Editura Evenimentul si Capital

Orologiul de la Universitate, „ceasul tinereții noastre”. Povestea unei fotografii

Autor: | | 2 Comentarii | 723 Vizualizari

„Alo, iubita mea, te deranjez,/Aş vrea să-ţi spun ceva, dar nu se poate,/ Decât dacă e vreme să te văd./Te-aştept la ceas la Universitate. Doresc să-ţi spun ceva neapărat./Alo, m-auzi? Te-aştept la ora 6,/ Acolo unde toţi suntem frumoşi,/Iar voi cu toatele sunteţi frumoase”.

Sunt versuri scrise cu aproape trei decenii în urmă de Adrian Păunescu. Ca mulți alți poeți de dinaintea lui, creatorul de text neconformist își „focusează” stihul pe momentul întâlnirilor dintre amorezi, în timpuri când telefonul mobil era doar un scenariu de science fiction.

De prisos să mai spunem că aparținătorii generației în blugi se recunosc în versurile de mai sus. Și cum ar putea fi altfel devreme ce fiecare dintre cei care bifează acum, sau au făcut-o deja, trecerea spre dincolo de al cincelea deceniu de viață, și-au „așteptat înfrigurați”, sub celebrul ceas „al tinereții lor”, ființa iubită căreia ardeau de nerăbdare să îi mărturisească sentimentele de care erau cuprinși. Și cum altă variantă la îndemnă pentru a nu rata întâlnirea, programată de la capătul bătrânului și demult uitatului receptor cu fir, nu prea aveau amorezii acelor vremi, singura posibilitate era să stabilească, de la bun început, ora și locul în care urmau să se vadă.

Ceasul din fotografia alăturată a fost amplasat la începutul anilor ’50, pe trotuarul din fața clădirii Universității, chiar pe colț, la doi pași de stația de metrou de azi. Un ceas pe postament din beton, confident al îndrăgostiților de odinioară. Orologiul stradal, care a ascultat șoaptele înfrigurate ale miilor de amorezi ce își dădeau întâlnire sub el, a dispărut imediat după 1990.

Astăzi nu mai poate fi admirat decât în câteva colecții de fotografii rare care vorbesc privitorului despre farmecul apus al unei generații care se ghida mai mult după firescul pur al unei relații și mai puțin după avalanșa mondenului, axfisiat de ultratehnologia de astăzi. Despre ceasul cu pricina se spunea că este extrem de precis, că nu rămâne în urmă sau că nu o ia niciodată înainte.

În locul lui, dar amplasat la mai bine de 20 de metri distanță, chiar în fața fântânii, tronează impunător, dar mult mai puțin exact și parcă „din alt film”, unul din cele 10 ceasornice stradale, placate cu aur de 24 de karate, care a costat Municipalitatea de atunci a lui Oprescu nu mai puțin de 85.823 euro.

S-a intamplat in direct, la Realitatea TV! Rares Bogdan: Vor sa ma aresteze

Pagina 1 din 1



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI