51% au răspuns: Da. Și au motivat acest răspuns în proporție de 62% prin necesitatea De a-i cunoaște, de a ne informa. Nu sînt lipsite de interes celelalte cifre. 37% au n-au răspuns. 125 au zis că Nu. Motivînd însă că Nu contează. Sondajul a fost realizat în perioada 7-17 iunie 2019. A trecut de la acest sondaj o lună de zile.

Cu excepția PNL, partidele nu și-au anunțat candidații la prezidențiale. Din persectiva istoriei postdecembriste, e o premieră. De fiecare dată cînd au fost prezidențiale, partidele s-au grăbit să-și anunțe candidații pentru Cotroceni. Anunțarea cît mai repede e cerută de mai multe realități: La ora actuală se știe sigur că va candida doar Klaus Iohannis. Absența altor candidați duce la un uriaș fals în sondajele despre șansele la prezidențiale. În toate sondajele, Klaus Iohannis e confruntat cu nume care țin de ipoteză, de ce-ar fi dacă X ar candida. Prezidențialele sînt prin excelență alegeri de persoană. Mulți votează cu un candidat nu în funcție de partid, de ideologie, ci de emoția încercată. Experiența postdecebristă arată că emoția crucială e antipatia.

Mulți votează un anume candidat pentru ca adversarul acestuia să iasă din cursă. Așa s-a votat în 2014, în al doilea tur. Victoria lui Klaus Iohannis n-a fost a votului pozitiv, ci a votului negativ. Mulți au recunoscut c-au votat pe Klaus Iohannis, pentru ca Victor Ponta să n-ajungă la Cotroceni. Cîtă vreme Klaus Iohannis n-are în sondaje concurenți siguri, desemnați a fi concurenți, sondajele care-i dau scorul uriaș, dar mai ales îl dau învingător cu oricine i s-ar opune, sînt false. În clipa în care dinspre Dreapta s-ar stabili candidatul, procentele lui Klaus Iohannis ar scădea. În opțiunea pentru un candidat sau altul contează enorm convingerea că respectivul e nimerit pentru funcția de președinte, că electoratul îl vede acolo. Nu contează nici încrederea, nici notorietatea, nici măcar capitalul politic în general. Contează procentul obținut doar în ipostaza de candidat sigur pentru Cotroceni. După opinia mea, electoratul îl vede pe Dacian Cioloș la Cotroceni mai mult decît pe Dan Barna. Contează în această opțiune și cîntărirea dacă nu cumva locul candidatului e în altă parte. Dacă aș lua-o razna și aș candida, așa cum am mai scris, simpatizanții mei ca ziarist n-ar opta pentru mine.

Aceștia mă văd, după decenii de activitate ca publicist, în presă și nu în politică. De aceea, nici un criteriu gen încrederea, simpatie, nu pot fi luate în considerare la desemnarea unui candidat. Sînt multe situațiile în care posibilitatea ca personaj cu notorietate să stîrnească reacții gen Dumnezeule, x președinte?! Prezidențialele sînt un examen al făgăduielilor. Aceste făgăduielile se fac pe persoană fizică și nu pe partid.

Prin urmare, desemnarea candidaților de către partide trebuie să fie făcută cît mai repede pentru ca electoratul să afle ce vor aceștia de la funcția de președinte. Cu atît mai mult trebuie să se întîmple asta cu cît președintele în exercițiu candidează. Acesta are avantajul că electoratul l-a văzut timp de cinci ani în funcția de președinte. N-are nici o mirare că Klaus Iohannis vrea să rămână președinte. S-ar mira acum, sînt sigur, dacă Klaus Iohannis ar candida întîia oară, din postura de primar de Sibiu. Prezidențialele fiind un examen al persoanei mai mult decît unul al partidului, în campanie și înainte de campanie, adversarii candidatului scot la iveală tot felul de dezvăluiri compromițătoare. Cu cît candidatul e stabilit mai devreme cu atît dezvăluirile își pierd din putere. Pe de o parte pentru că respectivul poate răspunde acuzațiilor, pe de alta, pentru că electoratul se obișnuiește cu ele.

Situația partidelor importante de pe scena politică e nelinștitoare din acest punct de vedere. Alianța 2020 e încă în căutarea unui candidat. Congresul USR de sîmbătă, 13 iulie 2019, ne-a pus la dispoziție o ciudățenie. Congresul a ales în urma unui vot pe Dan Barna drept candidat la prezidențiale. Pe lîngă doi pițifelnici, Dan Barna a avut drept concurent pe Mihai Goțiu. Un concurent destul de serios dacă ne gîndim la procentajul obținut: Dan Barna – 324 de voturi. Mihai Goţiu – 134 voturi. Dumitru Stanca – 5 voturi. Dragoş Dinulescu – 3 voturi. Am precizat aceste lucruri pentru a reaminti că desemnarea lui Dan Barna a fost rezultatul unui examen serios. Membrii USR îl văd pe el candidat și chiar președinte. Numai că potrivit documentelor Congresului, Dan Barna n-a fost desemnat candidat la prezidențiale, ci candidat din partea USR pentru întrecerea cu candidatul PLUS în vederea prezidențialelor. Deși acesta va fi mai mult ca sigur Dacian Cioloș, candidatul va fi desemnat abia peste două săptămîni. De ce n-a avut loc această desemnare înainte de cea a lui Dan Barna – rămîne un mister. Cozmin Gușă susține că amînarea a fost dinadins pentru a vedea ce se întîmplă cu Codruța Kovesi. Dacă ratează funcția de procuror general european, Codruța Kovesi ar putea fi candidatul Alianței. Nu exclud ipoteza asta. Important rămîne că desemnarea celui care se va întrece cu Dan Barna va fi peste două săptămîni. Congresele de desemnare sînt cele în care un candidat primește fie și virtual voturile membrilor și activișitilor de partid. În cazul Alianței lucrurile stau diferit. Cei doi candidați sînt desemnați în urma unei întreceri în partid. După care va fi desemnat unul dintre ei. Cum va reuși unul dintre ei să fie și candidatul celeilalte părți? Admițînd că se va opta, în cadrul negocierilor între delegații, pentru Dacian Cioloș, ce se întîmplă cu votul dat lui Dan Barna de Congresul USR? Va fi o reuniune a celor două partide în care se va vota candidatul Alianței?

Experiența postdecembristă arată că însăși campania pentru prezidențiale, indiferent de scorul la alegeri, e un prilej ieșit din comun pentru partide de a dobîndi capital politic. Pe scena politică mai sînt Pro România, ALDE, PMP. Nici unul dintre aceste partide nu și-a desemnat candidatul. În cazul unora desemnarea e o chestiune vitală. ALDE, de exemplul trebuie să decidă cît mai repede dacă președintele formațiunii Călin Popescu Tăriceanu, candidează din partea ALDE sau din partea unei coaliții cu PSD și cu Pro România. PSD constituie un caz aparte, necesitînd un spațiu mai larg. Ne vom ocupa de candidații PSD într-un număr viitor. Desemnarea cît mai grabnică e și o cerință a democrației, care are drept fundament votul în cunoștință de cauză. Din acest punct de vedere situația candidaților e îngrijorătoare nu numai pentru competitori, dar și pentru democrație.

Te-ar putea interesa și: