Orban la Cluj. Poza unei extracții de măsea fără dureri

Poza asta chiar face cât o mie de cuvinte. Imaginea e grăitoare și dacă ești susținătorul lui Ludovic Orban în cursa penru președinția PNL și dacă ești un fan al lui Florin Cîțu, ori dacă nu dai doi bani pe soarta celor doi, dar îți place să analizezi la microscop mizeria umană.

Poza nu arată doar un conducător părăsit de echipă, ci sugerează și faptul că anunțata și probabil clara sa înfrângere în bătălia pentru președinție nu va duce la o rupere în partid.

Intuiam acest lucru, în ciuda celor care cântau prohodul unității liberale, nu pentru că am mare încredere în solidaritatea de partid, ci pentru că orice grupare dizidentă este lipsită de direcție, dacă părăsește partidul. Pleci unde? La PSD? Nu cred că îi primește cineva. La AUR? Ca să faci acolo ce, gălăgie? La USR? Mă face să râd simpla idee.

Orban singur pe un rând de scaune, tocmai în fieful lui Emil Boc, depozitarul celor mai multe speculații despre o viitoare candidatură la prezidențiale, transmite subliminal că înfrângerea sa nu va duce la ”pierderi de personal” importante.

Ea ne mai transmite ceva, dacă, Doamne ferește, că nu doresc nimănui așa ceva, lui Orban i se întâmplă imediat după Congresul din 25 septembrie, un accident de carieră, cum i s-a mai întâmplat în trecut, lovitura pentru partid este mică.

Că doar, așa cum vezi bine și în poza de la Cluj, membrii de partid s-au disociat de el!