„Am pregătit un proiect de ordonanţă de urgenţă pentru repunerea în termen a tuturor celor care au fost condamnaţi de către completuri nelegal constituite şi vor putea face contestaţie în anulare, repuşi fiind în termen prin ordonanţă, iar instanţa în complet legal constituit îi va judeca şi dacă vor fi vinovaţi vor plăti, dacă nu vor fi vinovaţi, sigur, nu există temei să plătească. Deci asta este o primă şi imediată măsură. A mai declarat Curtea neconstituţional şi constituirea sau încheierea acelor protocoale. Aşteptăm motivarea deciziei Curţii, vedem dezlegarea pe care o vor da judecătorii constituţionali şi funcţie de care, probabil, repet, probabil vom proceda în aceeaşi măsură, să le dăm posibilitatea juridică legală să verifice dosarul, să fie contestat, să verifice dacă urmărirea penală a fost făcută pe probele legale din Codul de Procedură Penală sau a fost făcută pe lîngă procedură penală, pe bază de protocoale şi de către organe judiciare care nu sunt abilitate în urmărirea penală.”

Acest fragment din intervenție a stîrnit în România un huiet de proteste. Toți slujbașii sub acoperire ai Sistemului s-au pus pe urlat, fluierat, și tropăit în semn de protest. Esența acuzațiilor se întîlnește în reacția USR, un partid care ne dovedește că sergenții majori mesianici stau prost cu nervii:

„Dragnea scapă de condamnarea în dosarul Referendumul. Alături de el, toţi corupţii condamnaţi de ÎCCJ în ultimii cinci ani.”

După cum am mai scris, ipoteza de lucru a politrucilor băștinași, indiferent că sînt la putere sau în opoziție, constă în credința că românii sînt lesne de dus de nas, pentru că iau de-a gata clișee, pe care le asumă fără a fi rumegate. Atacurile la adresa OUG doar anunțate de Tudorel Toader se bazează pe această credință. La confruntarea cu viața, cu realitate, acuzațiile, în genul celor lansate de USR, se fac praf și pulbere.

Să ne întoarcem, așadar, la realități!

Realitățile stau cam așa.

Din 2014, ca urmare a unei hotărîri a Colegiului ÎCCJ, Completele de cinci au fost alcătuite în chip ilegal și antidemocratic prin tragerea la sorți a patru dintre cei cinci membri, al cincilea, șeful Completului, luat dintre nomenklaturiștii Înaltei Curți fiind numit.

Despre această hotărîre am scris la un moment dat pe cristoiublog.ro:

„În 2013, s-a adoptat Legea nr. 255/2013 prin care se modifica Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Legea prevedea următoarele:

Completul de judecată de cinci de la ÎCCJ se trage la sorți. Toți cei care urmează să participe, inclusiv ștabii ÎCCJ, se supun acestei proceduri în acord cu imaginea Justiției de persoană oarbă. Sorții pot decide componența unui anumit complet. Sorții pot decide pînă la urmă dacă un acuzat e sau nu trimis la pușcărie. Potrivit Legii, dacă sorții nimeresc într-un complet un ștab, acesta devine automat șeful completului. Prevederea era aiurea. Prin ce e mai bun un ștab de judecători decît un judecător pur și simplu de la Înalta Curte? Prin nimic. Ba chiar dacă ne gîndim bine, un judecător pur și simplu e mult mai bine pregătit și mult mai onest profesional decît un ștab din Justiție.”

Pe 7 noiembrie 2018, CCR, constatînd un conflict între Parlamentul României pe de o parte și ÎCCJ pe de alta, a decis că, din 2014, compunerea completelor de cinci a fost ilegală. Înalta Curte, instanța călăuzitoare a magistraților din România, s-a pretat la o găinărie.

Urmările practice ale deciziei CCR au vizat în primul rînd componența Completelor de cinci existente. Așa cum a cerut expres CCR, completele au fost refăcute prin tragere la sorți.

Pentru a preîntîmpina cazurile de condamnări nedrepte, Noul Cod de procedură penală stipulează posibilitatea contestației în anulare. După cum spune și termenul, împotriva hotărîrii penale definitive fiecare dintre cele două părți – inculpatul sau procurorul – poate cere anularea sentinței și reluarea procesului .

Pentru a limita cererile de contestație în anulare, considerată o cale extraordinară de atac, legiuitorul a enumerat cazurile în care se poate face contestație. Dar chiar și dacă sentința se înscrie în aceste cazuri, contestația în anulare nu poate fi făcută la orice distanță în timp de momentul sentinței, ci doar pînă la 10 zile de la data „cînd persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărîrea a cărei anulare se cere”.

Noul Cod de procedură penală prevede la articolul 426 că împotriva hotărîrilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

La literea d se prevede acest caz: „d) cînd instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.”

Decizia CCR spune limpede că completele de cinci nu au fost compuse potrivit legii. Cei care au sentință definitivă dată de astfel de complete pot face contestație în anulare.

Cum completele de cinci din 2014 sînt de genul celor care s-au compus în chip ilegal, condamnații la completele de cinci pot depune contestație în anulare. Nu toți, ci doar cei care au luat cunoștință într-un termen de 10 zile. Cei care au avut acest noroc – Elena Udrea, Dan Șova, Alina Bica, spre a da doar cîteva exemple au făcut cerere de contestație în anulare. Potrivit art 430 din Noul cod de procedură penală:

„Pînă la soluționarea contestației în anulare, instanța sesizată, luînd concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere.”

Așa se explică spectaculoasele eliberări din decembrie 2018. Așa cum arată articolul suspendarea e valabilă pînă la soluționarea contestației în anulare. Aceasta deoarece după depunerea cererii o primă instanță examinează în principiu admisibilitatea cererii. Această primă instanță poate admite sau nu constestația, Judecarea propriu zisă are loc însă în cadrul unei a doua instanțe. În acest caz, contestația poate fi respinsă, sau admisă. Dacă e respinsă inculpatul se întoarce în închisoare. Dacă e admisă, potrivit articolului 432, „instanța desființează prin decizie hotărîrea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordînd un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare”.

Decizia CCR a ridicat o problemă, o mare problemă de justiție socială, de dreptate într-o lume democratică. Din 2014 completele de cinci ilegale au dat multe sentințe definitive. Acestea ar da dreptul condamnaților dar și al procurorilor la contestație în anulare. Noul cod de procedură penală limitează drastic această posibilitate. Se înțelege că e o chestiune de viață și de moarte pentru o societate democratică o măsură prin care toate sentințele completelor de cinci din 2014 pînă acum să poate fi supuse contestației în anulare.

Repet ce-am spus mai sus.

Posibilitatea de depunere a unei contestații în anulare nu înseamnă albirea condamnaților sau în cazul procurorilor condamnarea celor achitați. Înseamnă doar dreptul de a avea și ei un proces echitabil. Din cîte se vede, pînă la scăparea de sentință e drum lung. Drum de trei momente procesuale, din care al treilea – reluarea procesului – se poate solda cu confirmarea sentinței contestate. La acest drept fundamental, democratic, s-a referit Tudorel Toader cînd a anunțat OUG pe baza Deciziei CCR din 2018.

Luni dimineața, într-o conferință de presă ad-hoc, Tudorel Toader a reamintit o prevedere a Noului cod de procedură penală în privința contestației în anulare:

„Eu m-am referit la toate cauzele pronunţate, definitive, de către complete nelegal constituite şi nu doar la cauzele în care cei judecaţi au fost condamnaţi. Toate. Condammnaţi sau achitaţi, procesul derulat, desfăşurat în faţa unor complete nelegal constituite vor trebui să urmeze acelaşi regim. Prin urmare, sigur, o anumită stare de aşteptare, să spun aşa, pot avea cei condamnaţi în speranţa că în contestaţia în anulare se poate ajunge la o altă soluţie, dar în opinia mea pot şi trebuie să fie preocupaţi şi cei care în complete nelegal constituite, de către complete nelegal constituite au fost achitaţi. Cine poate face contestaţia în cazul acesta? Sigur că nu cel achitat, pentru că el n-are interesul. Dar cine? Cel care l-a trimis în judecată, adică procurorul, că a fost procuror de la DNA sau de la o altă structură. Nu ştiu. Dacă sunt mai multe cauze în faţa unor complete pronunţate, de complete nelegal constituite în care s-au pronunţat achitări sau condamnări. Şi unii, şi alţii, repet, trebuie să aibă dreptul la accesul la un proces echitabil. Toţi vor fi repuşi în aceeaşi situaţie, toţi, unde se va face contestaţie vor fi rejudecaţi de către complete legal constituite”.

Și procurorii DNA pot cere recurs în anulare și pot obține asta dacă sentința de care sînt nemulțumiți- achitare sau pedeapsă mai mică- a fost dată de un complet de cinci.

Unde e favorizarea corupților?

 

 

 

Te-ar putea interesa și: