O legendă a fotbalului și familia sa au fost victimele unei tentative de răpire

O legendă a fotbalului și familia sa au fost victimele unei tentative de răpire

Johan Cruyff a reușit să scape dintr-o tentativă de răpire, în 1977, iar experiența l-a determinat să ia o decizie radicală.

Una dintre marile echipe din istoria fotbalului este considerată naționala Olandei din anii ‘70. Despre selecționata batavă s-a spus că a fost cea mai mare formație care n-a câștigat Campionatul Mondial. Și olandezii au avut două finale disputate consecutiv, în 1974 și 1978. Prima dată, antrenați de Rinus Michels, au pierdut cu R.F.G, la Munchen, scor 1-2.

Patru ani mai târziu au cedat în fața Argentinei, la Buenos Aires, scor 1-3. Erau ani revoluționari, marcați de „fotbalul total” al lui Ajax Amsterdam. Sistemul fusese adoptat și de prima reprezentativă din „Țara Lalelelor”.

La turneul final din Argentina, Olanda a avut însă un mare handicap. Pentru că nu a putut conta pe cel mai bun jucător din lume în epoca anilor ‘70. Johan Cruyff avea 31 de ani în 1978 și evolua la FC Barcelona. O întâmplare traumatizantă l-a determinat pe cel care avea să devină și un mare antrenor să nu joace la Cupa Mondială.

Ne puteți urmări și pe Google News

În 1977, în timp ce se afla acasă alături de familie, fotbalistul a avut de-a face cu un răpitor.

„Era 17 septembrie și eram acasă, în apartamentul nostru din Barcelona, urmăream un meci de baschet la televizor, când la ușă a sunat ceea ce părea a fi un curier care adusese un colet. Însă când am deschis ușa m-am trezit cu un pistol pus la cap și mi s-a ordonat să mă întind pe burtă. Toată lumea era acasă. Copii erau în camera lor iar bărbatul respectiv i-a spus lui Danny (n.r. - soția) să se întindă și ea pe podea”, povestea Cruyff.

Fotbalistul era derutat și nu înțelegea foarte bine ce se întâmplă. „Am încercat să discut cu el: „Vrei bani? Ce vrei?” Am fost legat fedeleș de o piesă de mobilier, cu o sfoară. Pentru a face asta, tipul a fost nevoit să pună jos pistolul pentru scurt timp, iar în momentul acela, Danny s-a ridicat și a fugit din cameră și din clădire. Nenorocitul a alergat după ea. Eu m-am dezlegat și i-am luat arma, pentru a mă asigura că n-o să mai pună mâna pe ea. Țipam atât de tare, încât începuseră să se deschidă ușile întregului complex. Planul i-a fost dejucat repede.”