Într-o dimineaţă de duminică, Poliţia din Palo Alto, California, era alertată de un grup de părinţi îngrijoraţi că nu ştiu ce li se întâmplă exact copiilor lor. În urma cercetărilor a rezultat că tinerii răspunseseră unui anunţ dat de psihologul Philip Zimbardo, care realizase un experiment pentru a testa limitele umane.

Mai exact, psihologul american vroia să descopere dacă oamenii obişnuiţi, se pot transforma în oameni răi, sub presiunea circumstanţelor. În 1971, Philip Zimbardo şi echipa lui de psihologi selecta un grup de 24 de studenţi la Stanford - tineri echilibraţi, inteligenţi, fără probleme medicale, care nu au consumaseră niciodată droguri şi care nu au avuseseră vreodată probleme cu legea. Voluntarii au fost împărţiţi, prin tragere la sorţi, în "gardieni" şi "prizonieri", roluri pentru care au fost plătiţi cu 15 dolari pe zi. Cum devin răi oamenii buni "Am vrut să testăm efectele psihologice a ceea ce înseamnă să fii prizonier sau gardian. În acest scop, am simulat condiţii de închisoare în subsolul Universităţii Stanford şi apoi am notat efectele instituţionalizării asupra comportamentului tuturor celor închişi între patru pereţi", a explicat Zimbardo. Autorul experimentului a subliniat că înainte de începerea experimentului, care trebuia să dureze două săptămâni, toţi voluntarii erau la fel din punct de vedere comportamental şi moral. Rezultatul? În şase zile, jumătate din tineri s-au transformat în bestii, aducând la disperare cealaltă jumătate. "Experimentul din Închisoarea Stanford", aşa cum a fost denumit, a devenit cel mai cunoscut şi cel mai controversat experiment psihologic. În urma acestui experiment, psihologul american a scris cartea "Efectul Lucifer. Cum devin răi oamenii buni". Ce li s-a făcut "prizonierilor" "Prizonierii" au fost aduşi în "puşcăria" pregătită în subsolul universităţii, după ce fuseseră ţinuţi în prealabil în beciurile Poliţiei din Palo Alto. Voluntarilor nu li se explicase că vor fi arestaţi de către poliţia locală, care i-a adus în acest fel de acasă iar acesta a constituit şocul real pentru ei. Pe toată durata arestului au fost percheziţionaţi din când în când după ce au fost complet dezbrăcaţi şi li s-a dat cu spray-uri împotriva puricilor şi păduchilor ca să fie umiliţi. Au primit un număr şi au fost îmbrăcaţi cu rochii în loc de uniforme pentru puşcăriaşi, deşi erau de genul masculin. Li s-a interzis să poarte lenjerie de corp, au fost tunşi la zero, au fost puşi în lanţuri şi au fost treziţi cu brutalitate în fiecare noapte la ora 2,30 în sunete de fluier. Aveau voie să se plimbe doar pe holurile "închisorii", legaţi la ochi, şi tot acolo au mâncat şi au făcut gimnastică. Celulele au avut gratii şi toaleta a fost improvizată într-o încăpere extrem de îngustă şi întunecoasă la capătul holului. Nu existau ferestre şi nici ceasuri care să le permită să măsoare scurgerea timpului. În celule au fost puse microfoane cu ajutorul cărora au fost înregistrate în secret toate conversaţiile "prizonierilor". Prin difuzoare se făceau din când în când anunţuri. Ce li s-a făcut "gardienilor" Celor din grupul "gardienilor" li s-a explicat doar că trebuie să aibă grijă să fie respectate legile şi să ceară respect din partea "prizonierilor". Au fost îmbrăcaţi în uniforme kaki şi li s-au dat fluiere şi bastoane împrumutate de la poliţie. Spre surprinderea organizatorilor experimentului, "gardienii" au intrat destul de repede în rol, au inventat pedepse şi au folosit metode psihologice pentru a-i intimida pe "prizonieri". Nici măcar după ce doi dintre "prizonieri" au renunţat la experiment pentru că nu au mai rezistat presiunilor fizice şi psihice, "gardienii" nu au renunţat să caute metode cu care să domine. În numai câteva zile, "gardienii" au devenit aproape sadici iar "prizonierii" au intrat în depresie. Lucrul acesta a şi dus la întreruperea experimentului după numai şase zile, în loc de două săptămâni, cât era programat. Revolta şi urmările ei Luni dimineaţă (experimentul a început duminică) o parte dintre deţinuţi s-au baricadat şi nu au mai vrut să iasă din camera lor, ca răspuns la comportamentul considerat neprietenesc al gardienilor din timpul nopţii. După o analiză rapidă a situaţiei, gardienii au decis să apeleze la forţă şi restabilirea ordinii în închisoare: au folosit un extinctor pentru a-i depărta pe cei trei de uşă şi a intra în celula baricadată. Odată cu revolta, s-au consolidat antagonisme evidente între participanţii la experiment, "gardienii" privindu-i pe "prizonieri" ca pe nişte fiinţe problematice ce le îngreunau activitatea, iar prizonierii, suferind deja diverse pedepse, au început să aibă comportamente manifeste de dispreţ şi ură faţă de gardieni. Un efect al revoltei a fost acela că "gardienii" au impus un control şi mai strict al activităţilor obişnuite ale deţinuţilor, stabilind ca fiind un privilegiu inclusiv mersul la toaletă. În cea de-a cincea noapte unii dintre părinţi l-au sunat pe Zimbardo cerându-i să-i ajute cu…contactarea unui avocat pentru eliberarea fiilor lor! Christina Raslash, prietena lui Zimbardo şi absolvent de psihologie, vizitând închisoarea, s-a arătat îngrozită de ceea ce s-a întâmplat, şi a cerut solicitat terminarea experimentului, pe motivul că totul s-a transformat radical. Conform propriei mărturii, Zimbardo a înţeles că situaţia a degenerat şi că el şi echipa de conducere a experimentului pierduseră contactul cu realitatea, absorbiţi de experiment în sine. Prin urmare, s-a decis terminarea experimentului după numai şase zile. Experimentul a fost şi a rămas catalogat drept cel mai controversat experiment psihologic din lume, fiind dat exemplu atunci când specialiştii analizează cazuri ale limitelor umane, sau cazuri ale indivizilor normali care devin criminali cu sânge rece. <iframe width="630" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/Z0jYx8nwjFQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>