Oamenii de ştiinţă au mai dezlegat un mister. Un studiu detaliat dezvăluie acum secretele acestui nor alungit, folosind noi observații interesante de pe camera web Mars pe Mars Express a ESA.

Oamenii de ştiinţă au mai dezlegat un mister. Despre norul ciudat de 1.800 km lungime de pe Marte

Oamenii de ştiinţă încep să înţeleagă originea unui nor curios, de aproximativ 1.800 de kilometri lungime (FOTO). Acesta a fost detectat în anii 1970 pe planeta Marte. Norul apare zilnic într-un interval de câteva luni, deasupra unuia dintre cei mai mari vulcani de pe Planeta Roşie.

Mars Express deblochează secretele norului curios

Norul misterios a fost observat în septembrie 2018 cu ajutorul instrumentelor sondei europene Mars Express. Norul lung pe care o sondă rusă l-a fotografiat în anii 1970, i-a fascinat pe oamenii de ştiinţă.  Se arată într-un comunicat emis de Agenţia Spaţială Europeană (ESA).

Observarea norului a fost însă îngreunată de zona în care se formează. Apare într-un loc pe Marte unde instrumentele sondei nu l-au putut surprinde.

Echipa care studiază norii de pe Marte a utilizat însă un instrument secret al Mars Express. Este o cameră de supraveghere vizuală numită Visual Monitoring Camera (VMC). A explicat Jorge Hernandez Bernal de la Universitatea din Ţara Bascilor din Bilbao.

Cu o rezoluţie echivalentă cu cea a unei camere web obişnuite, aceasta a fost folosită pentru scurt timp în 2003. La puţin timp după lansarea Mars Express. Practic înainte de a fi oprită şi utilizată sporadic pentru activităţi educative.

Sonda orbitează Marte de la sfârşitul anului 2003

Dar, spre deosebire de instrumentele ştiinţifice mult mai sofisticate ale sondei, camera VMC are un câmp vizual mare şi este bine adaptată pentru a monitoriza evoluţia unui fenomen, potrivit lui Bernal. Este coautorul unui studiu pe această temă publicat în Journal of Geophysical Research.

Observaţia a dezvăluit că, pe parcursul a câteva dintre cele douăsprezece luni de pe Pământ cât durează primăvara şi vara pe Marte, norul se formează în fiecare dimineaţă pe interiorul unui versant al vulcanului Arsia Mons, înainte de răsăritul Soarelui.

Format din vapori de apă, acesta se ridică apoi cu primele raze la o altitudine de aproximativ 40 de kilometri, mult deasupra înălţimii de aproximativ 17 kilometri unde culminează vulcanul străvechi. Acolo, curenţii de altitudine îl întind spre vest, cu viteze de până la 600 de kilometri la oră, până la 1.800 de kilometri.

Fenomenul nu durează mai mult de două ore şi jumătate, înainte de a dispărea în bătaia razelor solare

Observaţiile VMC au fost rapid combinate cu cele ale camerei stereoscopice de înaltă rezoluţie (HRSC) şi de spectrograful francez în infraroşu OMEGA. Acesta din urmă “a făcut posibilă aflarea compoziţiei norului: apă”, a declarat pentru AFP Brigitte Gondet de la Institutul de Astrofizică Spaţială de la Universitatea Paris-Saclay.
Cu toate acestea, norul este dificil de observat în întregime din cauza dinamicii rapide și schimbătoare a atmosferei marțiene și a constrângerilor multor orbite ale navei spațiale, limitându-ne cunoștințele despre cum și de ce se formează și se schimbă în timp, scrie phys.org.