ONG-uri care se ocupă de câinii străzii recunosc că românii „vorbesc mult, dar nu fac nimic“ şi că puţini au grijă efectiv de maidanezi. O vorbă populară zice despre câinele care latră că nu muşcă. Nici iubitorii de animale din România nu-şi dovedesc dragostea prin fapte, cum ar fi de aşteptat. Că este aşa o arată numărul mic al adopţiilor de maidanezi din ultimii zece ani, dar o recunosc chiar persoanele implicate în mişcarea civilă de apărare a drepturilor animalelor.
„Am pornit mulţi la drum, dar am rămas singură, cu un adăpost de 800 de câini pe cap, pe care-l întreţin din banii familiei mele. Nu pot să spun că sunt dezamăgită de autorităţi, cât sunt de aşa-zişii iubitori de animale, care vorbesc mult, dar nu fac nimic“, spune Florina Tomescu, posesoarea celui mai mare adăpost privat de câini de la marginea Capitalei. Milionarii din Ilfov nu iubesc câinii
„Dacă-i iubesc aşa mult, să-i ia acasă!“, sună îndemnul majorităţii în faţa doamnelor care militează pentru lăsarea câinilor pe străzi. Iar Florina Tomescu s-a conformat într-o noapte din 2001 când lui Băsescu i se pusese pata să omoare toţi maidanezii. „N-am fost niciodată de acord să las câinii în stradă. Dar am intrat în treaba asta cu adăpostul, m-a luat valul şi mă îmbătrâneşte zi de zi. Tot ce câştig se duce acolo, în loc să meargă la familia mea. O fac din responsabilitate faţă de aceste fiinţe pe care le-am adunat de pe străzi. Nu câştigăm nimic din asta“, spune Tomescu.
Adăpostul Speranţa, improvizat pe un teren donat de 5.000 de mp de la ieşirea din Bucureşti spre Glina, înghite lunar 5.000 de euro. Banii se duc pe utilităţi, iar mâncarea vine din mila unor magazine care-şi riscă autorizaţia dând la câini alimentele expirate în loc să le ducă la Protan cum spune legea.
„Populaţia se face că iubeşte câinii, dar în realitate nu face nimic. Adăpostul meu e în Ilfov, unde sunt cei mai mulţi milionari ai ţării. Niciunul nu vrea să dea ceva pentru câini. Sunt celebrităţi care mă roagă să le scot câinii de la hingheri, se angajează că vor veni să dea bani pentru hrana lor, şi apoi uită să mai răspundă la telefon“, povesteşte, dezamăgită, Florina Tomescu. Pielea câinilor din Bucureşti
Florina Tomescu recunoaşte că fiecare campanie s-a transformat în injurii reciproce între ONG-uri şi primărie şi nu s-a soldat cu nimic bun pentru animale. „În 2001, când Băsescu a început să omoare câini, Vier Pfoten, o fundaţie austriacă, s-a angajat să sterilizeaze pe banii austriecilor toţi câinii din Bucureşti, numai să nu-i omoare. Băsescu a preferat să cheltuiască banii altfel. Şi a denigrat fundaţiile, inducând ideea că toate fură şi vor să trăiască de pe urma câinilor“, povesteşte Florina Tomescu.
Ea spune că ştie despre existenţa fundaţiilor care primesc bani din afară, care exportă câini despre soarta cărora nu se mai ştie nimic după ce trec graniţa. „Pielea de câine e folosită pe scară largă în marochinărie. De aceea ne punem şi noi întrebarea de ce primăria a preferat să cheltuiască banii pentru eutanasierea câinilor, şi nu i-a lăsat să fie sterilizaţi gratuit de Vier Pfoten din 2001. Până acum rezolvam situaţia“, se întreabă Tomescu. Faptele ne omoară
Soluţia pe care o vede Florina Tomescu: educaţia şi responsabilizarea oamenilor, plus sterilizarea obligatorie a animalelor din curţi.
„Din punctul meu de vedere Legea 9/2008 nu rezolvă nimic. O lege care să rezolve problema câinilor de pe străzi ar trebui să ajute fundaţiile să se dezvolte, ca să poată lucra cu adevărat pentru câini, iar autorităţile să se concentreze asupra monitorizării şi sterilizării animalelor din curţi. Acolo e robinetul care produce căţeii de pe străzi. Apoi sunt oameni cu carte care-şi iau câini de rasă şi-i abandonează din diverse motive. Acelea sunt cazurile cele mai disperate într-un adăpost, pentru că nu înţeleg de ce au fost abandonaţi. Am avut un pitbull care, de disperare că fusese abandonat, s-a dat cu capul de cuşcă până a murit. Din păcate, la noi toţi sunt iubitori de animale până la fapte“, conchide Tomescu. SOLUŢII
Sterilizarea câinilor şi educarea oamenilor
Legea 9/2008, care interzice eutanasierea animalelor, e deocamdată şchioapă, în lipsa normelor metodologice pe care trebuia să le facă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară (ANSV). Parlamentul discută acum şi modificarea Legii 227/2002, privind gestionarea câinilor fără stăpân. Toate ONG-urile de protecţie a animalelor cer ca în această nouă lege să fie introdusă obligativitatea sterilizării animalelor din curţi sau apartamente.
Marilena Cristian, de la Fundaţia Robi, una dintre semnatarele proiectului de lege, spune că ANSV se opune acestei reglementări, deşi poartă o mare vină pentru situaţia creată deja: „Forma în care modificările legii au fost depuse la Senat nu conţine prevederea care obliga ANSV să identifice şi să înregistreze câinii de la proprietari. Dacă aceasta ar fi rămas în cadrul Legii 205/2004, aşa cum a fost propus iniţial, acum această acţiune ar fi trebuit să fie în plină desfăşurare. Vinovaţi de existenţa câinilor şi pisicilor fără stăpân sunt, în primul rând, oamenii care nu le controlează înmulţirea şi mai apoi le abandonează, dar şi reprezentanţii ANSV, care nu au luat măsuri“.
Carmen Arsene, vicepreşedintele Federaţiei Naţionale pentru Protecţia Animalelor, spune că singura soluţie recunoscută şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii e castrarea. „Nicăieri în lume eutanasierea nu a dat rezultate. Singura soluţie e sterilizarea animalelor fără stăpân şi educarea populaţiei în sensul responsabilizării faţă de animalele proprii“. O MÅNĂ DE AJUTOR
Nemţii „importă“ maidanezi din Piteşti Peste 300 de piteşteni care fuseseră muşcaţi de câini fără stăpân s-au prezentat în ultimul an la Secţia de urgenţe a Spitalului Judeţean din Piteşti. În ciuda unui parteneriat încheiat încă din 2001 între municipalitate şi o organizaţie de protecţie a animalelor din Germania, AULIM-Ute Langenkamp, care are ca atribuţii capturarea şi sterilizarea câinilor vagabonzi, numărul patrupedelor de pe străzile Piteştiului nu reuşeşte să se diminueze foarte mult.
Ca să scape totuşi de animalele fără stăpân, autorităţile au găsit o soluţie inedită - le exportă în Germania. Asociaţia AULIM a construit în judeţul Argeş cea mai mare biobază din lume, care poate găzdui până la 6.000 de animale. În acest moment, la biobaza, aflată la câţiva kilometri de Piteşti, în localitatea Smeura, se află adăpostiţi peste 3.000 de câini. Lunar, 300 dintre aceştia iau drumul Germaniei pentru a fi adoptaţi. Comunele limitrofe, „furnizor“ de câini comunitari
Reprezentanţii organizaţiei susţin că racolează lunar cel puţin 600 de câini comunitari, iar în ultimii şapte ani, peste 40.000 de câini au luat drumul Germaniei. „Cred că singura rezolvare a problemelor generate de câinii fără stăpân ar fi educaţia cetăţenilor. Aceştia ar trebui să-şi sterilizeze animalele. O mare problemă cu care se confruntă Piteştiul e faptul că foarte mulţi locuitori din comunele limitrofe îşi abandonează animalele în municipiu. În fiecare zi, angajaţii noştri adună de pe străzi zeci de câini nesterilizaţi care, mai mult ca sigur, au fost abandonaţi de stăpânii lor“, susţine Mădălina Ion, managerul biobazei de la Smeura. Primarul, muşcat de câini
Primarul Piteştiului, Tudor Pendiuc, a declarat deseori că activitatea ONGului care a preluat sarcina rezolvării problemei câinilor comunitari este total ineficientă. „Legea spune că, dacă după o anumită perioadă după ce a fost prins un câine nu este revendicat sau adoptat, atunci câinele trebuie eutanasiat. Am văzut bunăvoinţă de la Asociaţia Ute Langenkamp, dar dacă nu se văd rezultate concrete, trecem la măsuri radicale“, declara în urmă cu un an primarul Pendiuc.
Printre sutele de piteşteni care au fost muşcaţi de câinii din oraş se numără şi edilul. „Una dintre sarcinile Poliţiei Comunitare este aceea de a-i identifica pe argeşenii care vin să-şi abandoneze câinii în oraş. Maidanezii pe care îi vedeţi nu sunt ai Piteştiului, ci provin din localităţile din apropiere. Până nu eliminăm acest fenomen, problema câinilor fără stăpân va rămâne pe tapet“, a mai spus primarul.
Zilele trecute, poliţiştii comunitari au prins câteva persoane din Bascov şi Bradu în timp ce îşi abandonau câinii la intrarea în oraş. Pe străzile Piteştiului trăiesc aproximativ 2.000 de maidanezi, 90 la sută dintre aceştia fiind sterilizaţi. Majoritatea trăiesc în cartierele Găvana (363 de câini) şi Trivale (278 de câini). În următoarele luni, primăria are intenţia de a construi un nou adăpost de câini, cu o capacitate de 1.000 de locuri. (Dan Badea) CÅT COSTĂ MUŞCĂTURILE
„Antirabicul“, până la 800 de lei pe pacient
Cel mai ieftin tratament pentru persoanele care au fost muşcate de câini este de 137 de lei, iar cel mai scump poate depăşi 800 de lei. Pentru o muşcătură „banală“, la gambă, de exemplu, tratamentul constă în trei, cinci sau şase doze de vaccin antirabic şi o doză de antitetanos, şi costă între 137 lei şi 261 lei.
Pentru muşcăturile din zone mai sensibile, precum faţa sau organele genitale, este nevoie de administrarea unui ser antirabic plus cele două vaccinuri, în diferite doze, de la caz la caz. Cei cărora li se dă ser antirabic au nevoie de internare timp de aproximativ două zile. Preţul total pentru un astfel de tratament variază între 661 lei şi 828 lei, bani suportaţi din bugetul spitalelor. Până în urmă cu doi ani, primăriile plăteau o parte din costul vaccinului. Dozele - după gravitatea muşcăturii
Numai spitalizarea pentru două zile în Institutul „Matei Balş“ din Capitală costă 314 lei. Internarea este obligatorie pentru persoanele care au nevoie de ser antirabic, dacă au fost muşcate în zona organelor genitale, nas, ochi sau gură. Serul antirabic ajunge şi el la 126 de lei. În funcţie de gravitatea muşcăturii, medicii administrează trei, cinci sau şase doze de vaccin antirabic. Pe lângă acestea, costul tratamentului mai include o antitoxină pentru prevenirea tetanosului, dezinfectante locale precum şi comprese.
Dacă tratamentul nu include şi administrarea serului antirabic, cum sunt cazurile muşcăturilor uşoare, preţurile variază între 137 de lei şi 261 de lei. „În lipsa măsurilor de prevenţie, rabia este mortală pentru om. Simptomele bolii sunt neliniştea, insomniile, neputinţa de a mânca sau de a consuma lichide, salivarea abundentă şi durerile musculare. Acestea pot apărea chiar şi la o săptămână după muşcătură“, afirmă Gabriel Colţan, şeful Centrului Antirabic de la Institutul „Matei Balş“ din Capitală.
Numărul deceselor cauzate de rabie este mic, două-patru pe an în toată ţara. Zonele cele mai expuse unde apar cazuri de rabie sunt cele submontane, unde numărul animalelor sălbatice este mai mare. (Ramona Samoilă)
Forum EVZ Mesaje postate pe forumul EVZ.ro > Dan Eduard: „Există trei metode de a scăpa de câinii maidanezi. Primele două, mai exact eutanasia şi ţinutul la nesfârşit în puşcării de animale, nu sunt viabile şi vor provoca întotdeauna reacţii extrem de violente organizaţiilor pentru protecţia animalelor! Singura soluţie este de natură legală: ai dat de mâncare la câine pe stradă: 2 milioane amendă!“. > Garfield motanu: „Drogaţi-i! Sunt o mulţime de droguri, nu mă pricep, dar n-ar fi nicio problemă să se găsescă o substanţă care, administrată în cantităţile necesare, să le atenueze maidanezilor instinctul de agresivitate! Între timp, se continuă acţiunea în direcţia sterilizării şi deportării în rezervaţii!“. > Piţu: „Câinele este un animal cu potenţial agresiv şi, da, mama mea a fost muşcată când nici măcar nu intuia pericolul. Era la o distanţă de zeci de metri de câini când s-au repezit la ea, în parc! Venea să-şi vadă nepoţeii şi ei au asistat la scena groaznică. Fetiţa mea care e mai mare nu a mai vorbit mai bine de jumătate de oră din cauza şocului şi a scenei văzute“. > Valentin Ion: „Am fost muşcat de o potaie de-asta fără măcar să mă uit la ea. Eram în zona sectorului 1 şi, culmea, nu am găsit un cabinet ca să mi se facă o injecţie. În mai puţin de o oră trebuia să fiu la Otopeni. Obţinusem un contract de muncă în străinătate şi am plecat cu sufletul la gură, sperând că potaia nu era turbată“. Mesaje primite pe adresa maidanezi@evz.ro > Laura Damian: „Am observat că numărul câinilor vagabonzi de pe străzi a crescut în ultimul timp, deşi într-o perioadă erau mai puţini, şi speram că o să scăpăm de ei. Eu locuiesc în Militari, lângă Politehnică, şi seara mă grăbesc să ajung acasă devreme de la serviciu din cauza lor. După o anumită oră, străzile devin ale lor, noaptea îi auzi urlând şi lătrând. Eu cred că strângerea lor şi eutanasierea este singura soluţie“. > Bogdan Georgescu: „Sunt medic veterinar şi un mare iubitor de animale, însă asta nu înseamnă că sunt de acord cu menţinerea pe străzi a câinilor vagabonzi. (...) Dacă urmăriţi canalul TV Animal Planet veţi observa că, în Occident, animalele găsite pe străzi şi nerevendicate sunt eutanasiate sau, în limita locurilor, dirijate către adăposturi particulare. Aşa că asta ar trebui să fie şi politica autorităţilor noastre“.
Citiţi şi:
Campania EVZ a trecut graniţa Şi muşcaţi, şi cu banii luaţi!
Se caută doctori care să refacă degetul Mălinei
OPINIA UNEI VICTIME: „Să-i omoare, să-i facă mănuşi“
Hingherii păzesc culoarul NATO
EDITORIALUL EVZ: Nu câinii sunt de vină!