Încuiat acolo de mai multă vreme. În acelaşi timp, într-o localitate din judeţul Călăraşi, la Fundeni Frunzăreşti, poliţia descinde în locuinţa unui anume Viorel Lupşa. Acesta locuia împreună cu alţi doi fraţi. Într-o anexă din gospodărie, poliţia descoperă un minor în vârstă de 13 ani, legat ca să nu poată fugi. Care este legătura dintre aceste două descoperiri? Viorel Lupşa. Proprietarul locuinţei din judeţul Călăraşi unde a fost descoperit primul minor este şi îngrijitor la blocul în ghena căruia a fost găsit cel deal doilea.

Viorel Lupşa, încă un nume care se alătură unui şir lung de ticăloşi pedofili de la noi şi de aiurea. Ce au în comun? De ce se află pe aceeaşi listă? Nu doar pentru că sunt nişte dezaxaţi pe fond sexual. Ci şi pentru faptul că-şi racolează victimele din casele de copii. Orfelinatele din România au devenit, de mulţi ani, terenul de vânătoare al pedofililor autohtoni, dar şi a celor de prin alte părţi.

Despre pedofil, Poliţia ştia încă de anul trecut, Parchetul de câteva luni

S-au repezit unii să-i felicite pe procurori şi poliţişti pentru succesul repurtat. „Ce bine că i-a găsit în viaţă pe băieţi. Ce bine că nu s-a întâmplat ca la Caracal”. Desigur, bine că nu s-a întâmplat ca la Caracal. Este foarte bine că victimele au fost descoperite în viaţă. Dar să nu ne grăbim cu laudele.

Pentru că suspectul de pedofilie Viorel Lupşa putea fi anihilat mai demult. Un fost locatar din blocul unde Lupșa era îngrijitor a declarat că, anul trecut, a văzut un băiat în vârstă cam de zece ani, care ieșea, mult după miezul nopţii, din ghena unde mai rămânea să doarmă îngrijitorul. I s-a părut suspect şi a anunţat Secţia 9 de Poliţie. A venit un echipaj la faţa locului. Lupşa nu a negat că a fost copilul la el, dar a motivat prezenţa lui spunând că îl trimisese bunica acestuia ca să-i împrumute un încărcător de telefon. Iar poliţiştii au înghiţit pe nemestecate povestea şi s-au dus la culcare.

Nici măcar nu au avut bunul simţ, ca să nu spun să-şi fi făcut minima datorie, să verifice cine este acel copil trimis în miez de noapte la o ghenă, după un încărcător. Ar fi constatat că nu are nicio bunică. Este orfan de la o casă de copii. De asemenea, acelaşi martor afirmă că în vara anului trecut l-a văzut pe Lupşa cum se săruta pasional cu un băieţel. A sunat din nou la poliţie, care l-a întrebat dacă are probe. Ei bine, probe existau. Pedofilul a postat chiar el cu mânuţele alea două, pe pagina lui de socializare, fotografii cu minori. În ipostaze aproape indecente. Când şi-a dat seama că s-a dat singur de gol, a încercat să-i înveţe pe copii ce să mintă în caz că vor fi întrebaţi. Aceste discuţii există înregistrate.

Percheziţia electronică din telefonul lui Lupşa a descoperit fotografii-probe, cu copii filmaţi sau fotografiaţi inclusiv când erau abuzaţi sexual… Despre aceste probe, procurorul ştia. Dar nu a făcut nimic. Aşa că în loc de laude, mai potrivită ar fi o cercetare disciplinară.

Asasinatul de la Gura Şuţii. Un caz prea uşor uitat

Problema mare, după părerea mea, nu este cu pedofilii. Cu autorii faptelor. Mai devreme sau mai târziu, cu toată indolenţa organelor de anchetă, ei tot sunt descoperiţi. De data asta, ar fi bine să vedem şi pădurea şi să nu ne mai oprim doar la copaci. Să vedem problema de fond. Anume că orfelinatele din România sunt teren de vânătoare pentru pedofili. Că îngrijitorii, sau cum s-or numi cei care lucrează acolo, sunt mână-n mână cu infractorii sau sunt chiar ei peşti care trimit minorii să se prostiueze.

Dacă un copil cu familie, chiar dacă părinţii nu sunt tocmai în regulă, totuşi, are cine să-l mai apere, în cazul orfanilor, destine în bătaia vântului, statul este cel care are obligaţia să-i apere. Să le ţină loc de părinţi. Prin instituţiile sale. Inclusiv cele de forţă. Dar, după cum se poate vedea, statul nu face nimic. Iar copiii din orfelinate sunt abuzaţi de tot felul de zdruncinaţi la cap şi nu au nici măcar cui se plânge.

Olandezul pedofil, pedepsit doar de Dumnezeu

Am dat prea uşor uitării „Cazul Gura Şuţii”. Ne-am mulţumit că „s-a făcut dreptatea divină”. Johannes Visscher a murit. A intrat cu maşina sub un TIR, în Olanda, în timp ce era căutat pentru asasinarea micuţei din Gura Şuţii. Şi cu asta, gata! Am uitat însă de tot că acelaşi pedofil a mai fost în România de mai multe ori. În perioada 13 – 16 iunie 2016, Visscher a ajuns în comuna Horleşti, judeţul Iaşi. Acolo a agresat o fetiţă de opt ani, pe care a ademenit-o cu o gumă de mestecat să urce la el în maşină, spunându-i că o duce acasă.

Fetiţa a avut zile, pentru că atunci când a văzut că bărbatul nu opreşte în dreptul locuinţei ei, aşa cum îi indicase, a început să plângă că vrea la mama şi la tata. Olandezul şi-a dat atunci seama că micuţa are părinţi, care ar putea da imediat alarma că le-a dispărut copilul. Altminteri, în cele trei zile cât a zăbovit la Horleşti, olandezul a fost semnalat de mai mulţi copii instituţionalizaţi, că pândea pe lângă orfelinatul din localitate.

Doi nemţi cer câte 100.000 de euro despăgubiri pentru că ne-au violat copiii

De câţiva ani, Daniel Otto şi Matthias Mundin veneau în România cel puţin o dată pe săptămână. Găsiseră terenul de vânătoare pentru poftele lor. Orfanii din România. Veneau în Bucureşti, închiriau un apartament, în care aveau loc adevărate orgii sexuale cu minori. Îi ademeneau pe micuţi cu sume de bani, dar îi şi drogau. Au fost prinşi în flagrant. Poliţia a descins în unul dintre apartamentele închiriate de ei, chiar în toiul unei orgii. Au fost arestaţi. Au fost judecaţi. Au fost condamnaţi, fiecare la mai mult de şase ani de închisoare. Desigur, nu au fost judecaţi în stare de arest, ci sub control judiciar.

Nu aveau voie să părăsească România. În rest, liber la distracţie. Pe când se aflau sub control, i-a apucat, brusc, dorul de familiile din Germania. Au făcut o cerere la tribunal şi repede li s-a permis să plece din ţară, ca să nu moară oamenii de dorul rudelor. Desigur că nu s-au mai întors. Au fost condamnaţi în lipsă. Lipsă sunt însă şi din penitenciar. Nu-i găsim nici în cele de la noi, nici în cele din Germania. Mai mult, au avut tupeul să dea statul român în judecată, cerând câte 100.000 de euro despăgubiri. Proşti om fi de nu le-om da. Şirul unor altfel de exemple ar putea continua. Pentru că vânarea copiilor din orfelinatele din România, pentru a fi abuzaţi sexual, nu este nouă. Nu este nou nici faptul că statul nu face nimic pentru a combate asta.

Te-ar putea interesa și: