Evenimentul Zilei > Actualitate > Oamenii care țin în viață basmele copilăriei
Oamenii care țin în viață basmele copilăriei

Oamenii care țin în viață basmele copilăriei

Toți am ascultat basme. Ni le spuneau sau ni le citeau bunicii. Apoi am crescut, am găsit divertisment la televizor și am uitat de ele. Dar există în România doi oameni care, mai presus de orice, se ocupă de basme. Unul le culege și le salvează și are grijă să rămână în biblioteci și pe internet. Celălalt le-a tradus în limbaj contemporan, le spune mai noi și mai actuale ca niciodată.

Otilia Hedeșan este etnolog și profesor universitar la Timișoara. Încă de la începutul carierei a înțeles cât de importante sunt basmele în cultura românilor și că rolul ei era acela de a le păstra intacte. Cu sute și zeci de ani în urmă, povestitul a fost  o formă de entertainment și socializare. Oamenii nu aveau filme, talk-show-uri televizate, așa că își spuneau basme pe post de divertisment.

Ultima etapă a povestitului oral în România

„Seara, mai ales toamna și iarna, oamenii se strângeau împreună și se spuneau basme lungi, dezlânate, cu foarte multe personaje, practică înlocuită acum de serialele tv”, explică Hedeșan. Scopul însă era același: povestea care îi făcea pe oameni să evadeze, mental, din locul în care erau: „Basmul e o formă simplă de a evada din realitate, cu mențiunea că lucurile se încheie, în pofida eforturilor, cu bine”.

Dacă avem azi seriale, de ce e nevoie să mai păstrăm basmele? „Pe măsură ce trece timpul am sentimentul că rostul meu e să am grijă  ca niște lucruri, în lume, să nu se piardă. E o obligație față de comunitate, pe care mi-am asumat-o. Toate aceste  narațiuni, întâmplări, practici, credințe, și-au dovedit utilitatea odinioară. Basmele de la început erau adresate adulților. Frații Grimm au întors poveștile înspre copii”.

Otilia Hedeșan a devenit Păstrătoarea basmelor. Le are în computer, se străduiește să le pună online, dându-le încă o șansă să nu moară. A discutat cu ultimii povestitori de basme care trăiesc în România, oameni de vârsta străbunicilor.

Totul a început imediat după ce a devenit asistent universitar. Basmele, spune specialistul, exprimă ultima etapă a povestitului oral în România, iar acest lucru ar fi păcat să se piardă.

Băsmuitorul contemporan cu MacBook

Daniel Dorobanțu duce mai departe basmele, dar altfel. El susține Concerte de Basm.

Dacă îl întrebi care e noima muzicii lui, îți va spune că nu cântă, ci „băsmuiește”.

„Din toate nuanțele care definesc basmul de-a lungul timpului, eu rezonez cu următoarele: basmul este o narațiune mitologică. Ce e specific poporului nostru este modul în care utilizează starea de mirare, care e unică în contextul tuturor poveștilor mitologice din lume, și modul în care raportează lumea reală la lumea cealaltă / ireală. Starea de mirare e o unealtă de înălțare a omului, de deschidere către marile taine / realități ale universului. De demult, toate poveștile acestea s-au spus în moduri specifice acelor vremuri. Să spui basmele clasice e bine, dar pe lângă asta trebuie să se și băsmuiască, nu doar să citezi formele vechi, ci să remanifești acele trăiri, într-un limbaj adus la zi, sau chiar proiectat spre viitor”, explică artistul.

„Am avut senzația că îmi simt locul în lume”

Daniel Dorobanțu face muzică utilizând procese electronice, computer, procesoare, sintetizatoare, semplere de fraze etc., folosind ultima tehnologie, pentru a spune vechile povești. A început să compună acest gen de muzică în 2014:

„Când am înțeles că eu spun basme ca și trăire, nu ca și citat cultural, am avut senzația că îmi simt locul în lume. Concertele nu numai că se adresează tuturor segmentelor de vârstă și public, ci transcend orice background cultural, etnic, confesional, incluisv de generație tehnologică”.

El este primul artist român care intrat în colecția permanentă a Centrului Ars Electronica din Linz (n.r. – cel mai importamnt centru de expunere al artei electronice din lume) și e considerat pionier al muzicii ambient în Romnânia. Despre el au scris The New York Tims și The Guardian.

De la debutul său în 1995, Daniel Dorobanțu a produs 12 albume de studio, numeroase lucrări de artă video, instalații, spectacole live și experimente multimedia.

În noi se regăsesc toate melodiile care au fost create de la începutul lumii. Fie că facem muzică sau doar o ascultăm, împărtășim același mister. Acest mister și starea de mirare pe care acesta o trezește în noi sunt sursele de inspirație pentru fiecare concert de basm”, Daniel Dorobanțu.

Sursa foto: Georgiana Feidi

 

 

 

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: