Suspiciunea că Beijing influențează deciziile Organizației Mondiale a Sănătății și că directorul ei este îl solda Chinei sunt numai o parte a acestui conflict sino-american.
Obiectivul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) este de a lucra pentru sănătatea mondială și de a coordona acțiunile între țări. Cu toate acestea, este criticată în gestionarea actualei crize sanitare, în special de către Statele Unite, care îi reproșează o prea mare apropiere de China.
Pentru unii, directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, care a lăudat în mod repetat eforturile și eficiența Beijingului ar fi, prin urmare, în solda puterii chineze.
„Dacă OMS și-ar fi făcut treaba pentru a aduce experți medicali în China, pentru a evalua obiectiv situația pe teren și pentru a denunța lipsa de transparență a acestei țări, epidemia ar fi putut fi controlată la sursă și nu am fi avut un număr atât de mare de morți”, a declarat luna trecută Donald Trump.
Președintele american a trecut și la fapte, anunțând suspendarea contribuției americane la OMS, adică 20% din bugetul ei.
Nu este prima dată când Statele Unite și-au retras contribuția, deja o făcuseră în 1985 pentru a protesta în special împotriva dezvoltării de către OMS a medicamentelor generice, explică istoricul Chloé Maurel, specialist în ONU, autorul Istoriei Ideilor Națiunilor Unite, într-un articol din The Conversation.
„Este o formă de presiune făcută asupra directorului OMS pentru a reveni la un comportament mai puțin politizat. La care el răspunde apelând la mai puțină politizare a pandemiei ”, notează Antoine Flahault, directorul Institutului de Sănătate Globală de la Universitatea din Geneva.
Or, retragerea Statelor Unite permite Chinei să se impună mai mult. Beijingul, care a plătit 20 de milioane de dolari OMS la 11 martie, a anunțat, la 23 aprilie că va plăti 30 de milioane de dolari suplimentari pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să lupte cu Covid-19, făcând astfel o figură de salvator al lumii.
„Există un nou Război Rece între Statele Unite și China”, spune Chloé Maurel. Un Război Rece care are loc în contextul unei crize globale de sănătate și în cadrul unei organizații internaționale care ar trebui să promoveze dialogul și cooperarea între cele 194 de state membre ale sale.
Pentru că China practică o soft-power pentru a avea din ce în ce mai multă greutate în cadrul OMS, chiar dacă este acuzată că a minimizat sau chiar a ascuns anumite date despre epidemia Covid-19, scrie Slate.
Unii cred că Beijing își joacă ponderea economică în Etiopia pentru a-l influența pe directorul general al OMS, etiopian, în favoarea sa. China investește masiv în Etiopia, până în punctul de a fi primul său partener comercial. În cele din urmă, candidatura etiopiană a lui Tedros Adhanom Ghebreyesus, în 2017, a fost susținută de China.
„În timpul Războiului Rece, Statele Unite și URSS au concurat pentru influența în cadrul OMS, dar acest lucru a putut avea avea efecte benefice deoarece URSS a promovat activ lupta împotriva variolei, stimulând o campanie importantă de eradicare a bolii, care a avut succes în 1980 ”, explică Chloé Maurel.
„Și Statele Unite s-au concentrat pe lupta împotriva malariei, ceea ce i-a aranjat pe americani și economic, deoarece lupta împotriva paludismului le-a permis să vândă în Africa diverse insecticide pe care le produc, în special DDT”, adaugă ea.
Astăzi, în plină criză sanitară, acest război de influență slăbește Organizația Mondială a Sănătății. Strategia implementată de China, de exemplu, privează OMS de informații esențiale privind gestionarea crizei din Taiwan, stat necunoscut de ONU: „Abia din 1972 Republica Populară Chineză a fost membru OMS. Din 2009 până în 2016, Taiwanul a avut statut de observator la OMS. Din 2016, Republica Populară Chineză s-a opus pentru că noul președinte al Taiwanului este separatist. Insula nu mai este reprezentată la OMS. Cu toate acestea, a reușit remarcabil de bine să gestioneze criza coronavirusului. Toate acestea creează tensiuni geopolitice”, explică Chloé Maurel.
Pentru dr. Anne Sénéquier, co-director al Observatorului Mondial al Sănătății, OMS este un teren de lupte de influență și putere între state, fiecare încercând să își impună agenda și prioritatea în funcție de mijloacele sale: „Toate țările nu au aceleași așteptări, depinde de sistemul lor de sănătate ”, spune cercetătorul.
Cele mai sărace țări de pe planetă sunt, de asemenea, cele care au cel mai mult nevoie de expertiza OMS „iar cele mai bogate sunt cele care critică cel mai mult organizația”, adaugă Antoine Flahault. OMS este o organizație interguvernamentală, fiecare dintre membrii săi are un vot la Adunarea Mondială a Sănătății.
Pentru a-și face vocea auzită, țările trebuie să formeze alianțe. Prin urmare, fiecare membru solicită sprijin, astfel se formează coalițiile. „China, dacă vrea să joace un rol central, trebuie să găsească voci care să o susțină. Deoarece în Africa există astfel de voci, de acolo trebuie luate ”, explică profesorul Antoine Flahault.
Nu există nici o îndoială că Beijingul încearcă să-și crească ponderea în OMS, însă, potrivit Annei Sénéquier, OMS nu are de ales decât „ jocul diplomației”: „OMS trebuie să mențină o bună comunicare și cooperare cu China pentru a obține informații despre virus (...)În plus, „China este furnizorul oficial de măști și mănuși pentru întreaga lume”, precizează Anne Sénéquier.
Slăbiciunea OMS derivă mai degrabă din faptul că nu are nici o putere de constrângere, ci poate face doar recomandări, libere fiind statele membre să le urmeze sau nu. În plus, dacă nu a trimis imediat experți în China, este din cauza faptului că OMS este obligată să aibă acordul statului gazdă: „Dacă dorim o OMS mai puternică, trebuie să-i dăm mai multă putere ”, spune Anne Sénéquier.
Această diplomație fără caracter obligatoriu este o voință a statelor membre, deoarece le permite să evite orice amestec în treburile lor interne. Dar acest lucru duce la dezorganizare și politici individuale care nu favorizează lupta împotriva unui virus global. Pentru Antoine Flahault, înainte de a critica OMS, statele membre ar trebui „să-și măture propria ogradă”.
El s-a declarat surprins că aceste state nu au convocat comitetul executiv al OMS. Acest organism, format din treizeci și patru de state membre, este responsabil de administrarea organizației. „Comitetul executiv îi poate cere socoteală directorului și poate, de exemplu, să-i ceară să trimită o misiune în Taiwan”, a Flahault.
Înainte de a sublinia că nici Consiliul de Securitate al ONU, responsabil cu menținerea păcii și securității internaționale, nu s-a mai întâlnit de la începutul crizei Covid-19. „Întrebarea este dacă statele membre doresc într-adevăr un pilot în avion”, a adăugat el.