Operațiunea „Aur pentru patrie”. Ce ne poate uni?

Operațiunea „Aur pentru patrie”. Ce ne poate uni?

În momente de crize, un popor are nevoie de un moment, de o speranță sau de un țel comun. Care să-l unească, să-l capaciteze, să-l transforme într-un singur corp organic. Într-o NAȚIUNE! Evident, în momentele de criză, statele totalitare profită, propaganda zburdă, apar fabricile de oameni providențiali...    

Ca istoric merită să vă reamintesc o astfel de acțiune, mai puțin cunoscută, dar care a avut rezultate excepționale.

În 1935, Liga Națiunilor a impus sancțiuni economice împotriva Italiei ca răspuns la invazia de către armata italiană a Etiopiei. Justificarea Italiei era înscrisă în regulile jocului internațional de atunci. Italia trebuia să fie un imperiu, Italia avea nevoie de un „loc sub soare”, amintind de „istoria glorioasă a Romei antice”. Sancțiunile asupra unei economii corporatiste înfloritoare au fost dure. Sub interdicție au nimerit toate bunurile italiene, precum și importul în Italia de materii prime esențiale.

Italia a replicat și cu ajutorul propagandei s-a declanșat un sprijin popular fără precedent pentru regimul fascist. Sentimentul patriotic și naționalist a atins un vârf record. Oleg Cojocaru, citând surse solide, susține că “toată Italia blestema Liga Națiunilor, compunea cântece anti-Ligă și atârna pe case plăci comemorative care vorbeau despre  nedreptatea comisă țarii”. Campania s-a numit „Oro alla Patria” (Aur pentru patrie) și i-a facut pe italieni să-și doneze aurul și argintul în scop de război.

Ne puteți urmări și pe Google News

Toată Italia colectează fier vechi. Copiii renunța la jucăriile lor, fetele – la  insigne, coliere și alte podoabe.                   Membrii Senatului și-au depus medaliile de aur „într-un coif simbolic”. Mamele, văduvele și surorile au renunțat la decorațiile de aur ale soldaților. Academicianul Luigi Pirandello a adus medalia de aur a Premiului Nobel. Clerul – de la episcopi la preoții de parohii  – s-a implicat în colectarea de metale, oferind „suport spiritual” acestei campanii. Donatorii au stat cu răbdare la cozi incredibile create în fața băncilor. Sportivii au renunțat la trofee și medalii.

Punctul culminant a fost atins pe 18 decembrie1935 când, pe „Altarul Patriei”, aflat în Piazza Venezia din Roma, dar și în locuri similare din întreaga țară, italienii au schimbat verighetele de aur pe unele din fier. Ceremonia principală a avut loc la Altare della Patria din Roma. Prima care și-a cedat verigheta, dar și a soțului ei, a fost regina Elena din Muntenegru. A fost urmat de Rachele Mussolini împreună cu numeroși cetățeni ai Romei. Soția lui Mussolini și-a amintit în memoriile sale că a donat și o jumătate de kilogram de aur și două chintale și jumătate de argint, rodul darurilor primite de soțul ei. Doar la Roma au fost colectate peste 250.000 de inele, în Milano au fost aproximativ 180.000. Cei care și-au donat verigheta de aur au primit în schimb una de fier care purta inscripția: ORO ALLA PATRIA - 18 NOV.XIV. (Așa a apărut moda verighetelor din platină, dar asta e o altă poveste).                 Astfel au fost colectate 37 de tone de aur și 115 de argint, care au fost trimise la Monetăria de stat ca moștenire națională.

Cu acestă amintire în gând, pe care vreau să o transform într-un studiu pentru prestigioasa revistă “Evenimentul Istoric”, mă gândeam care ar putea fi declicul, motivația care i-ar putea uni pe români în aceste momente grele. Italienii cântă, rușii beau și se roagă, unii plâng în comun... Sincer să fiu, deși sunt un naționalist luminat, ideea cu imnul cântat-forțat- difuzat de angajații MAI (ca să nu le spun milițieni) mi s-a părut penibil. Nu spun că imnul nu mă impresionează! Dimpotrivă, îmi dau lacrimile. Dar cetățenii erau treziți, buimăciți cu “Deșteaptă-te române” chiar din somnul cel de moarte…În lupta asta cu pandemia, barbarii de tirani nu au ce căuta…Mă rog. Nu a mers!

Eu unul cred – e părerea mea nu dați cu pietre – că ne putem coaliza de Înviere, de Sfintele Paști. Ideea Prea Sfințitului Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului mi se pare excepțională. Aceea ca în noaptea Învierii, indiferent unde ne aflăm, în curte, pe balcon, cu lumânările aprinse în mână să cântam “Hristos a Înviat”. “Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le!”.

Poate nu e cea mai bună idee – cunosc, parafrazîndu-l pe Nae Ionescu, mulți români buni, fără a fi creștini, - dar aștept părerile dumneavostră!

Îndemnul Prea Sfințitului Iustin aici