Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în vigoare de la 18 octombrie 2018, publicata in Monitorul Oficial nr: 868/15/10/2018. Prin publicarea acestor documente în Monitorul Oficial, în octombrie 2018 ia sfîrșit una dintre cele mai spectaculoase epopei străbătute de niște Legi de la propunere la intrarea în vigoare. Pentru emisiunea de duminică, 25 februarie 2019, Gîndurile lui Cristoiu, Gabriela Antoniu de la Mediafax mi-a pus la dispoziție mai multe pagini care reproduc minuțios această epopee.

Nu mă apuc eu aici să risipesc spațiul cu transcrierea acestor date. Reamintesc pentru a ne face o imagine asupra acestei bătălii că ea a durat din 30 august 2017 pînă în 18 octombrie 2018, timp de un an și ceva aproape, că a angajat o confruntare violentă între adepții și adversarii legilor, adversarii apelînd și la huliganismul de tip TeFeList, că în horă au intrat și organismele europene. că președintele Klaus Iohannis, președintele TeFeList, a folosit toate chichițele constituționale pentru a întîrzia promulgarea Legilor. Noi am sprijinit cu scrisul și cu vorba aceste legi. Și nu pentru că ele erau menite să corecteze prevederi care înlesniseră abuzurile Binomului SRI-DNA, ci pentru că ședeau sub semnul unui adevăr fundamental al vieții: Nimic nu e imuabil. Legile Justiției fuseseră elaborate și promulgate în 2004 după cum urmează.

În ansamblu ele, stau sub puterea unor situații de excepție. Bruxellesul punea drept condiție a admiterii noastre în UE modificarea Legilor Justiției. Ca urmare a unei întîlniri la Bruxelles, în 10 martie 2004, Adrian Năstase o înlocuiește pe Rodica Stănoiu la Justiție cu Cristian Diaconescu, a cărei prestație din ultima vreme spune totul despre ce epoleți poartă. Era una dintre condițiile pentru a face frumos la Bruxelles. Sub conducerea lui Cristian Diaconescu se elaborează niște legi cu multe semne de întrebare în materie de drepturile omului. Era normal ca în 2017, după 10 ani de la admitere, să purcedem la examinarea calmă a legilor întocmite la cald în 2004. Era normal ca după 14 ani de aplicare să purcedem la o examinare a Legilor din perspectiva celor 14 ani de experiență. Potrivit principiului de adaptare la viață, era limpede că multe dintre prevederile Legilor din 2004 nu mai corespundeau, fie că viața le dovedise nerozia, fie că între timp deveniseră inadecvate.

Legile în România postdecembristă au suferit și suferă de ceea ce am putea numi Hei-rupismul de tip bolșevic. Sub puterea unor emoții publice de moment sau a unor stări de spirit create prin manipulări, se fac legi în grabă sau deseori se dau Ordonanțe de Urgență. Ca și Codurile Penale, Legile Justiției din 2004 nu trecuseră examenul dezbaterii parlamentare și mai ales publice. Aceste dezbateri nu țin de respectarea unor reguli ale democrației. Aceste dezbateri țin de adaptarea oricărei legi la realități. Pe parcursul dezbaterii, inclusiv al dezbaterii parlamentare, sînt semnalate prevederi aberante în raport cu viața. Legile Justiției din 2018 au fost urmarea unei epopei de bătălie politică și nu a unei perioade de dezbatere calmă, strict juridică.

Dar chiar și în aceste condiții, epopeea a fost necesară. Ea a semnalat că Legile Justiției nu exprimau voința dictatorială a unei majorități parlamentare. De bine de rău, în forma lor finală și-au spus cuvîntul Opoziția, societatea civilă, dar mai ales CCR. Odată publicate în Monitorul Oficial, Legile Justiției erau de presupus a fi bătute în cuie. Cel puțin pentru un an, un an și ceva presupunere ivită și din adevărul că și în Justiție, cei care lucrează au nevoie de o minimă stabilitate în materie de legiferare. Nici nu se publicase ultima Lege în Monitorul Oficial că Legile Justiției sînt deja modificate prin OUG, ( publicată în 15 octombrie 2018) la propunerea lui Tudorel Toader.

Folosirea OUG în materie de Justiție a dus la protestele din ianuarie 2017. Proteste îndreptățite – după opinia mea – nu de conținutul Ordonanței 13, ci de folosirea legiferării prin OUG în cazul Justiției, domeniu care cere imperios folosirea legiferării prin Parlament. Evident, OUG de modificare a Legilor Justiției abia intrate în vigoare a stîrnit un scandal imens. Scandalul s-a stins. OUG a ajuns în Parlament. Aici ea n-a fost încă dezbătută și votată. Cu toate acestea, pe 19 februarie 2019, tot la inițiativa lui Tudorel Toader, se adoptă și se publică în Monitorul Oficial o nouă OUG de modificare a Legilor Justiției, la doar patru luni de la intrarea lor în vigoare. A legilor Justiției inițiate și votate de majoritatea parlamentară PSD-ALDE. Ca și în cazul OUG din 15 octombrie 2018, majoritatea Parlamentară pune la îndoială propriile legi și le modifică prin OUG.

O modificare a unor legi proprii prin OUG e justificată doar dacă între timp în realități au avut loc schimbări radicale, care au modificat realitățile din perioada legiferării prin Parlament. OUG din 19 februarie 2019 nu are drept temei schimbările spectaculoase din realitate. Ele au drept temei nemulțumirea PSD față de Legile pe care tocmai PSD le-a votat! Ar fi aceasta una dintre aberațiile care prezidează inițiativa lui Tudorel Toader. Dacă ar fi doar atît, ai spune că liderii PSD, în frunte cu Liviu Dragnea, sînt doar chercheliți.

Pentru că doar niște inși chercheliți pot reveni asupra unor legi pentru care ei s-au bătut timp de un an corectîndu-le după principiul: Aoleu! Am uitat să trecem în legi o chestie! Ceva în genul Aoleu, am uitat gazul deschis! Să mă întorc în apartament în fugă să-l închid! Dana Gârbovan e unul dintre magistrații de excepție ai României de azi prin bătălia pe care a dus-o și o duce pentru o reală independență a Justiței. Slugile Binomului SRI-DNA din Justiție în genul lui Cristi Danileț, acest Rică Venturiano după care sînt leșinate toate Zițele TeFeListe, au atacat-o mizerabil pe Dana Gârbovan. Ei bine, joi dimineața, Dana Gîrbovan a dat publicității Comunicatul UNJR prin care trage un semnal de alarmă în privința felului în care a fost dată OUG și mai ales a unei serii „de prevederi care încalcă principiul separării carierei judecătorilor de cea a procurorilor și modifică condițiile de accedere la Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentând un pas enorm înapoi față de formă anterioară a statutului acestor două profesii”.

Prevederile respective au fost impuse de magistrații cinstiți – și PSD a fost de acord cu aceștia – în Legile Justiției. Ele au avut drept scop eliminarea posibilității de folosire a Justiției, ca în timpul domniei Binomului, în răfuielile politico- mafiote. Anterior acestor Legi, în cadrul Republicii procurorilor, cele două cariere se interferau astfel încît procurorii să devină judecători. Procurorii Binomului, evident. Ce face OUG? Revine la aberația corectată de Legile Justiției. Potrivit unei prevederi a OUG, pot deveni șefi de parchete și judecători prezenți care au fost procurori. Dana Gârbovan rămîne în chip prudent la semnalarea aberației.

Noi însă care nu sîntem magistrați ne putem permite să semnalăm opiniei publice interesele mafiote din spatele acestei năzdrăvănii. OUG impune un termen de 45 de zile de la publicarea OUG pentru încetarea delegării pe funcții la Parchete. Teoretic, e o decizie corectă, deși ea trebuia să fie cuprinsă în legile Justiției. Delegarea înseamnă provizorat. Numai că această prevedere devine suspectă prin raportare la prevederea cu judecătorii care pot fi șefi de parchete și mai ales prin dispariția vechii ca o condiție pentru a promovare. Legile Justiției prevedeau o vechime de 15 ani. La vremea respectivă Tudorel Toader ne-a convins că pentru a accede într-o funcție la Parchete e nevoie de experiență. Același Tudorel Toader impune însă prin OUG renunțarea la orice vechime! E doar o năstrușnicie, ivită din confuzia temporară a inteligenței? Firește că nu .

E vorba de o OUG cu dedicație. Liviu Dragnea are deja numele celor care trebuie să ajungă șefi la Parchete. Printre acestea sînt și nume de judecători. Unii fără vechime. De judecători care au fost însă procurori. Pentru ca acești magistrați supuși lui Liviu Dragnea să ajungă șefi la Parchete, în virtutea celor 45 de zile, s-a dat OUG. La înființarea DNA m-am numărat printre cei care au obiectat la crearea unui statut aparte pentru o Secție a Parchetului general. DNA e fără rost chiar ca Unitate specializată în anticorupție. Admițînd că era o necesitate, DNA trebuia să fie egală cu DIICOT în materie de prerogative. Ni s-a spus atunci că lupta împotriva corupției impune această aberație.

OUG transformă Secția de investigare a magistraților într-un fel de DNA. DNA primise puteri aparte, pentru că șefii de la vremea respectivă erau oamenii regimului Băsescu. Vine acum regimul Dragnea și dă Secției un statut aparte pentru că șefii Secției sînt oamenii săi. E limpede. Liviu Dragnea își face propriul DNA ca instrument de răfuială politico- mafiotă. OUG din 19 februarie 2019 e un pas uriaș către crearea unui Stat paralel al lui Liviu Dragnea.

 

Te-ar putea interesa și: