Jumătate dintre locuitorii unui sat din Timiş s-au dus în Franţa, unde au stat numai cât să fie înregistraţi şi trimişi înapoi în România cu prime de repatriere consistente. Fiecare va încasa o „primă“ de 3.900 de euro
Autorităţile franceze au repatriat în această săptămână aproape 500 de romi români, în trei etape. Ţiganilor li s-a promis că vor încasa, în cel mult o lună de la întoarcerea în ţară, câte 3.900 de euro. Prima tranşă au primit-o deja la sosirea pe Aeroportul Internaţional Timişoara: câte 300 de euro de persoană. Mulţi dintre ei au plecat în Franţa imediat ce au auzit de ajutoarele de repatriere, cu scopul de a sta acolo numai atât cât e necesar ca să fie înregistraţi pentru a-şi putea primi banii. Din lotul „Franţa“ fac parte şi unii dintre cei mai săraci ţigani din judeţul Timiş, locuitori ai satului Berini. „Suntem 200 de ţigani în Berini. Toamna trecută, am plecat o sută de oameni cu autocarul. Am luat ajutorul social de la primărie ca să ne plătim drumul şi am plecat“, spune Marius Neda, unul dintre „repatriaţi“. Schema a fost pusă la cale de un alt ţigan, Miti Novacovici, care fusese „repatriat“ în august 2007, şi n-are cusur: „Dacă nu ne dau banii într-o lună, mergem cu toţii peste ei în Franţa“, a explicat Neda. Bordeie din noroi Ţiganii din Berini sunt literalmente săraci lipiţi pământului. Tot ce au este noroiul de pe uliţă pe care l-au amestecat cu bucăţi de cărămidă veche din lut pentru a încropi un soi de bordeie, unde trăiesc claie peste grămadă. „Avem case din imală“, spune Ion Trandafir Stancu, unul dintre cei 30 de ţigani din satul Berini cărora statul francez le-a promis 3.900 de euro dacă se întorc acasă. „Imală“ este cuvântul folosit în Banat pentru noroiul de pe uliţă. Într-o astfel de colibă locuieşte şi un alt „repatriat“, Romeo Neda, împreună cu nevasta, tatăl bolnav şi doi puradei. Cinci persoane împart un spaţiu în care abia au încăput două paturi vechi şi o sobă. Sunt privilegiaţi pentru că, spre deosebire de alte familii, au un bec. „Este fetiţa de un an şi i s-a făcut milă la un vecin că sunt şobolani mari şi, dacă nu e lumină tot timpul, o muşcă pe fată“, spune George Meda, tatăl lui Romeo. Cum s-au risipit mioarele lui Miti Miti Novacovici are deja experienţă cu Franţa şi este, deci, ceva mai bogat. Are casă de lut cu trei camere, Mercedes cu număr de Franţa şi Digi TV. Până în august 2007 a cerşit în Franţa. A fost „repatriat“ cu autocarul, în primul grup returnat de statul francez în condiţiile primei de 3.900 de euro. „Nu ne-au dat banii în mână. Ne-au cumpărat animale. Mie mi-au dat 65 de oi“, povesteşte Miti. „Dacă învia bunicu’ din groapă şi mă vedea cu oile, murea pe loc. Neam de neamul nostru nu a fost cioban“, se plânge Miti. În scurt timp, i-au murit 45 dintre mioare. Alte câteva le-a mâncat, iar pe restul le-a vândut, astfel încât, la nici şase luni de la „repatriere“, nu mai are nici o oaie. Oile fuseseră cumpărate printr-o fundaţie. Erau 25 de oameni care au primit, în total, în jur de 1.500 de oi. „Ne-am trezit cu o turmă mare pe raza comunei. O grămadă de oi pentru care nu avem islaz. Francezii nu s-au gândit că oaia trebuie îngrijită. E şi asta o ştiinţă de care «repatriaţii» habar nu au“, povesteşte Gabi Koller, primarul comunei timişene Sacoşu Turcesc, de care aparţine satul Berini.
Făcut cioban de statul francez fără să fie întrebat, rămas fără oi pentru că habar nu avea cu ce se mănâncă oieritul, Miti a pus la cale un alt fel de transhumanţă. „Ţiganii mai deştepţi i-au dus pe alţii în Franţa ca să-i bage în programul de repatriere şi să revină acasă cu bani“, explică primarul Koller, ferindu-se să dea nume însă. Am aflat că Miti a făcut aşa ceva până când unul dintre ţigani a pus mâna pe topor. Cornel Cristea are 11 copiii şi a vrut să-i dea în cap lui Miti cu toporul pentru că i-a luat cei 300 de euro pe care i-a primit la aeroport. „Miti şi-a dus nepoţii în Franţa. L-a luat şi pe Cornel. Drumul costă 150 de euro. Cât a mai cheltuit cu el acolo, acum a trebuit să-i dea banii înapoi. Îşi primeşte dreptu’ de 3.600 de euro într-o lună. Da’ el nu pricepe“, explică unul dintre ţigani. Oamenii au chef de vorbă, mai ales că nu costă nimic şi, în curând, vor primi o grămadă de bani. FĂRĂ VIITOR Analfabeţi cu diplome Ţiganii din Berini sunt analfabeţi cu diplome. „Aşa era pe vremea lui Ceauşescu. Ne-au dat note şi diplomă de opt clase. Eu am diplomă, dar nu ştiu să-mi scriu numele“, spune unul dintre ei. Cum sunt analfabeţi, le e greu să se angajeze, se plâng ei. „Adevărul este că nu vor să muncească. Iau ajutorul social, două zile mănâncă salam cu roşii şi beau bere la cutie, iar apoi mănâncă pâine cu sare“, spune primarul Koller. „Sunt zile în care nu mâncăm nimic“, se plânge Trandafir Stancu, în faţa casei lui din „imală“ pe care e montată antenă Digi TV. „E pentru ăia mici, să se uite la desene. Costă 20 de lei pe lună, cât câştigăm într-o zi de muncă la câmp, dacă găsim“, explică Trandafir.