Evident, de vreo doi-trei participanți, dar reluată până la epuizare, știrea te făcea să crezi ca întreaga sală a luat foc, de parcă ar fi prins vreun picior de băsist – sau chiar pe cel mai mare dușman al lor, Traian Băsescu – infiltrat printre onorabilii pesediști. Pe undeva este de înțeles acest gest pentru că sunt destule contracte în derulare semnate de Liviu Dragnea și al lui, dar mai bine să o luăm metotic.

Marian Oprișan este singurul lider social-democrat care în noaptea fatidică pentru PSD a alegerilor a cerut răspicat demisia lui Liviu Dragnea. Repet, singurul! În fața dezastrului, restul liderilor s-au scuns în păpușoi. Dincolo de figurile triste, toți susțineau la unison să sunt solidari cu liderul Dragnea, că vor unitate, că vor face ședințe. De fapt, le era frică și așteptau într-un mod tipic balcanic, oriental, să vadă ce se întîmplă cu Sultanul. Daddy încă dădea din picioare și nu era prima dată când le tragea clapa, când se prefăcea că își dă ultimul sfârșit. Vorba lui Vodă Lăpușneanu se mai trezise el de cîteva ori și îi popise pe mulți… Cuminți, liderii PSD așteptau sfârșitul marelui lider, precum așteptau odinioară Beria și întreg CC al PCUS moartea lui Stalin! Oprișan părea un stingher care cerea dreptate în fața dezastrului!

I s-a reproșat lui Marian Oprișan că nu a susținut gruparea pucistă a lui Gabriela Firea și că l-a susținut pe Liviu Dragnea. Eu cred că a procedat bine. Ba chiar excelent, ca om politic, pentru că vremea lui Dragnea nu sosise. Fac apel la cei cu memorie și cu ceva carte, nu la isterici de serviciu. Așa zisele liste de semnături cu 30, 33 sau mai știu eu câți semnatari anti-Dragnea au rămas anonime. Pentru că erau inexistente! Un mit! La aceea vreme nu se crease un pol atât de puternic să-l poată executa pe Dragnea. Nu se atinsese punctul critic. Și cu certitudine, acesta nu se atingea dacă nu era dezastrul din alegeri. De fapt cred că doar condamnarea lui Dragnea i-a produs sfârșitul. Restul sunt picanterii de bucătărese sau dizidențe târzii, fabricate din carton. În acele momente – redau din memorie – că mi-e fix lene să caut declarații explicite precum la o autopsie stiințifică – Oprișan a spus clar și răspicat că e un adversar al lui Dragnea, dar nu vrea să scindeze partidul. Absolut corect! Probabil dizidenții erau pe la ProRomânia, iar trădările pseudo-dizidenților sunt cunoscute.

Marian Oprișan a anunțat din prima clipă că o susține pe Viorica Dăncilă. De fapt, Marian Oprișan i-a fost unul dintre stâlpii de sprijin. Când la București liderul PSD Li viu Dragnea o umilea și o batjocorea public, Marian Oprișan o primea ca pe un adevărat prim-ministru în funcție, la Focșani. Unde lumea a ovaționat-o!

La congresul PSD, gruparea Dragnea a vrut să se răzbune pe Oprișan. Și pe victoria Vioricăi Dăncilă. Pe care n-au putut-o înjura, pentru că este o femeie. Iar paratrăsnetul urii acumulate a devenit Marian Oprișan. Care a fost înjurat de o mână de oameni. Dincolo de ideile politice și atitudinile oricărui personaj, gestul în sine denotă mojicie. Primitivism! Din punctul meu de vedere, Rădulescu Mitralieră și Codrin Ștefănescu – dincolo de pozițiile lor comico-trăsnite au dovedit loialitate. Ceea ce e de aplaudat! Deplorabil rămân marii combinatori fără coloană vertebrală care trec dintr-o barcă în barcă. Care se orienteză, vorba lui Iorga, după mirosul fripturii!

Marian Oprișan cred că a ieșit întărit, iar aportul său la alegerea lui Vioarica Dăncilă a fost decisiv.

 

Te-ar putea interesa și: