Actrita face primul sau rol de comedie in film, in "I Really Hate My Job".
Dupa ce a jucat in „Copiii tatalui” („Children of Men”), alaturi de Clive Owen, Michael Caine si Julianne Moore, productia hollywoodiana, cu trei nominalizari la Oscar 2007, actrita Oana Pellea va fi prezenta asta-seara la Cluj, la premiera mondiala a filmului englezesc, „Am o slujba naspa rau” („I Really Hate My Job”), in cadrul festivalului de film TIFF.
Actrita are un rol principal, in limba engleza, primul de comedie pe care il joaca intr-un film, avandu-le partenere pe celebrele Neve Campbell, Shirley Henderson, Alexandra Maria Lara si Anna Maxwell Martin. Toata echipa, alaturi de regizorul Oliver Parker, va fi prezenta asta-seara, de la ora 20.30, la cinematograful Republica. Filmul va rula si luni, la Sibiu, iar pe 13 iunie va avea premiera americana, fiind prezentat la Seattle International Film Festival.
EVZ: Cum ati obtinut rolul principal in limba engleza? Oana Pellea: Agentul din Londra mi-a trimis scenariul. M-a intrebat daca ma intereseaza rolul. Am spus „da”. Scenariul mi-a placut la nebunie. Am avut o intalnire la Londra cu regizorul Oliver Parker.
Cauta actrita pentru rolul Rita de foarte mult timp si in Europa, si in SUA, si in America de Sud. Am lucrat o scena din film impreuna cu regizorul. Dupa doua saptamani, dupa ce mai avusesera intalniri si la Madrid cu actrite ale lui Almodovar pentru acelasi rol, a sunat telefonul... M-au ales pe mine.
Cum „v-a imbogatit” Rita, personajul pe care-l interpretati? Personajul imi e foarte drag. Traieste la Londra de mult timp, dar e sud- americanca, originara din Chile. Deci a trebuit sa studiez si un accent sud- american. Rita este cea mai in varsta dintre toate cele cinci fete din film, vorbeste enorm si le da lectii de viata, de filosofie.
Daca ar fi trebuit sa-mi aleg personajul pe care vreau sa-l joc as fi spus Rita. Are de toate, si haz, si lacrima. Este exploziva ca sud-americanca, dar si melancolica. Nu l-am tinut doar in zona de comedie, am incercat sa-i dau si altceva in plus. Au stiut cei de la Londra ca este primul dv. rol de comedie, intr-un film? Cand le-am spus celor de la Londra ca este prima data cand fac comedie in film nu au vrut sa ma creada. Erau absolut convinsi ca numai asta fac. Cand mi-au citit CV-ul au spus ca nu poate fi adevarat, dupa Cehov, Shakespeare, drame, tragedii. Cred ca e foarte important pentru un actor sa faca lucruri cat mai diferite.
A nu fi recunoscuta decat dupa voce, de exemplu, asta deja e un mare compliment pentru mine. Sa fii si regina, si refugiat, si victima a revolutiei sau spalator de vase intr-un restaurant si director de scoala si clovn si travesti si sa incerci in fiecare sa aduci stropul de umanitate, de universalitate, asta inseamna pentru mine sa-ti faci meseria corect, responsabil si incitant.
Cum le-ati descrie pe colegele „de suferinta” din film? Ne-am inteles extraordinar. Vorbim despre actrite cu o mare cota in Marea Britanie si nu numai. Profesioniste pana la sange, dar si de o calitate umana remarcabila. O relatie absolut speciala am avut cu Shirley Henderson, cu care joc cel mai mult in film. Am ramas prietene, o iubesc si o admir. Pe Lara o cunosc dinainte de a se naste. Ii cunosc parintii si am un sentiment ciudat, ca si cand ar fi sora mea mai mica sau fata mea. Niciodata nu m-am inteles mai bine cu o echipa de filmare.
Ce aduce povestea celor cinci femei din film? Toate sunt in prim-plan. Toate in roluri principale. E o poveste despre viata lor, despre crizele lor, despre umanitatea lor. De mult nu am citit un scenariu atat de ofertant in mod egal pentru cinci actrite. Nu este un film greu, cu problematici importante pentru secolul XXI, cu violenta sau droguri ori atrocitati. Nu vorbeste despre tarele unei societati sau problemele umanitatii. Este o comedie inteligenta, umana si foarte placuta. Cred ca avem mare nevoie si de astfel de filme!