringi şi nici măcar săpun iar aparatura medicală e pe butuci din cauza raţionalizării energiei electrice. Chirurgii mai ales sunt forţaţi, în cazul urgenţelor, să improvizeze şi să lucreze ca-n Evul Mediu.

Fotografiile realizate de Meridith Kohut de la New York Times imortalizează o realitate care nu prea are nevoie de explicaţii.

Pacienţi cu sânge închegat în jurul rănilor într-o salon de primiri urgenţe, paturi rupte, saloane improvizate, insalubre, sărăcie şi lipsuri inimaginabile chiar şi pentru România, neputinţă parcă mai ceva ca-n spitalele siriene devastate de război.

Cei care prind un pat în acest dezastru se pot considera norocoşi, pentru că mai sunt şi alţi nefericiţi pe care suferinţa îi aşază direct pe podele murdare, unde zac cu membrele înnegrite până îşi dau duhul mai înainte să le vină rândul să-şi spună durerea.

Într-o singură zi, reporterii americani au văzut mai multe drame decât în toată activitatea lor jurnalistică. Şapte copii au murit, mai mulţi diabetici au rămas fără membre, pacienţi în stare gravă aşteptând de zile bune repunerea în funcţiune a  aparaturii pentru dializă iar stocurile de antibiotice s-au epuizat.

Şi totuşi preşedintele Venezuelei Nicolas Maduro a respins ajutorul internaţional, spunând că în felul acesta ar privatiza sistemul de sănătate publică. Ca şi predecesorul său, Hugo Chavez, actualul şef de stat acuză cu regularitate SUA că spionează şi intervine ilegal în treburile interne ale ţării sale.

Sursa foto: The New York Times