Presa independentă a dezvăluit, cu documente din surse deschise, cum ar spune colegii noștri de culegere de informații de la SRI, că liderii grupării Rezist, cei mai agresivi, un fel de Miron Cozma ai societății civile, încasează sume frumușele printr-o șmecherie clasică adaptată vremurilor de on line : Un site prin care cei care – cică- vor să contribuie fininanciar la Cauza pentru care luptă Mălin Bot, de la o șmecherie care e un site de așa zise donații anonime prin intermediul internetului.

Cică toți cei care vor să contribuie la cauza pentru care luptă Mălin Bot, Cristian Mihai Dide, Sandu Matei, pot trimite sub protecția anonimatului sume în contul luptătorilor respectivi.

Pricopsirea luptătorilor împotriva dictaturii lui Liviu Dragnea cu mii de dolari lunar, sumă pe care o cîștigă cu greu un profesor universitar, ridică din start cîteva probleme:

1. Cea a imoralității crase a așa zișilor luptători din Piață. Dacă lupți pentru un ideal n-o faci ca să te umpli de parale. Nici comuniștii, deși finanțați de Moscova prin intermediul Ajutorului roșu, nu vîrau banii Kominternului în buzunar. Această luptă ar fi cinstită dacă, de exemplu, Mălin Bot ar tăia lemne noaptea, ca să-și asigure existența și ar lupta ziua împotriva dictaturii. Cu lupta lui împotriva dictaturii, constînd într-o succesiune de huliganisme cu voie de la Poliție, Mălin Bot cîștigă mai mult decît cînd era ziarist. Despre invocarea Cauzei, a Idealului, pentru a mai ciupi niște parale scria Caragiale în articolul Școala succesului din Constituționalul, 9 august 1889:

„Principii? - fleacuri!

Omenie? - fleacuri!

Chiverniseala, pricopseala si ciupeala - astea sunt principiile

2. Anonimatul celor care îi trimit bani dă posibilitatea finanțării luptătorilor pentru democrație din surse suspecte. Cine ne spune nouă că în conturile zurbagiilor nu intră și sume puse de servicii secrete interne sau chiar externe?

3. Printre cei care alimentează sub protecția anonimatului conturile Rezistenților celor mai scandalagii eu l-aș trece și pe Liviu Dragnea. Pentru că nimic nu ajută mai mult pe Liviu Dragnea și PSD decît acțiunile huliganice ale Rezistenților. Să dăm un exemplu.

Nunta fiului lui Liviu Dragnea sau mai precis transformarea unui eveniment privat într-un eveniment de partid și de stat putea constitui pentru Opoziție, pentru presa independentă un nou prilej de a administra o lovitură PSD și lui Liviu Dragnea. Nu dau eu exemple de cum s-ar fi putut raporta fastul de la nunta unui lider de Stînga cu sărăcia în care se zbat mulți dintre alegătorii PSD. Această operațiune n-a existat. Și chiar dacă ar fi fost inițiată, ea ar fi fost contracarată de acțiunile Rezistenților împotriva nunții. Unui protest civilizat avînd drept temă opulența ciocoiască de la nuntă Rezistenții i-au preferat spectacolul de mahala cu slogane indecente. Electoratul român în general și nu numai cel PSD-ist e ostil unor astfel de măgării precum cea de a te duce cu pancarte deșucheate, de bordel ilegal, și a te manifesta huliganic împotriva unei nunți nici măcar a lui Liviu Dragnea, ci a fiului acestuia. Închisă în propriile mărginiri Opoziția n-a sesizat cît de mult a ajutat strategiei de victimizare a lui Liviu Dragnea imaginea unei căsătorii religioase mutate în ultimul moment la o altă biserică, pentru că niște descreierați sprijiniți de Opoziție și de Klaus Iohannis și-au zis să meargă și să zbiere ca să nu se mai audă Doamne miluiește! Cîtă vreme Opoziția nu se delimitează de acești șmecheri care compromit manifestațiile pașnice de stradă scoțînd parale din huliganisme, acțiunile lor sînt puse pe seama Opoziției și a lui Klaus Iohannis. Și ele, acțiunile de acest tip, corespund perfect strategiei de autovictimizare a lui Liviu Dragnea și a Guvernului PSD, strategie devoalată întîia oară la interviul acordat Alexandrei Stoicescu în 21 august 2018.

S-a făcut mare caz de istorisirea lui Liviu Dragnea despre tentativa de asasinare a sa.

De precizat că narațiunea a avut o parte principală pe 21 august, în cadrul interviului acordat Alexandrei Stoicescu, și o parte secundară, a doua zi, miercuri, la emisiunea Cătălinei Porumbel. Ca de obicei, Opoziția întruchipată de inși care n-au ieșit din chiloțeii politici – de la Ludovic Orban pînă la Eugen Tomac (cum de a lăsat Traian Băsescu partidul său pe mîna ageamiilor!) – s-a grăbit să denunțe istorisirea, iar TeFeLiștii să facă haz ieftin pe seama istorisirii.

Firește că n-am crezut o clipă tărășenia povestită de Liviu Dragnea.

Prin urmare, nu m-am întrebat dacă e ceva adevărat în istorisire, ci scopul pe care l-a urmărit Liviu Dragnea prin invocarea tentativei de asasinat. Să zicem că o narațiune asemănătoare istorisea Dacian Cioloș.

Credeți că TeFeLiștii s-ar fi amuzat așa cum au făcut-o în cazul lui Liviu Dragnea?

Firește că nu.

Facebookul ar fi dat peste margini de comentarii prin care tentativa se punea pe seama PSD a lui Liviu Dragnea, îndeosebi.

La un moment dat, soția și copilul lui Rareș Bogdan au avut un incident în București. Rareș Bogdan, care și-a făcut un rol din a se da urmărit, persecutat pentru ceea ce scrie el, dar mai ales pentru ceea ce zice el la Realitatea, truc vechi de ziarist cu probleme deontologice, s-a grăbit să tragă semnalul de alarmă că familia sa e victima lui Liviu Dragnea, că atacatorii erau de peste hotare, veniți să-i răpească familia drept represalii la lupta sa împotriva dictaturii, alături de Denis Rifai la televiziunea din cămară a lui Cozmin Gușă. Au făcut haz de asta telespectatorii care se uită seară de seară în gura lui Rareș Bogdan? Firește că nu. Cînd e vorba de persoana îndrăgită din spațiul public, ca și din spațiul erotic, ești gata să crezi orice neghiobie îți toarnă. Liviu Dragnea nu s-a adresat nici electoratului din Opoziție și nici TeFeLiștilor. Ținta sa a fost electoratul PSD. E mai mult decît interesant că Liviu Dragnea s-a dovedit în acest caz un abil manipulator. Inteligenții din presă și din politică au făcut mare caz de amănunte care îngroașă narațiunea, precum cei care îi fac semn cu tăiatul gîtului sau cazarea lor la Hilton. În realitate, aceste îngroșări au ținut cont de capacitatea românilor de a înghiți orice gogoașă de pe rețelele sociale, cum au fost de exemplu, faimoasele fotografii cu autostrada din China plină de mașini prezentată pe Internetul moldo- valah drept situația de la vămile românești în dimineața lui 10 august 2018.

Asemănător a fost înghițit fonfleul celor de la Realitatea cu jandarmii care opreau trenurile cu demonstranți ca să nu vină în Piața Victoriei. Internetul ne dezvăluie o uriașă încredere a românilor în născociri, cu atît mai crezute cu cît sînt mai gogonate. Acestor români cărora le lipsesc minimul simț critic li s-a adresat narațiunea lui Liviu Dragnea.

Cu ce scop?

Imediat după interviu am scris că Liviu Dragnea a venit pregătit să provoace o diversiune menită a schimba în media subiectul abuzurile jandarmilor. Scriam atunci că a reușit. Tulburările din 10 august 2018 au fost împinse în plan secund de scandalul Asasinării.

S-au ridicat întrebări dacă Liviu Dragnea nu e conștient de ridicolul la care se expune. Dincolo de faptul că în politică nu există ridicol, narațiunea cu asasinarea a fost socotită de președintele PSD absolut necesară, cu orice risc, pentru un scop politic major.

S-a putut observa că narațiunea cu asasinarea s-a petrecut după ce Liviu Dragnea s-a referit la acțiunile agresive ale multinaționalelor în România. Se pricepea ușor că aceste acțiuni împotriva sa și a PSD sînt urmarea directă a preocupării Guvernului de a satisface interesele naționale ale românilor puse la îndoială de decenii de multinaționale și evident de străini. Dacă multinaționalelor li se dă șah de către PSD de ce n-ar reacționa acestea plănuind asasinarea lui Liviu Dragnea? Asasinarea e punctul culminant al unei întregi campanii de ofensivă împotriva PSD pentru tot ceea ce face, ofensivă susținută de Statul paralel, condus de Klaus Iohannis. PSD a cîștigat alegerile din decembrie 2016 cu cel mai mare scor înregistrat de un partid în postdecembrism. Anterior, la alegerile locale pusese mîna pe toate administrațiile marilor orașe. La București, de exemplu, întîia oară în postdecembrism, PSD are majoritatea în Consiliul general și în toate consiliile de sector. Cu toate acestea – potrivit lui Liviu Dragnea – PSD e în situația unui partid de Opoziție. Sistemul condus de Klaus Iohannis îl boicotează din răsputeri. Deși se află la Putere, Liviu Dragnea nu stăpînește nimic. A doua zi, intervenind prin telefon la emisiunea Cătălinei Porumbel, Liviu Dragnea a explicat că nu s-a plîns nimănui de tentativa de asasinat, deoarece n-are încredere în nici o instituție a statului de drept. El a insistat – și trebuie să recunoaștem, e greu să nu-i dai dreptate – că o plîngere a sa împotriva unei pitecantropii făcute de Mircea Marian (i-a dat adresa pe internet cerîndu-le internauților să-i ia cu asalt casa), deși făcută de un an și ceva n-a fost nici măcar luată în seamă. În ministere – a continuat Liviu Dragnea să susțină – funcționarii din plan secund îi boicotează pe miniștrii PSD, blochează orice inițiativă. Deși Guvernul e al PSD, prin funcționarii rămași de pe vremea Guvernului meu sau ofițeri sub acoperire, Guvernul nu poate face nimic.

Interviul a marcat o uriașă schimbare de strategie a PSD:

Cea de a justifica eșecul celor doi ani de guvernare prin situația de victimă a unor forțe mult mai puternice decît majoritatea parlamentară.

Din nenorocire, această strategie beneficiază de neghiobia adversarilor din presă și din politică ai lui Liviu Dragnea.

Nimic n-ar lovi mai tare PSD decît încetarea hărțuielilor cu orice preț de tip Rezist și concentrarea atacurilor pe dezastrul din administrarea țării.

Pentru aceasta ar trebui ca în Opoziție să fie politicieni veritabili și nu umbre pe pînza politicii precum liderii PNL, USR și PMP.