De la abdicarea forțată din 1947 și până în anul 1992, Regele Mihai nu a avut voie sa pună piciorul pe teritoriul României. În 1990, când a încercat să vină în țară pentru prima dată, clasa politică nou-instalată la Bucureşti l-a perceput ca pe o amenințare uriașă.

Pur și simplu, venirea Regelui strica planurile multor politicieni „emanați”. „Cred că dădea fiori, fiori şi organelor de ordine, şi lui Ion Iliescu, şi aparatului republican”, apreciază jurnalistul Emil Hurezeanu pentru digi24.ro.

„Fosta Securitate se regrupase sub conducerea domnului Măgureanu, care juca un rol perfid. Aproape se încercase să se creeze în jurul lui un fel de zid peste care nu se putea trece. S-a încercat introducerea unor agenți ai Securității din exilul românesc chiar în interiorul familiei regale”, spune fostul președinte al României, Emil Constantinescu.

În 1990, Regele ajunge în țară. În drum spre Curtea de Argeş, pe autostrada Bucureşti-Piteşti, maşina în care se afla familia regală este oprită de poliţie şi întoarsă din drum.

„Impresia catastrofală în străinătate, să îl fugărești cu Poliția, să îl arestezi pe Rege, care avea un pașaport danez. A fost un act care a adus daune mari României”, afirmă Emil Constantinescu.

Politicianul Sergiu Andon a fost procuror în perioada comunistă, publicist la „Scânteia”, și redactor-șef adjunct al ziarului ,„Adevărul”. În acei ani tulburi, Andon era un puternic lider de opinie. Atunci a scris articolul care a facut vâlvă la vremea lui, intitulat „Fir-ai al naibii Majestate”.

Abia în anul 1992, de Paște, autoritățile i-au permis Regelui Mihai să ajungă la Mănăstirea Putna și la București, fără să intuiască primirea spectaculoasă pe care i-a facut-o poporul român.

„Încordarea maximă a fost în momentul când avionul, trecând de Austria şi Ungaria, se apropia de spaţiul aerian românesc. Omul de la turnul de control a înghiţit în sec şi a spus: Transmitem bine aţi venit Majestăţilor Sale”, își amintește Emil Hurezeanu.

Pentru că nu a primit aprobare de la autorităţi să vorbească de la Palatul Regal, Regele Mihai I s-a adresat bucureştenilor de la balconul unei camere de hotel. Regele a ţinut atunci un discurs în faţa a sute de mii de oameni.

Primirea impresionantă de la Bucureşti a scindat şi mai mult societatea românească, mai ales după ce Radu Câmpeanu, presedinte al PNL i-a propus regelui Mihai să candideze la alegerile prezidenţiale din partea liberalilor. Regele a refuzat categoric. Însă situația a fost un motiv ca autorităţile să blocheze din nou intrarea regelui în ţară, în anul 1994.

După ce l-au întors de pe aeroport, liderii PDSR, partid aflat la putere, au propus în parlament declararea regelui persoana non grata și ridicarea imunității parlamentarilor care l-au întâmpinat, printre care şi Dinu Patriciu.

În 1995, regelui i se interzice din nou să intre în ţară, de data acesta fiind invitat de Emil Constantinescu la înmormântarea liderului ţărănist Corneliu Coposu.

„Gestul politicianist de interzicere a venirii regelui la înmormantare ne-a șocat pe noi, dar a fost iarăși o greșeala gravă, după părerea mea, a fost aceeași teamă”, afirmă Emil Constantinescu.

Abia în 1997, după schimbarea regimului politic de la Bucureşti, Convenția Democratică din România îi oferă Regelui un pașaport pe care scrie „cetățean român”.

„Lucrul ăsta s-a petrecut în ședința de guvern în care am luat parte și am fost cel care i-am dat telefon la Versoix și l-am anunțat de acest lucru”, își amintește Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional Bucureşti.

Regimul Constantinescu i-a dat Regelui un paşaport românesc şi i-a organizat un tur prin Europa, cu misiunea de a reprezenta interesele României în efortul de integrare în NATO. România nu fost primită în Organizaţia Nord-Atlantică în 1997, iar Regele s-a întors la Versoix, căci în România nu i s-au restituit proprietăţile. „Toate legile de restituire au fost blocate sistematic în Parlament de cei din Partidul Democrat, care nu voiau să audă de monarhie“, spune Zoe Petre, fost consilier al preşedintelui Emil Constantinescu.

În mod surprinzător, puterea a devenit mult mai curtenitoare cu Casa Regală după anul 2000, când Ion Iliescu s-a întors la conducerea României. În anul 2001, președintele Ion Iliescu face gestul istoric al reconcilierii și îl invită pe Regele Mihai la redeschiderea unei galerii de Artă, la Palatul Regal. I se adreseaza cu „Sire”.

Spre dezamăgirea multora dintre simpatizanţii săi, Regele Mihai a acceptat reconcilierea cu cel care îl prigonise în primii ani de după Revoluţie. Iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: în ultimul mandat prezidenţial al lui Ion Iliescu, Regelui i s-a oferit o reşedinţă oficială – Palatul Elisabeta – şi i-a fost restituit domeniul de la Săvârşin, ceea ce i-a permis să se stabilească în România.

În anul 2011, odată cu discursul istoric al Regelui în Parlamentul României, se consumă şi ultimul episod dintre cele două personalități politice: Regele Mihai I refuză mâna întinsă de Ion Iliescu. „El și-a dat seama de un lucru: că întinzând mâna regelui nedumirește multă lume. Într-un fel, dacă vreți, a anihilat toată această campanie pro-monarhistă”, explică istoricul Georgeta Filitti .

Ultimul atac de rang înalt împotriva Regelui Mihai I a venit din partea fostului preşedinte Traian Băsescu. „Abdicarea este un act de trădare” şi „regele a fost slugă la ruşi” sunt cele mai dure acuzaţii ale acestuia. 

Hitler, comuniştii şi Securitatea

Iată ce spunea Hitler despre Regele Mihai după actul de la 23 august 1944. „Pe 25 august 1944, după-amiază, după ora 1.00, radioul german a difuzat discursul lui Hitler în legătură cu evenimentele din România.  În această declaraţie, Hitler afirma că Regele Mihai a trădat şi a predat România Uniunii Sovietice", declara pentru "Adevărul" istoricul Alex Mihai Stoenescu.

Comuniştii români au încercat tot timpul să prezinte despărţirea ţării de instituţia monarhiei ca pe una amiabilă. În discursul său din seara de 30 decembrie 1947, Petru Groza spunea: "… vreau să vă comunic că actul acesta s-a făcut prin bună învoială. Regele a constatat că instituţia monarhiei era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei, fără zguduiri […] poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie. […] Vreau să se ştie pretutindeni că lucrul acesta s-a făcut cu cuminţenie, la timpul său. Noi mergem înainte pe drumul nostru, cu minimum de zguduiri la maximum de foloase. Vom îngriji ca fostul Rege să plece liniştit, aşa cum se cuvine, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras". De asemenea, potrivit discursului oficial comunist, Regelui şi suitei sale li s-a permis să ia toate bunurile solicitate. De aici şi până la acuzaţia că ar fi fugit cu un tren plin cu bunuri de o valoare inestimabilă nu a fost decât un pas. Ulterior, discursul istoric s-a modificat, monarhia dispărând din manualele şcolare, iar cei aproape 100 de ani cât a domnit în România au fost dedicaţi exclusiv realizărilor populare. 

Potrivit siteului historia.ro, poliţia politică a regimului comunist i-a trimis Regelui Mihai, în ianuarie 1988, o scrisoare de ameninţare cu moartea, potrivit unui document dat publicităţii de Liviu Tofan, director al Institutului Român de Istorie Recentă.  Documentul este semnat de gruparea "În slujba Mareşalului", iar Liviu Tofan spune că Securitatea avea o secţie specială de dezinformare, care lansa astfel de documente, atribuite unor grupări-fantomă. Scrisoarea de ameninţare a fost trimisă atât Regelui Mihai, cât şi postului de radio Europa Liberă. Liviu Tofan a obţinut documentul de la Richard Cummings, fost Chief of Security la Radio Europa Liberă. 

În scrisoarea Securităţii, Regele Mihai este caracterizat de şase ori drept "trădător", cu fraze care par să fi fost o sursă de inspiraţie pentru preşedintele Traian Băsescu. „Regele Mihai se face vinovat de Înaltă Trădare săvârşită împotriva neamului românesc, de complicitate şi colaborare cu duşmanul României, fapte care se pedepsesc cu Moartea", se afirmă în material. De altfel, în scrisoarea de ameninţare se regăseşte şi teza Securităţii privind vinovăţia Regelui Mihai faţă de Ion Antonescu: "Pe lista noastră, primul Trădător este Regele Mihai, cel care l-a arestat pe mareşalul Ion Antonescu şi bravii săi camarazi din conducerea României". 

De altfel, ofiţerii de Securitate se înfăţişau ca veritabili "moştenitori" ai mareşalului Antonescu, ei afirmând că "îşi revendică dreptul şi obligaţia morală de a pune în aplicare testamentul mareşalului Ion Antonescu şi de a lichida pe trădătorii neamului românesc". Spre deosebire de Regele Mihai, Ion Antonescu este lăudat în document pentru că s-ar număra printre cei care "ne-au dat un nume şi ne-au învăţat că viaţa fără sacrificiu nu merită să o trăim".

Chiar dacă documentele publicate de istoric dovedesc că Regele Mihai a luptat împotriva comunizăii României, Securitatea pedala pe teza colaborării cu Rusia, invocând faptul că a fost decorat de Stalin.

Biografia

Regele Mihai I s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul Regelui Carol al II-lea si al Reginei-Mama Elena.


 
Din iunie 1930, dupa plecarea Reginei-mama in exil, Regele Mihai a ramas in grija tatalui Sau. A urmat cursurile unei scoli organizate de Acesta la palat, alaturi de copii reprezentand toate colturile tarii si toate categoriile sociale. A devenit din ce in ce mai inchis in sine si mai ganditor. Singurele saptamani fericite erau cele petrecute la Florenta, la mama sa.
 
In adolescenta, Principele Mostenitor a urmat cursuri de sport si a inceput pregatirea militara. La varsta de saisprezece ani a devenit sublocotenent in armata romana.
 
Dupa decesul Regelui Ferdinand din 1927 si ca urmare a faptului ca Principele Carol a renuntat la statutul de Principe Mostenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenta, compusa din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gh. Buzdugan.
 
La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit in tara si a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. In urma abdicarii tatalui Sau, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I.
 
In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii. Nu a fost insa de acord cu depasirea liniei Nistrului. In ciuda refuzului Maresalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei alaturi de aliatii sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni.
 
Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatii comuniste. In cele din urma, a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947.

Exilul Regelui Mihai si al Reginei Ana a inceput odata cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit pana la sfarsitul anului 1948 la vila Sparta, locuinta Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai si Regina Ana s-au mutat la Lausanne si apoi in Anglia, unde au locuit pana in 1956.
 
Pentru a-si castiga existenta, Regele si Regina au construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie.
 
Familia Regala s-a intors in Elvetia in 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului Léman, la cativa kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci si cinci de ani si tot aici se afla, pentru moment, casa familiei.
 
In anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai tarziu, a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate denumita METRAVEL, pe care a vandut-o cinci ani mai tarziu.
 
Din biroul sau de la Versoix si, incepand cu 2001, din cel de la Bucuresti, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Majestatea Sa a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, pastrarea culturii nationale, respectarea adevarului istoric, respectarea si garantarea proprietatii private, consolidarea statului de drept si a democratiei in tara noastra.
 
Regele Mihai si Regina Ana locuiesc din 2004 la Aubonne, in Elvetia. De marile sarbatori crestine si, in functie de angajamentele Lor publice, Majestatile Lor aleg sa fie  alaturi de cei dragi fie Castelul de la Savarsin, fie la Palatul Elisabeta.

SURSE: digi24.ro, historia.ro, familiaregala.ro

 

Te-ar putea interesa și: