În 1971 debutau filmările pentru „Mihai Viteazul”, o impresionantă producţie cinematografi că în care actriţa Olga Tudorache joacă rolul mamei Domnitorului.

Fotografia pe care v-o prezentăm surprinde un moment din timpul repetiţiilor, unde Olga Tudorache se află alături de Amza Pellea şi de Sergiu Nicolaescu.

Realizat în Studioul Cinematografic Bucureşti, filmul a fost propunerea României pentru Premiul Oscar din 1972.

Este considerat al treilea cel mai vizionat film românesc din toate timpurile, în plus fiind difuzat pe întreg mapamondul.

Una dintre scenele cu o puternică încărcătură este cea în care Domnitorul îşi declară independenţa în faţa Porţii Otomane. Olga Tudorache îşi pune aici covârşitoarea amprentă a talentului său. Amintim faptul că „Mihai Viteazul” este cel mai bine vândut film românesc din istorie.

Aprecieri şi pentru caracterul ei

Nu o dată s-a spus despre „doamna teatrului românesc” că prin forţa scenică, şi mai ales prin vocea sa, reuşea să aducă profunzime şi emoţie, atât în faţa spectatorilor de teatru, cât şi a telespectatorilor, în cazul filmelor.

Cariera sa este una impresionantă. A jucat, în teatru, în peste 70 de roluri, între care Maşa din „Cadavrul viu“, de Lev Tolstoi, Antigona din „Sofocle”, Cleopatra din „Antoniu şi Cleopatra“ sau Beatrice din „Efectul razelor gamma asupra anemonelor“ de Paul Zindel.

În ceea ce priveşte filmul, talentul ei este fără echivoc în producţii precum „Tudor”, 1962, „Răzbunarea haiducilor”, 1968, „Bietul Ioanide”, 1979, „Vreau să ştiu de ce am aripi”, 1983, „Domnişoara Aurica”, 1986, „Tusea şi junghiul”, 1990, „Doi haiduci şi o crâşmăriţă”, 1992, „O vară de neuitat”, 1993, „Faraon”, 2004.

De consemnat este că în anul 2010 joacă pentru a 250-a oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în spectacolul „Regina Mamă”.

Cei care au cunoscut-o au apreciat la Olga Tudorache nu doar calităţile profesionistului, ci şi ale omului.

Caracterul ei a fascinat. Colegi sau prieteni au spus, de-a lungul timpului, că nu putea să mintă şi că nu ar fi fost în stare să facă rău nimănui. Era de o ireproşabilă gingăşie, dar nu ezita totuşi să exprime tot ce gândeşte. Energia sa era debordantă, fără a-i domina însă pe ceilalţi. Pur şi simplu făcea să înflorească totul în jurul ei.

Azi se împlineşte un an de la trecerea în nefiinţă a unei actriţe de excepţie a teatrului şi filmului românesc.