Editura Evenimentul si Capital

O seară între români | DISTANȚE, DEMONI, AVENTURI

Bogdan Suceavă
Autor: | | 0 Comentarii | 1065 Vizualizari

Ne aflăm într-o sală de recepții, într-unul dintre cele mai elegante locuri dintr-un oraș plin de stil, undeva, tare departe de România.

În jurul meselor se află mulți universitari români, oameni care fac cercetare și predau în universități din vest. Unii au plecat din România în anii șaptezeci, alții reprezintă emigrația academică recentă. I-a strâns laolaltă curajul de a nu fi uitat de unde au plecat. Dineul e în cinstea lor. Tocmai a venit rândul Consulului General să vorbească. Omul se apropie de microfon, așteaptă cu diplomatică paciență ca aplauzele să se oprească, apoi spune că și el a avut în urmă cu câțiva ani o fabuloasă experiență universitară, și anume a predat niște cursuri la București, înainte de a îmbrățișa diplomația.

De aceea, continuă excelența sa, e onorat să spună că se simte foarte aproape de toți cei din sală, că îi privește ca pe niște colegi. Și că în această calitate i-ar face plăcere să fie invitat de către oricare dintre universitățile reprezentate aici, în această extraordinară adunare, ca să conferențieze despre România, despre politica ei de azi, despre orientarea ei europeană și nord-atlantică. Bucuros ar veni să vorbească oriunde ar fi chemat. Discursul său continuă minute bune pe marginea acestor puține ingrediente care produc astăzi sâmburele noii limbi de lemn. Nu a menționat niciodată ce ar putea face consulatul pentru universitarii de origine română, ci ceea ce ei ar putea face pentru țară: să-i adreseze lui invitații. Excelența sa lucrase ani buni ca avocat în București. Pe lângă asta, la un moment dat a ținut și un curs la una dintre noile universități particulare din Capitală. Asta fusese experiența lui academică.

După o serie de procese norocoase și lucrative, urcat pe valul politicilor tranziției și grație unei loterii a destinului greu de descâlcit, a prins o slujbușoară diplomatică în care, după cum se vede, se cam plicitisea. Și s-a gândit să se autopropună drept vorbitor itinerant prin universități prestigioase. Dă bine ca activitate, nu se poate să nu dea, are ce povesti la București. Dar oare prin scurtul său discurs nu a ilustrat principiul prin care o întreagă clasă politică crede că se pricepe la treburile universitare la fel de bine ca universitarii adevărați? Oare comparându-se cu universitarii autentici, cu cei care au făcut școală pe bune și care au predat decenii întregi în universități, care le-au evaluat atât performanța cercetării, cât și calitatea predării, reprezentantul diplomatic al României nu diminua însăși ideea de universitate? Poate că omul nu știa ce face. Poate nu și-a dat seama că întrupează maladia celor care se pricep la toate. Poate era născut să fie șef. Ca să știi că tocmai ai spus o prostie, trebuie un tip de intelgență la care cei născuți gata deștepți în genere nu acced.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor

Calin Popescu Tariceanu, presedinte interimar al tarii! Ipoteza care arunca in aer SCENA politica! Ce se intampla cu Iohannis

Pagina 1 din 1


Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI