Cu chiu, cu vai, OMS a declarat că epidemia cauzată de Covid-19 constituie o urgență de sănătate publică la nivel mondial (PHEIC).
Potrivit Regulamentului sanitar internațional, starea de „urgență de sănătate publică la nivel internațional” a fost creată după epidemia SARS (2002-2003, declanșată, ca să vezi coincidență, tot în China) , prima maladie emergentă transmisibilă gravă a acestui secol. OMS a declanșat alerta mondială la 12 martie 2003.
Înainte de epidemia din China cu Covid-10, unde Partidul Comunist Chinez joacă pe sârmă, între nemulțumirile maselor și o anunțată criză economică severă, dat fiind faptul că „dușmanul” Covid-19 nu a trecut pe la învățământul politic, OMS a fost criticată pentru lipsa de reacție și gestiunea altei epidemii, Ebola (estul Africii, 2014-2015).
Un grup consultativ însărcinat cu reformele acțiunilor OMS în cazuri epidemice grave a fost atunci constituit. În raportul lor, experți independenți precizau că grupul „nu înțelegea de ce avertismente precoce” lansate încă din iunie 2014 nu au condus la „un răspuns adecvat și serios”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Raportul descria un OMS „birocratic” care a mizat, atenție, pe „speranța că această criză ar fi putut fi gestionată grație unei bune diplomații”. Potrivit experților, preocupările economice și politice naționale au întârziat declararea stării de urgență sanitară, în special din cauza reticenței reprezentanților OMS de a lansa alerta, pentru a evita să irite guvernele locale, care ar fi putut percepe această abordare ca un „act ostil”.
Ținând cont de învățămintele crizelor sanitare anterioare și de criticile care au vizat OMS, o reformă a acțiunilor organizației a fost pusă în practică. Conducerea OMS de atunci (Margaret Chan) a anunțat că dorește să creeze un nou program de intervenție și management pentru situații de urgență umanitară, care să combine viteza, versatilitatea și viteza impactului.
În 2020, ezitările care au precedat declararării stării de urgență de sănătate publică la nivel internațional pentru Covid-19 arată că preocupările politice încă împiedică activitatea OMS.
Recomandările noastre
