Imediat după şedinţa de gugern la care a participat preşedintele Klaus Iohanni, Ministerul Justitiei a pus în dezbatere publică proiectul de ordonanţă de urgenţă pentru graţierea unor pedepse. Proiectul este însoţit de Nota de fundamentare în care se spune ca graţierea este necesară din cauza supraaglomerării închisorilor, dar nu se explică cum va ajuta la asta graţierea condamnărilor cu suspendare.
ORDONAŢĂ DE URGENŢĂ pentru graţierea unor pedepse
În temeiul art. 115 alin. (4)și alin. (6) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă:
Art. 1 (1) Se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare de până la 5 ani inclusiv precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanţa de judecată.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă.
Art. 2 Se graţiază în parte :
- cu 1/2 pedepsele cu închisoare aplicate persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani, femeilor însărcinate (gravide) sau persoanelor care au întreţinere minori cu vârsta de până la 5 ani;
- cu 1/2 sau, după caz, cu restul de pedeapsă neexecutat din pedepsele cu închisoare aplicate persoanelor care, conform expertizei medico-legale emisă de instituţiile abilitate sunt diagnosticate cu boli incurabile în faze terminale;
Art. 3 (1) Prevederile art. 1–2 nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare;
(2) Grațierea este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă, în termen de 1 an de la punerea în libertate.
(3) Pevederile alin. (2) nu se aplică condamnaților pentru care se grațiază potrivit art. 2 lit. a) și b);
(4) Nu beneficiază de prevederile art.1 cei care au săvârşit următoarele infracţiuni:
A. Infracţiuni reglementate de Codul Penal:
1) infracţiunile contra siguranței statului prevăzute în art. 155-173 Cod penal anterior și în art. 394-412 Cod penal în vigoare;
2) infracţiunile de omor prevăzute în art. 174-177 Cod penal anterior și în art. 188-191 Cod penal în vigoare;
3) vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal anterior și în art. 194 Cod penal în vigoare;
4) lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 Cod penal anterior și în art. 195 cod penal în vigoare;
5) lipsirea de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 Cod penal anterior și în art. 205 cod penal în vigoare;
6) violarea de domiciliu prevăzută în art. 192, alin 2 Cod penal anterior și în art. 224 alin.2 cod penal în vigoare
7) șantajul prevăzut în art. 194 Cod penal anterior și în art. 207 cod penal în vigoare
8) violul prevăzut de art. 197 Cod penal anterior și în art. 2018 cod penal în vigoare ;
9) actul sexual cu un minor prevăzut de art. 198 Cod penal anterior alin 2-4 și în art. 220 alin 2-4 cod penal în vigoare ;
10) agresiunea sexuală prevăzută în art. 219 Cod penal în vigoare
11) corupţia sexuală prevăzută de art. 202 Cod penal anterior și în art. 221 cod penal în vigoare ;
12) incestul prevăzut de art. 203 Cod penal anterior și în art. 377 cod penal în vigoare;
13) furtul prevăzut de art. 209 Cod penal anterior și în art. 229 cod penal în vigoare;
14) tâlhăria prevăzută de art. 211 Cod penal anterior și în art. 233 – 234 cod penal în vigoare;
15) pirateria prevăzută de art.212 Cod penal anterior și în art. 235 cod penal în vigoare, precum și tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei prevăzută de art. 236 cod penal în vigoare;
16) înşelăciunea prevăzută de art 215 alin 2-5 Cod penal anterior și în art 244-245 cod penal în vigoare;
17) ultrajul prevăzut de art. 239 Cod penal anterior și în art. 257 cod penal în vigoare;
18) tortura prevăzută de art. 267 1 Cod penal anterior și în art. 282 cod penal în vigoare;
19) represiunea nedreaptă prevăzută de art. 268 Cod penal anterior și în art. 283 cod penal în vigoare;
20) evadarea prevăzută de art. 269 Cod penal anterior și în art. 285 cod penal în vigoare;
21) înlesnirea evadării prevăzută de art. 270 Cod penal anterior și în art. 286 cod penal în vigoare;
22) părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate prevăzută de art. 275 alin. 3 Cod penal anterior și în art. 331 alin. 3 cod penal în vigoare;
23) neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă prevăzută în art. 329 alin. 2 cod penal în vigoare
24) nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive prevăzută de art. 279 1 Cod penal anterior și în art. 345 alin 2-4 cod penal în vigoare;
25) falsificarea de monede sau de alte valori prevăzută de art. 282 Cod penal anterior și în art 310-312 cod penal în vigoare;
26) falsificarea de valori străine prevăzută de art. 284 Cod penal anterior;
27) deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori prevăzută de art. 285 Cod penal anterior și în art. 314 cod penal în vigoare;
28) luarea de mită prevăzută de art. 254 Cod penal anterior și cod penal în vigoare;
29) darea de mită prevăzută de art. 255 Cod penal anterior și art. 290 cod penal în vigoare;
30) traficul de influenţă prevăzut de art. 257 Cod penal anterior și art. 291 cod penal în vigoare;
31) cumpărarea de influență prevăzut de art. 292 cod penal în vigoare ;
32) nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri prevăzute de art 302 2 alin. 2 Cod penal anterior;
33) relele tratamente aplicate minorului prevăzute de art. 306 Cod penal anterior;
34) traficul de stupefiante prevăzute de art. 312 Cod penal anterior;
35) falsificarea de alimente sau alte produse prevăzute de art. 313 Cod penal anterior și în art. 357 cod penal în vigoare;
36) proxenetismul prevăzut de art. 329 Cod penal anterior și în art. 213 cod penal în vigoare;
37) constituirea unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 367 cod penal în vigoare;
38) racolarea minorilor în scopuri sexuale prevăzută de art 222 cod penal;
39) sclavia prevăzută de art. 209 cod penal;
40) traficul de persoane prevăzută de art. 210 cod penal;
41) traficul de minori prevăzută de art. 211 cod penal;
42) folosirea serviciilor unei persoane exploatate prevăzută de art. 216 cod penal ;
43) folosirea prostituției infantile prevăzută de art. 216 alin 1 cod penal;
44) pornografia infantilă prevăzută de art. 374 cod penal;
45) fraudele comise prin sistemul informatic și de plată electronice prevăzute de art. 249 – 251 cod penal;
46) traficul de migranți prevăzută de art. 263 cod penal;
47) facilitarea șederii ilegale în România prevăzută de art. 264 cod penal
48) divulgarea informațiilor secreta de stat prevăzută de art. 303 cod penal;
49) ultrajul judiciar prevăzut de ar. 279 cod penal;
50) cercetarea abuzivă prevăzută de art. 280cod penal.
B. Infracţiuni reglementate de legi speciale:
1. infracțiunile prevăzute în art. 276 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare
2. infracţiunile prevăzute de art. 19-21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României;
3. infracţiunile prevăzute la art. 5 alin 1 şi alin 3 din Legea nr. 78 /2000;
4. infracţiunile prevăzute de art 2-8 si art 10-14 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri cu modificările şi completările ulterioare;
5. infracţiunile prevăzute de OUG nr. 105/ 2001 privind frontiera de stat a României cu modificările şi completările ulterioare;
6. infracţiunile prevăzute în Legea nr. 668/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane cu modificările şi completările ulterioare;
7. infracțiunile prevăzute de Legea 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului;
8. infracțiunile prevăzute în art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului - Republicată
9. infracţiunile prevăzute de art 43, 44 alin 1, 46 şi 48 din Legea nr. 161/ 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionare corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare;
10. infracțiunile prevăzute de Legea nr. 191 din 13 mai 2003 privind infracţiunile la regimul transportului naval, cu modificările și completările ulterioare
11. infracţiunile prevăzute de art 3-5 şi art. 7 alin 1 din Legea nr. 241/ 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;
12. infracţiunile prevăzute de art. 143 alin 2 din Legea nr. 85 /2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;
13. infractiunile prevăzute de art. 270 şi 272 din Legea nr. 86/ 2006 privind codul vamal al României, cu modificările ulterioare;
14. infracțiunile prevăzute de Legea nr 39/2003 privind prevenirea criminalității organizate;
15. infracțiunile prevăzutede Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive;
Art. 4 - Amenzile şi celelalte sancţiuni cu caracter administrativ aplicate nu se mai execută în măsura în care nu au fost executate.
Art. 5 (1) În cazul unei eventuale aplicării în mod succesiv a unor dispoziţii de graţiere cu privire la aceeaşi pedeapsă se va lua în considerare numai dispoziţia de grațiere mai favorabilă condamnatului.
(2) Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat, în acest caz partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată se execută numai partea de pedeapsă rămasă negraţiată.
(3) Graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative.
(4) Graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii deoarece s-au sustras de la executarea acesteia precum şi celor care au început executarea dar ulterior s-au sustras.
(5) Persoanele graţiate care în decurs de trei ani săvârșesc cu intenţie o infracţiune, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi.
(6) Nerespectarea condiției prevăzute de art 3, alin 2 atrage revocarea grațierii.
Art. 6 Dispoziţiile prezentei ordonaţe de urgenţă se aplică numai faptelor comise până la data de 18.01.2017.
Art.7 Prezenta ordonanța intra in vigoare la data de 18.02.2017.
NOTĂ DE FUNDAMENTARE la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului pentru graţierea unor pedepse
Secţiunea 1
Titlul prezentului act normativ
Ordonanță de urgență pentru graţierea unor pedepse
Secţiunea a 2-a
Motivul emiterii actului normativ
- Descrierea situaţiei actuale
În prezent, pentru România, starea penitenciarelor și a condițiilor locurilor de încarcerare (inclusiv pentru măsurile preventive privative de libertate), reprezintă o sursă constantă de critici interne și internaționale, dar și de sancțiuni pecuniare.
Un prim argument este dat de situația actuală din penitenciarele din România, referitor la supraaglomerarea cu persoane condamnate.
Potrivit datelor oficiale, opt închisori din România au un grad de ocupare mai mare de 200%, iar indicele mediu de ocupare este 157,7%.
De asemenea, există imobile de executare a pedepselor privative de libertate construite între anii 1851-1896, aflate într-o stare avansată de uzură.
În statele europene politica penală aplicată este una fundamental diferită de cea din România în sensul că se aplică măsuri alternative de executare a pedepsei, iar starea de detenție este una cu adevărat excepțională și doar pentru acele infracțiuni și persoane care sunt cu adevărat periculoase pentru societate și ordinea de drept.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat condamnări împotriva mai multor state europene pentru condițiile de detenție și supraaglomerarea din închisori, prin decizii – pilot în țări precum Ungaria, Bulgaria, Rusia sau Italia (Varga and Others vs Hungary, Neshkov and Others vs. Bulgaria, Torreggiani and Others vb Italy, Ananyev and Others vs. Rusia).
În urma acestor decizii-pilot, statele condamnate au fost obligate să plătească sume de bani pentru TOȚI cei încarcerați pentru fiecare zi de detenție.
În aceste condiții, dacă România ar primi o astfel de soluție, luând în considerare o sumă mai mica pe fiecare zi de detenție decât cea avută în vedere în Italia, impactul bugetar calculat la nivelul Ministerului Justiției, în varianta optimistă, ar fi de 80 milioane Euro/an.
În privința României, au trecut mai bine de patru ani de când CEDO a pronunțat hotărârea semi-pilot în cauza Iacov Stanciu (24 iulie 2012), declarând supraaglomerarea din închisorile românești o problemă sistemică, hotărâre care însă nu a fost urmată de nici un demers în România.
În cuprinsul acesteia se arată că “art. 3 din convenței consacră una dintre cele mai importante valori ale societăților democratice. Convenția interzice în termini categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei (Labita împotriva Italiei (MC), nr. 26772/95, pct. 119, CEDO 2000-IV)… De asemenea, pentru a aprecia dacă un anumit tratament este “degradant” în sensul art. 3, Curtea ține seama dacă scopul acestuia este de a umili și înjosi persoana respectivă și dacă, în ceea ce privește consecințele, acesta a afectat negativ personalitatea victimei respective într-un mod incompatibil cu art.3…
Referitor la pedepsele privative de libertate, Curtea a subliniat deja în cauzele anterioare că un deținut nu pierde, prin simplul fapt al încarcerării sale, apărarea drepturilor sale garantate prin convenție. Din contră, persoanele aflate în detenție au o poziție vulnerabilă, iar autoritățile au obligația să le apere. În temeiul art. 3, statul trebuie să se asigure că o persoană este deținută în condiții compatibile cu respectarea demnității sale umane, că modul și metoda de executare a măsurii nu o supun la stres sau greutăți care depășesc nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și că, date fiind nevoile practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea sa sunt asigurate în mod adecvat (a se vedea Valasinas, citată anterior, pct. 102 și Kudla, citată anterior, pct 94)“… iar la final Curtea concluzionează că în România referitor la condamnați “suferința și greutățile îndurate au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și au depășit nivelul de greutate urmărit la art. 3 din convenție”.
Mai mult se apreciază că “În cazul de față, Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenție pe motivul condițiilor de viață și igienă necorespunzătoare, inclusiv la nivelul asistenței medicale, în penitenciarele în care a fost cazat reclamantul, despre care se poate spune că reprezintă o problemă recurentă în România ”.
Din anul 2012, când această hotărâre semi-pilot a fost dispusă de CEDO împotriva României, mari modificări în sistem nu s-au întâmplat, din contră, la finalul anului 2016, Administrația Națională a Penitenciarelor a returnat importante sume de bani la bugetul de stat, continuând să mențină condițiile inumane și degradante din penitenciare precum și supraaglomerarea.
Prin Memorandumul aprobat de către Guvern în ședința din 27 aprilie 2016, s-au propus o serie de măsuri menite a îndepărta, ori chiar de a înlătura perspectiva unei condamnări a României la CEDO prin pronunțarea unei hotărâri pilot. Cu toate acestea, parcurgând conținutul acestuia, se constată că, pe de o parte propunerile conținute oferă soluții pentru o parțială rezolvare a situației, iar pe de altă parte timpul de așteptare pentru transpunerea sa în practică este unul foarte lung de aprox. 7 ani, până în anul 2023.
Se constată de asemenea că investiția preconizată pentru punerea sa în practică este de 838.451.330 mil euro, sumă ce se dorește a fi utilizată în lucrări de infrastructură, respectiv, în construcția sau amenajarea de noi penitenciare, de sporire a numărului de locuri de încarcerare și în modernizarea unui număr redus de locuri de încarcerare, sumă ce nu are justificare în ceea ce privește obținerea ei și alocările bugetare din care va fi obținută, în condițiile în care bugetul Ministerului Justiției pentru Administrația Națională a Penitenciarelor pentru anul 2015 a fost de aprox. 266 milioane Euro, din care aprox. 188 milioane Euro au reprezentat cheltuielile de personal.
Investiția în extinderea și modernizarea spațiilor de încarcerare reprezintă, bineînțeles, una dintre componentele soluției, problema este însă una de viziune.
Pentru și bugetul de stat se adaugă cheltuieli din ce în ce mai costisitoare, legate de întreținerea unor persoane condamnate, care nu au săvârșit fapte cu violență, nu sunt recidiviste, și care ar putea fi reintegrate în societate în alte moduri, legal stabilite.
Trebuie avut în vedere și recomandările formulate de The European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or degrading Treatment or Punishment (CTP), care arată că investiția în infrastructura penitenciară nu reprezintă o soluție, ci pedepsele complementare și acțiunile care vizează reeducarea persoanelor condamnate, reprezintă calea de succes pentru o societate care dorește să se reformeze cu adevărat.
Pentru motivele invocate considerăm că trebuie să fie promovată prezenta ordonanţă de urgenţă prin care, în mod diferenţiat, şi în funcţie de infracţiunile pentru care există hotărâri ale instanţelor de judecată, să se aplice graţierea.
În privinţa graţierii, aceasta are ca efect doar asupra executării totale sau parţiale a unei pedepse aplicate de instanţele judecătoreşti, existând şi posibilitatea ca, în eventualitatea săvârşirii unor altor fapte penale, graţierea să poată fi revocată.
În acelaşi timp, trebuie precizat că prezenta ordonaţă de urgenţă nu se aplică persoanelor care săvârşesc infracţiuni cu violenţă, împotriva siguranței naționale, infracțiuni de corupție, împotriva persoanei, etc., în stare de recidivă.
Necesitatea promovării ordonanței de urgență este determinată, pe de o parte, de iminența aplicării unor sancțiuni de către CEDO, iar, pe de altă parte, de condițiile deosebit de grele și degradante în care sunt obligațe să trăiasca persoanele condamnate la pedeapsa închisorii.
În același timp urmează să se rețină că promovarea prin ordonanță de urgență poate fi făcută avându-se în vedere prevederile art. 20 alin. 1 care prevăd că “dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.”
Art. 53 din Constituția României, care prevede restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, stabilește ca aceasta se poate dispune numai dacă este proporțională cu situația care a determinat-o.
Potrivit art. 115 alin. 6, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniile care “afectează drepturile, libertățile..”.
În aceste condiții nu există nici un impediment constitutional sau legal de promovare atâta timp cât actul normativ este un act de clemență impus de anumite condiții obiective.
Ministerul Justiției
Florin IORDACHE
Ministru
Avizat
Ministerul Afacerilor Interne
Carmen Daniela DAN
Ministru