Sudul Nicaraguei - ocean, lacuri şi vulcani - mi-a redus ritmul la un ralanti bine dispus.
În săptămâna petrecută la Rivas îl întâlnesc pe Brett, care e hotărât să se stabilească în oraş, scop în care deja şi-a închiriat o cameră contra 70 de dolari pe lună, şi caută o casă în care să se mute pe viitor.
Adevărul e că deşi Rivas e trecut cu vederea de ghidurile turistice, iese în evidenţă cel puţin prin poziţionarea lui la 45 de minute de Pacific şi tot atâtea de unul din cele mai mari lacuri ale Americii Latine.
Brett are 38 de ani şi vine din Arizona, unde a predat fizică după ce a părăsit serviciul din flota militară (navy, nu marines, ţine să precizeze).
"Am intrat în marină pentru că îmi închipuiam că o să fac scufundări, şi pentru că îmi trebuiau bani pentru colegiu. E singura sursă de bani de şcolarizare pentru copiii din familiile cu venituri mici. Cei bogaţi nu-şi trimit copiii în armată."
Modelul lui e Socrate, "pentru că a mers până la capăt pentru ideile lui". S-a înscris voluntar la unitatea de pompieri din Rivas, care din lipsă de fonduri publice se bazează pe donaţii şi cele câteva autospeciale desperecheate, modele vechi ruseşti şi americane. Vrea să continue să predea fizică la o şcoală din oraş, tot ca voluntar.
Departe de a se resemna în filosofie, e hiperactiv şi consideră că viaţa oferă inepuizabile situaţii comice prin care poţi să zdruncini status-quo-ul. El numeşte asta "shaking the sheep".
Una din ideile care ne vin în joacă, şi la care status quo-ul meu personal nu aderă decât pe jumătate, este să cumpărăm o bărcuţă gonflabilă cu care să trecem lacul până pe insula Ometepe. În dimineaţa următoare, bărcuţa e gata umflată, dar valurile care se sparg de ţărm în San Jorge, de unde pleacă ferry-ul spre insulă (40 cordobas, 2 dolari), nu promit o navigare îndelungată. De fapt, după cum arată mişcările de-a dreptul marine ale apei la mal, nici n-am ajunge să trecem de primul val. Urcăm barca umflată pe ferry şi timp de vreo oră contemplăm tăcuţi cei doi cei vulcani care se apropie de noi, amplu legănaţi de ruliul puternic. Mituri, erupţii vulcanice şi rechini de apă dulce
Lago de Nicaragua (8.624 km²), pe care îl traversăm, este al doilea ca suprafaţă din toată America Latină, fiind depăşit doar de Maracaibo din Venezuela, şi adăposteşte singura specie de rechini de apă dulce din lume.
Ne îndreptăm spre Ometepe, cea mai mare dintre cele peste 400 de insule (dintre care doar două au dimensiuni considerabile) ale sale. În nahuatl, Ometepe înseamnă "doi munţi". Nimic mai descriptiv, pentru că insulei i-au dat viaţă doi vulcani: Concepcion (1610m) şi Maderas (1394m).
Ometepe este însă un loc unde realitatea se întreţese cu legenda şi miracolul. Un spaţiu al misterioaselor petroglife precolumbiene, al tentaţiilor lui Chico Largo şi al luminilor stranii care sperie caii în noapte. Povestea spune că dragostea dintre doi regi a dat naştere unei fete şi unui băiat, gemeni, care au fost transformaţi în vulcani pentru a-şi proteja tribul. Mama a devenit ea însăşi un uragan, căutându-i cu disperare, dar fără succes. Lacrimile deznădejdii ei au adus pe lume Lago de Nicaragua. Oamenilor le plac poveştile. Mulţi spun că în timpul şederii pe insulă au vise neobişnuit de vii, intense. Un lac într-un lac
Pe şoselele cu două benzi dintre cele câteva aşezări începi să te obişnuieşti cu semnul galben pe care e desenat un vulcan în erupţie, "Rută de evacuare". Concepcion, care e încă activ, se trezeşte destul de des, dar norii de cenuşă rareori afectează insula, fiind împrăştiaţi de curenţi spre nord sau vest. Chiar şi în zilele senine, conul său e încununat de un nimb alb, sculptat de vânt.
Pe partea cealaltă a istmului care îi uneşte, geamănul său Maderas visează sub pătura răcoroasă a pădurii tropicale. În craterul lui adormit, un lac oglindeşte focul îndepărtat al stelelor.
Citiţi şi:
- EP. 12 Rivas: Ziua preşedinţilor
- EP. 11 Cu Richard, despre încredere şi solitudinea călătorului
- EP. 10 În Nicaragua aerul e liber, nu condiţionat
- EP 9. Cu toată viteza spre Nicaragua!
- Ep 8. Plaja cu dus-întors
- EP. 7 Ciudăţenii de Panama
- EP. 6 "Avionul mofturos şi berile de aur"
- Ep. 5 "În Puerto Obaldia, brânza columbiană e ilegală"
- Ep. 4 "În Turbo, la docuri, busola a înnebunit"
- Ep. 3 Feţele Columbiei. O călătorie spre centrul Americii
- Ep. 2 O călătorie spre centrul Americii
- Prima parte a "jurnalului de călătorie" al Lianei Oprea