Muzicienii sustin ca arta trebuie sa coboare in strada pentru a ajunge la masele largi.
Este sau nu este bine ca Opera sa iasa si sa cante in strada? Iata intrebarea care a inflamat spiritele dupa spectacolul „Promenada Operei”, sustinut sambata seara, in fata Operei Nationale din Bucuresti.
Daca unii au prezentat evenimentul neconditionat ca pe un mare succes, pentru ca 3.000 de oameni au venit sa-i asculte pe artisti cantand arii celebre in aer liber, altii au reprosat problemele tehnice ale sonorizarii spectacolului.
Mai mult, aripa conservatoare a criticilor a sustinut ca este nedemn ca Opera sa se manifeste pe caldaram, cand aceasta ar trebui sa ramana inauntrul salilor, in conditii proprii de acustica.
Controversa cu scantei
In editorialul de marti, din „Evenimentul zilei”, intitulat „Nostalgia proletcultismului”, muzicologul Mihai Cosma se intreba daca a scoate Opera in strada este drumul corect catre arta si daca simfoniile de pe platformele industriale nu amintesc cumva de vechile manifestari comuniste. Replica Operei Nationale (ONB) nu a intarziat sa apara.
„Da, conducerea ONB se face vinovata de patetism, deoarece a crezut cu tarie ca, urmand exemplul monstrilor sacri Placido Domingo, Luciano Pavarotti si Jose Carreras, trebuie sa se apropie de oamenii obisnuiti, deoarece pentru ei, in primul rand, au fost create splendorile genului clasic.
Conceptul de „arta pentru arta” si-a probat sterilitatea, iar cele cateva mii de oameni, care au venit si au ramas, liberi si nesiliti de nimeni, pe mult dispretuita esplanada a ONB, pana la ultimul acord al orchestrei, care au aplaudat si au ovationat la final, au confirmat din plin optiunea conducerii ONB!"
Modele europene
Opera Nationala sustine ca s-a lasat „sedusa de modelul european, i-a invitat pe artisti sa iasa pe caldaram, in fata sediului teatrului, asa cum, in fata cladirii Staatsoper din Berlin sau a Semperoper din Dresda, au cantat cu bucurie si au adus bucurie in sufletele a mii de oameni unii dintre cei mai cunoscuti solisti ai lumii!
La Dresda, de pilda, au fost prezenti Angela Gheorghiu si Roberto Alagna, care au cantat sub bagheta regretatului dirijor Giuseppe Sinopoli! A urmat exemplul Filarmonicii din Berlin care, pe 1 mai anul acesta, cu prilejul celebrarii a 125 de ani de la infiintare, a concertat sub bagheta marelui dirijor Simon Rattle, in halele uzinei de cabluri care, la randul sau, implinea 125 de ani!”.
In finalul dreptului la replica, Opera Nationala Bucuresti declara ca este gata sa-si asume si sa remedieze, in cea mai serioasa maniera, toate limitele tehnice si organizatorice ale acestei premiere.
Batalia dintre arta si tehnica
Sopranele Felicia Filip si Alexandra Coman sunt de acord ca in Romania grija pentru calitatea tehnica a spectacolelor este de cele mai multe ori inexistenta.
„In strainatate se fac cate doua-trei repetitii inainte de fiecare concert, in Romania se face numai o proba de sunet in dimineata spectacolului. Acest lucru este inadmisibil! Trebuie angajate echipe profesioniste, cu specialisti in sonorizare, altfel nu are cum sa iasa bine”, sustine Felicia Filip.
„Cultura oamenilor se face si prin asemenea concerte in aer liber, devenite traditionale in strainatate si care au rolul de a completa educatia din familie si din scoala”, completeaza soprana Alexandra Coman.
„Sa nu uitam cat de celebre sunt arenele din Verona si Caracalla din Roma, unde se canta in aer liber, ca in SUA, Germania si in Marea Britanie se organizeaza festivaluri de opera in parcuri si ca regizorul Petrica Ionescu a montat o „Aida” pe un stadion de fotbal la Paris”, explica muzicianul Lucian Moraru.
Cultura populara
„Exista o veche traditie a teatrului in aer liber, in care Grecia Antica a excelat. Spectacole de opera au loc cu mare succes pe diverse arene: Verona, Terme di Caracalla, Macerata, Martina Franca, Wolf Trap Center (Washington), Robin Hood Dell (Philadelphia) si Tanglewood de pilda.
Am cantat eu insami in mari arene, in Statele Unite sau Italia, iar exemplul pe care ni-l dau astazi concertele in aer liber de pe Esplanada Dunarii la Braila, in cadrul Festivalului si Concursului International de Canto „Hariclea Darclee” e intr-adevar stralucit, cu 15.000 de spectatori entuziasmati de eveniment”, sustine soprana Mariana Nicolesco.
Muzicologul Grigore Constantinescu povesteste cum mergea, prin 1955, sa asculte cu placere, la Arenele Romane, operele „Carmen”, „Faust” si „Rigoletto” si crede ca aceasta traditie a operei in aer liber ar trebui reinviata in beneficiul marelui public.
Cultura nu se „consuma” doar imbracat in rochie de seara sau frac, iar opera nu este doar pentru neveste demodate si plictisite. Desi sunt de acord ca organizarea trebuie imbunatatita, specialistii cred ca opera nu trebuie sa ramana intr-un spatiu inchis, ci, dimpotriva, sa ajunga la oameni, carora trebuie sa li se deschida gustul spre creatiile clasice chiar prin mijloace neconventionale de marketing.
Argumentele operei Opera Nationala Bucuresti (ONB) a raspuns acuzatiilor din comentariul „Nostalgia proletcultismului”, semnat de Mihai Cosma si publicat de „Evenimentul zilei”, marti, 28 august, in pagina de cultura.
Conducerea ONB se face vinovata de „proletcultism”, in egala masura cu Placido Do-mingo care, alaturi de celebritati ale genului - cum ar fi, de exemplu, extraordinarul bariton Eduard Tumagian -, a cantat pe Wembley, intr-un spatiu departe de a fi destinat interpretarii muzicii de opera, profanat si vandalizat de nenumarate ori de simpatizantii fotbalului englez. In aceeasi logica, este de remarcat si decadenta Filarmonicii din Sydney care, intr-un puseu de „proletcultism” desigur, a cantat impreuna cu grupul Kiss, blestemat de toate regimurile comuniste! Da, in asemenea onorante companii, ONB isi asuma nostalgia „proletcultismului”!
Lasand la o parte faptul ca respectivele care nu treceau pe „6 martie”, ci pe Kiseleff, da, conducerea ONB isi asuma vina de a nu-si fi mutat esplanada, cu cladire cu tot, in Ferentari, Vitan sau Pantelimon, la maxima distanta de spatiile „intinate” in care s-au derulat, pe vremuri, paradele militare dedicate zilei de 23 august! In plus, da, conducerea ONB se face vinovata de programarea evenimentului intr-o asa inacceptabila proximitate a zilei fatidice - 23 august! ONB propune ca respectiva data sa fie definitiv stearsa din calendar, ca sa nu mai ispiteasca pe nimeni! (...)
Da, acesta este drumul catre arta, este un parcurs extrem de accidentat, care necesita un efort personal remarcabil si care nu se strabate nici in carca tatii si nici in cea a oamenilor zilei!
In final, Opera Nationala Bucuresti declara ca este gata sa-si asume si sa remedieze, in cea mai serioasa maniera, toate limitele tehnice si organizatorice ale acestei premiere. Suntem convinsi ca urmatorul eveniment de acest gen va fi cu mult mai reusit decat cel consumat deja si mai putin izbutit decat cel de-al treilea. Pentru ca intotdeauna maine vom fi mai destoinici decat astazi. Dar rea-credinta va fi penalizata prompt si fara urma de remuscare!