Pe toată coasta franceză e mare agitație, dar presiunea cea mai mare e în zona Calais. Deși orașul de carton al imigranților, faimoasa „Junglă”, a fost desființată cu mai bine de doi ani în urmă, imigranții „continuă să arunce crengi pe autostradă ca să blocheze circulația și să se poată strecura în camioanele care merg spre Anglia”, le-a povestit o localnică ziariștilor de la Le Figaro.

Femeia le-a mai dat o informație interesantă jurnaliștilor: „Ceea ce mă deranjează cel mai mult este că sunt ONG-uri care le furnizează echipament ca să poată tăia copacii!”.

E greu de spus cât adevăr se află în această acuzație, dar multe ONG-uri demonstrează o lipsă totală de scrupule când vine vorba de a-și atinge obiectivele. Jurnalista de dreapta Laurean Southern, o celebritate pe internet, a înregistrat cu o cameră ascunsă o ONG-istă care recunoștea zâmbind că îi învață pe imigranți cum să mintă ca să obțină azil politic.

De asemenea, există indicii serioase că ONG-urile care „salvează” imigranți în Mediterana își coordonează acțiunile cu rețelele de trafic de persoane din Africa de Nord. Încălcarea deliberată a legilor de către ONG-uri nu-l surprinde deloc pe Gerald Steinberg, fondator și președinte al NGO Monitor din Ierusalim.

Profesorul israelian studiază de ani de zile activitatea ONG-urilor și a ajuns la concluzia că nu e vorba de acțiuni filantropice, ci de o adevărată industrie cu venituri de miliarde de euro. Steinberg e convins că lobby-ul ONG-urilor la Organizația Națiunilor Unite joacă un rol crucial.

Dar nu numai ONU are o problemă cu aceste ONG-uri căpușă, ci și țările europene. La sfârșitul anului trecut, europarlamentarii au votat o nouă finanțare de încă 1,83 miliarde de euro pentru a proteja statul de drept și a promova democrația în Uniunea Europeană. Banii merg către așa-zisa societate civilă. La ce vor fi folosiți, rămâne de văzut. Steinberg este însă extrem de sceptic cu privire la onestitatea ONG-urilor.

A și reușit să demonstreze în ce afaceri dubioase sunt implicate câteva dintre ele. În urma investigațiilor făcute de NGO Monitor (ajutat probabil și de puternicele servicii secrete israeliene), Steinberg a demonstrat că Secretariatul Internațional pentru Drepturile Omului (o organizație finanțată anual cu milioane de euro de guvernele Suediei, Olandei, Danemarcei și Elveției) sprijinea fără să vrea terorismul.

Astfel, din cele 24 de ONG-uri finanțate de Secretariat, 6 aveau legături strânse cu Frontul Popular Marxist-Leninist pentru Eliberarea Palestinei, grupare care se află în UE pe lista oficială a organizațiilor teroriste. În urma dezvăluirilor lui Steinberg, Danemarca a oprit finanțarea, iar în Olanda s-a declanșat o investigație.

Steinberg spune că nu e vorba însă de un caz izolat. În opinia lui, expresii de genul „drepturile omului”, ”pace”, „coexistență pașnică” sau „democrație” au un „efect de halou”, toată lumea are impresia că e vorba de o cauză justă. „În majoritatea cazurilor, miniștrii și directorii generali ai ministerelor, oamenii responsabili pentru semnarea acestor finanțări nu au timpul și resursele necesare pentru a urmări ce se întâmplă și au încredere că aceste organizații pozitiv-motivaționale vor folosi corect banii.

Un alt factor cheie este faptul că multe dintre rapoartele anuale prezentate de rețelele de finanțare a ONG-urilor sunt extrem de scurte și vagi”, spune Steinberg. Cercetătorul israelian, interesat mai ales de acțiunile ONG-urilor împotriva țării sale, nu a acordat foarte multă atenție fraudelor din sistemul Organizațiilor Non- Guvernamentale. Au făcut-o însă alții.

Un studiu dedicat corupției ONG-urilor, publicat în Jurnalul Internațional al Organizațiilor Voluntare și Nonprofit, a constatat că în neregulile constatate a fost vorba de bani și sex. Mai precis, ca să-și satisfacă lăcomia și pornirile sexuale, conducerile diverselor fundații au încălcat regulile organizației în interes personal.

Ca să vă faceți o idee despre ce sume poate fi vorba, Autoritatea Națională pentru Combaterea Fraudei din Marea Britanie a estimat, în 2012, frauda din sectorul caritabil în Anglia, Scoția și Țara Galilor la nu mai puțin de 1,1 miliarde de lire sterline. Cu alte cuvinte, concluzia nu poate fi decât una- guvernele occidentale nu finanțează numai politicile radicale ale ONG-urilor, ci și prosperitatea personală a activiștilor progresiști. Activiști care nu au intenția să rezove vreo problemă, ci numai să facă scandal, că doar din asta trăiesc.

Te-ar putea interesa și: