Vestea că biroul din România al BBC World Service se va desfiinţa la sfârşitul acestei luni a provocat reacţii puternice din partea ascultătorilor postului şi din partea presei. S-a comentat mult pe marginea motivelor invocate de reprezentanţii BBC, care şi-au pierdut interesul pentru ţările din centrul şi sud-estul Europei, dar care sunt pregătiţi să investească în două posturi de televiziune în limbile arabă şi persană. Ce înseamnă, de fapt, închiderea biroului din România, cum au perceput jurnaliştii de la BBC decizia şi ce vor face în continuare ne spune Tatiana Niculescu Bran, redactor-şef al BBC România.
Cum aţi primit vestea desfiinţării BBC România? Anunţul n-a fost o surpriză pentru nimeni. Surpriza a constat în rapiditatea deciziei şi, pentru unii, anul în care s-a întâmplat. Eu estimam închiderea secţiei române pentru anii 2009 - 2010. În 2006 am primit primele semnale că se va întâmpla asta mai devreme sau mai târziu. În perioada aceea n-am mai primit deloc fonduri de promovare, iar toate tentativele noastre de a-i înlocui pe partenerii de radiouri locale, pierduţi prin vânzările celor două reţele mari care ne retransmireau - Mix FM şi Deea -, au fost descurajate, în contextul în care aveam cereri multe. Dacă am fi onorat toate cererile, probabil am fi ajuns la peste 200 de retransmiţători. Toate aceste propuneri, cât şi cele legate de internet, pe care vroiam să-l dezvoltăm, nu au fost accepate.
Cum comentaţi decizia? Nu ştiu dacă este bună sau rea, dar probabil că este realistă şi practică. Mie îmi place să mă despart cu decenţă de instituţii şi de oameni. Nu o să mă victimizez niciodată că-mi pierd slujba de la BBC. Am înţeles, îmi pare rău, dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Cu închiderea secţiei române se economisesc peste un milion de lire sterline. Nu e foarte mult pentru câţi bani înghit televiziunile în limbile arabă şi persană. Mă tem că au pierdut startul, pentru că Al Jazeera şi France 24, care emite în arabă, engleză şi în curând în spaniolă, au ocupat o bună parte a pieţei. Sunt curioasă dacă aceste sacrificii făcute în ultimii ani o să aducă şi rezultatele scontate şi dacă posturile respective vor ajunge la publicul ţintă.
Aţi spus că erau semne că secţia se va desfiinţa. Mai aveţi şi alte exemple? Secţia română şi-a început difuzarea cu 15 minute de programe, în 1939, când lumea deja era în război. A continuat în perioada Războiului Rece, s-a deschis mult spre România şi a captat o audienţă mare la începutul anilor 90. Asta s-a datorat, în mare măsură, fostului director Christian Mititelu. Atunci nu se ştia exact încotro se îndreaptă ţările din fostul bloc sovietic. Apoi a urmat aderaraea la NATO şi la Uniunea Europeană, iar din punct de vedere politic, priorităţile s-au schimbat. După evenimentele din 11 septembrie 2001, şi politica BBC World Service s-a schimbat, în sensul rearanjării priorităţilor către lumea arabă. Aceasta a devenit pentru multe organizaţii media care voiau să ajungă la aceasta piaţă extrem de complicată, nu numai pentru BBC, o mare şi costisitoare prioritate. Geografia lumii se scria cu totul altfel.
Deci, aţi resimţit schimbările în timp. Da, dar nu din punct de vedere editorial, pentru că regulile BBC de abordare a evenimentelor au rămas aceleaşi. BBC este o instituţie solidă, unii zic că a devenit solidificată, pe care schimbările rapide n-o tulbură foarte tare. În 2006, când se ştia că România va intra în UE şi când fuseseră deja închise celelalte birouri din fostul bloc sovietic, puteai să-ţi dai seama care erau noile priorităţi ale BBC din ştirile care veneau de la Londra pentru buletinele noastre. Ţările din UE sau cele care se aflau în curs de aderare nu mai reprezentau o prioritate în buletinele de ştiri. Noi aici aveam şi agenda românească, pe care trebuia să o onorăm jurnalistic, dar principala noastră structură de ştiri era bazată pe internaţional. Atenţia se îndrepta către zone mai importante politic, precum Orient şi SUA. Lucrurile astea se văd treptat. Priorităţile se reorintează în funcţie de situaţia politică şi a pieţelor. Piaţa de radio în România a scăzut mult în ultimii ani, în timp ce oferta de televiziune a crescut. Preferinţa oamenilor e mai degrabă către divertisment, nu spre informaţie, or noi asta ofeream - informaţie.
Cum îi va ajuta BBC pe jurnaliştii disponibilizaţi? Este în politica BBC, aşa cum s-a întâmplat şi în 2003 – 2004, ca toţi cei care au fost diponibilizaţi să primească compensaţii substanţiale din punct de vedere financiar, precum şi oferta de a li se finanţa diferite cursuri la alegere în domeniul mass media, sau în alte domenii, pe o peridadă determinată. BBC face astfel de oferte întotdeauna tuturor angajaţilor. Jurnaliştii de la Londra îşi pot căuta de lucru la Londra sau aici, în ţară. Mulţi dintre ei sunt cetăţeni britanici, cum sunt şi eu. Pot să-mi caut şi eu de lucru acolo dacă vreau, dar nu ţin neapărat.
Ce veţi face mai departe? Mă voi duce la Londra, în vacanţă. Apoi am de gând să scriu, pentru că cele două volume scrise de mine despre cazul Tanacu, precum şi piesa pusă în scenă, mi-au dat încredere că ar fi bine să scriu şi să debutez chiar în teatru. Nu mă mai gândesc la presă, nu cred că m-aş mai adapta la altă instituţie de presă decât BBC. Dar cei tineri cred că vor face faţă oriunde în presă.
Cum aţi caracteriza experienţa BBC? Unică. Este o experienţă pe care o preţuiesc şi de la care am învăţat foarte mult, nu numai despre jurnalismul profesionist, dar mi-a permis să cunosc mulţi oameni speciali. Există, cred, un fel de profil al omului de radio, şi poate că e dat de natura meseriei. Am constatat tot întâlnind oameni de radio un fel de omenie aparte şi de modestie, pe care cu greau nu am observat-o la oamenii de televiziune sau de presă scrisă. E probabil cea mai efemeră experienţă, pentru că te duci în studio, vorbeşti, vibraţiile intră pe o ureche şi ies pe alta, iar la final n-ai suportul material al unei imagini şi nici nu-ţi vezi numele scris într-o gazetă. Majoritatea oamenilor de radio sunt buni povestitori şi comunicatori, au o anumită modestie şi timiditate şi un fel de adâncime de a privi lumea.
Atentatele, prinse la Londra
Care au fost experienţele jurnalistice cele mai interesante pentru dvs? Eram de serviciu la Londra în duminica în care a murit prinţesa Diana. În dimineţa aceea n-am avut somn şi am dar drumul la radio, ca să ascult buletinul de ştiri de la ora 6. Am băgat de seamă că dintr-o dată s-a schimbat tonul vocii prezentatorului, care anunţa că în cursul nopţii a avut loc un accident la Paris şi că prinţesa Diana murise cu o oră înainte. Mi-am dat seama că trebuie să mă duc la serviciu mai devreme. Am dat telefon tututror celor care ştiam că sunt în tură de mine, l-am sunat şi pe Christian Mititelu ca să văd dacă a auzit. Aşa se face şi acum la BBC: îţi anunţi imediat şeful când e o ştire importantă şi se face o mică şedinţă, în care decidem cum o acoperim. În ziua respectivă a trebuit să şi prezint emisiunile care se făceau despre accident şi despre reacţiile din Marea Britanie. A fost o zi în care am învăţat încă o dată că dacă o redacţie nu funcţionează ca o echipă bine sudată şi dacă oamenii nu ştiu ce au de făcut, poţi să ratezi jurnalistic un subiect.
La 11 septembrie 2001 eram în Londra, la redacţie. Când am văzut primul avion care a intrat în turn, iniţial am crezut că e o glumă sau un film de ficţiune, pe care nu l-am văzut de la început. Rămăsesem toţi în faţa televizorului şi ne mai aruncam câte un ochi pe ştirile care venea de la BBC. Ideea unui atentat a venit mai târziu, pentru că ea nu exista în reperene noatre, nici jurnalistice, nici mentale. Am făcut rapid o şedinţă de redacţie, pentru că era clar că trebuia să dăm o ediţie specială. Noi făceam ce puteam şi ne căutam corespondenţii vorbitori de lima română în SUA, dar în jurul nostru se pusese în mişcare reţeau de corespondeţi a BBC, care aduceau tot felul de detalii despre ce se întâmpla. În dezorientarea asta generală, normele editoriale ale BBC te ajutau să-ţi revii şi sa transmiţi ce se putea.
Ce a însemnat BBC pentru români? Pentru unii a însemnat o mare şansă de păstrare a speranţei, ca şi Europa Liberă, o mare şansă la normalitate într-un context în care nu mai ştiai ce e viaţă normală sau aberaţie. Pentru alţii, în jurul anilor 90, a însemnat o posibilitate de informare corectă şi onestă despre vremurile tulburi de atunci, când nimeni nu ştia ce se întâmplă. Pentru alţii a însemnat un fel de prieten pe care îl întâlneşti zilnic şi asculţi emisiuni anume pentru că te interesează un subiect sau un domeniu. Unii îşi mărturisesc dependenţa de emisiunile BBC. Cineva spunea că ajunsese să-şi aranjeze întâlnirile cu prietenii, mesele, plecările şi venirile în funcţie de transmisiuni.
"În cazul lui Ungureanu n-a fost vorba de o demisie"
Tatiana Niculescu Bran şi-a luat în primire funcţia de redactor-şef al BBC România în 2004, într-o periodă în care instituţia de presă făcea primele restructurări de personal.
"Dacă mi-ar fi spus cineva că după opt ani mă voi întoarce la Bucureşti în acelaşi loc din care plecasem, nu l-aş fi crezut," povesteşte ea. Totuşi, provocările preluării acestei funcţii au fost prea mari. "Ştiam că dacă voi rămâne la Londra, aş fi continuat să fiu un eventual producător de mici programe pe teme internaţionale la secţia română."
Jurnalista îşi aminteşte că la interviul pentru obţinerea jobului a fost întrebată ce va face dacă atacurile la adresa secţiei române se vor înteţi sau vor deveni personale. "Am zis că o să-mi văd de treabă şi că o să las lumea să constate singură, treptat, dacă lucrurile stau într-un fel sau altul".
Întrebată cum a perceput scandalul creat în jurul plecării de la BBC a jurnalistului Traian Ungureanu, redactorul-şef al BBC România nu a dorit să detalieze, însă a spus că "în cazul lui Ungureanu n-a fost vorba de o demisie". Totodată, faţă de momentul acela, când guvernarea Năstase controla mare parte a presei române, jurnalista a spus că nu a resimţit nicio presiune.
"Ideea restructurării de atunci n-a fost a lui Christian Mititelu (n.r. - fost director al BBC România) sau a altcuiva de la Bucureşti, care avea interese să distrugă secţia română a BBC. Ca şi acum, decizia aparţine unor oameni care gândesc geopolitic, financiar şi în cu totul alte criterii decât micile bătălii politice dintr-o ţară sau dintr-alta." În plus, "BBC n-a cedat în China, unde miza era mai mare," punctează jurnalista.
Până la 31 iulie, BBC România va transmite programele cu care şi-a obişnuit publicul, iar în ultimele două săptămâni, postul va difuza o retrospectivă a celor mai interesante programe care au rulat de-a lungul anilor. "Ideea ar fi să auzim cel puţin cîte o emisiune făcută de câte un redactor de la BBC care a lucrat într-o periodă mai lungă de timp şi care va fi făcut o emisiune foarte bună pentru perioada respectivă", a explicat redactorul-şef. Printre personalităţile ale căror voci le vom auzi din nou prin intermediul undelor se numără Traian Ungureanu, Gelu Trandafir, Carol Sebastian, Mircea Zanfir, Liliana Nicolae, Carmen Valică sau Filip Standavid.
CARTE DE VIZITĂ
Tatiana Niculescu Bran a urmat Institutul European de Jurnalism de la Bruxelles, unde a obţinut o specializare în televiziune. În 1995 s-a angajat la BBC, iar un an mai târziu, în urma unui concurs, a plecat la BBC Londra, unde a lucrat vreme de opt ani, ca producător şi prezentator. La sfârşitul lui 2003 a dat concurs pentru obţinerea funcţiei de redactor-şef al BBC România.
În paralel, jurnalista a scris două cărţi despre cazul Tanacu, iar regizorul Andrei Şerban a pus în scenă la teatrul Odeon piesa "Spovedanie la Tanacu", a cărei premieră a avut loc în luna mai a acestui an.