Editura Evenimentul si Capital

O GRIPĂ i-a salvat viața lui Gheorghiu-Dej. Grigore Preoteasa nu a avut NOROCUL lui

Gheorghiu-Dej
Autor: | | 0 Comentarii | 1840 Vizualizari

Cum poate depinde viața liderilor politici de o gripă. Grigore Preoteasa s-a întors în sicriu de la Moscova. O evocare de Dan Ciachir.

La mijlocul anilor ’60, oameni de o anumită vârstă şi de o anumită condiţie, precum medicii, avocaţii, profesorii, îşi păstrau conduita, limbajul, manierele, deopotrivă cu unele obiceiuri şi gusturi. Ne vizita uneori, cu un telefon prealabil, când avea procese la Bucureşti, un avocat din Craiova, Vâlceanu. Aducea întotdeauna flori, câte o sticlă de vin înfundat sau de şampanie, bomboane pentru mine sau cea mai scumpă ciocolată, aceea de 10 lei, cu un urs de Dorna în basorelief. Om trecut de 40 de ani, burlac cu aspect plăcut, adică prezentabil, cum se zicea pe atunci, purta costume bleumarin şi gris-fer lucrate la croitor, de preferinţă la două rânduri, cu cra­vata asortată şi batistă la buzunar. La Craiova i se spunea „avo­catul ţiganilor”, întrucât apărase mulţi zlătari prinşi cu cocoşei, monede de aur cu un număr mare de carate, despre care putea să vorbească cu înlesnirea unui specialist:

– Lumea confundă, scumpă doamnă şi stimate domnule profesor, napoleonii franţuzeşti cu „suveranii” cu chipul regelui Angliei pe o parte şi cu Sfântul Gheorghe călare pe cealaltă, cărora li se mai zice şi cai, şi chiar cu ducaţii împăratului Franz Josef, care sunt cu totul altceva. Denumirea de cocoşei vine de la cocoşul galic reprezentat pe reversul monedei de aur cu profilul cu cioc al lui Napoleon al III-lea, care i-a emis în 1870, dar în România ea s-a extins şi la celelalte monede de aur. Însă majori­tatea cocoşeilor de la noi sunt româneşti. Această emisiune de medalii, numărând două milioane de piese, denumită Ardealul nostru, a fost pusă în circulaţie în 1945, din iniţiativa lui Ioan Lapedatu, guvernatorul Băncii Naţionale. Menirea ei era să atenueze efectele inflaţioniste produse de „leii roşii” emişi de ocupantul sovietic. Pe avers, aceste medalii, cântărind 6,4 grame aur, aveau chipurile celor trei monarhi sub care s-au unit ţinuturile româneşti: Mihai Viteazul, Ferdinand I şi Mihai I.

Savurând efectul celor spuse, avocatul lăsa să se aştearnă câteva clipe de tăcere, sorbea din pahar, îşi tampona buzele cu batista şi continua:

– Fiindcă a venit vorba de cocoşei... Mi-am amintit de o întâmplare stupidă şi tristă. În ’59 l-am apărat la Craiova pe unu’, un intelectual, săracu’, băgat în belea de propriul copil, care venea la şcoală cu sendvişuri cu salam de Sibiu, cu şuncă de Praga, cu fondante, cu portocale pe care le mânca în recreaţie. Ce credeţi că le spune într-o zi puştiul ăsta colegilor?!... „Tata scoate bani galbeni din pernă şi-mi cumpără tot ce vreau”. Copiii au povestit acasă ceea ce auziseră, iar tatăl băiatului s-a pomenit într-o noapte cu un ordin de percheziţie, agenţii repezindu-se să adune toate pernele din casă. L-am scăpat cu trei ani pe nenorocit. Putea lua şapte. Şi dacă nu vă plictisesc, îngăduiţi-mi să vă mai spun una; tot cu copii. Un d’ăsta, căpitan sau maior, urma să plece într-o misiune în Grecia şi a fost avertizat să nu spună nimănui, nici nevestei, până în momentul plecării, unde se duc. Era detaşat, chipurile, la Botoşani. Într-o noapte îi zice însă soţiei: „Draga mea, o să plecăm, de fapt, la Atena, da’ să nu afle cineva ce ţi-am spus!”. Femeia îi jură discreţie, dar a doua zi îi suflă copilului: „Puişor, noi mergem în Grecia, însă nu trebuie să ştie nimeni asta; tu pleci cu mama şi cu tata la Botoşani”. Copilul povesteşte la şcoală unde o să plece şi colegii încep să strige după el: „Uite grecu’! Uite grecu’!”. Şi aşa s-au dus de râpă misiunea şi cariera ăluia.

Pe când avocatul îşi îmbrăca pardesiul în vestibul, condus de tata până la uşă, l-am auzit spunând cu voce scăzută: „A venit o clientă la mine, nevasta unui măcelar care o bătuse crunt peste tot, învineţind-o, necruţându-i nici părţile intime. Voia să divorţeze. Am trimis-o la Medico-Legal după certificat şi la... fotograf; să facă nişte poze, format carte poştală, cu locurile maltratate. Să le ataşăm la dosar... Mi-am zis că dacă noi, avocaţii, nu mai câştigăm, măcar să ne distrăm”. Apoi, cu voce normală: „Permiteţi-mi, domnule profesor, să vă mulţumesc încă o dată pentru această seară minunată”.

Nemaicâştigând bani, oamenii nu aveau nici pentru ce să se zbată sau să alerge. Se duceau la teatru, la cinematograf, la operetă, la spectacole de revistă, priveau seara la televizor programele de varietăţi, cu muzică, dansuri, cuplete şi scheciuri în care comicii, îndeosebi Mircea Crişan, strecurau câte-o aluzie: „Mă întrebi, dragă, de ce este gălăgie în curte?... Deoarece copiii tăi şi copiii mei se bat cu copiii noştri”.

Mai cânta pe scena Operetei tenorul de faimă interbelică Ion Dacian. Trecut de 60 de ani, apărea ca pe vremuri, în pantaloni scurţi, în Vânzătorul de păsări de Zeller şi putea fi văzut trecând prin oraş la volanul unui Mercedes crem adus, probabil, dintr-un turneu. Opereta dădea reprezentaţii cu casa închisă. Spectacolele erau cu conţi, contese, grofi şi marchizi, cu văduve vesele şi cu arii despre „fetiţele vesele de la cabaret” dintr-o Vienă sau Budapestă belle époque lipsite de orice contingenţă cu „prezentul socialist”. La fel era şi repertoriul Operei, unde un public elevat şi restrâns putea să asculte câţiva mari solişti şi să vadă balete montate admirabil.

Distracţia cea mai frecventă rămânea însă localul de consu­maţie. Dramaturgul Mihail Sorbul pusese în circulaţie expresia crai vechi de bodegă nouă. Gama bodegilor era variată, începea cu cele de la periferie, unde băutura se mai comanda după vechile porecle: Verde (rachiu de izmă), Adio, mamă!, Te-am zărit printre morminte, iar lăutarii spuneau multe în cântecele lor, precum în cel ieşit după apariţia decretului care interzicea şi pedepsea întreruperile de sarcină:

„Ia ziaru’, ia «Scânteia»!,

Ia decretu’ cu femeia...”.

Existau şi bodegi elevate, între care una, foarte originală, o locandă liliputană cu pereţii împodobiţi cu desene de Piliuţă, Pucă, Chirnoagă şi ale altor plasticieni, gestionată de domnul Jerca, renumit pentru sendvişurile sale preparate şi ornate cu multă fantezie, ca şi pentru faptul că muşteriii statornici puteau să consume pe datorie şi să plătească la sfârşitul lunii.

Bodegi aparte, situate central, erau „Caviar” şi „Intim”, unde veneau actori cunoscuţi precum Giugaru, Storin, Ion Manu, însoţiţi de alţii mai tineri care le ascultau cu evlavie povestirile despre frumoasele vremuri de altădată. La „Caviar”, bodegă ale cărei mese erau scoase vara pe trotuar, se serveau bere, vin înfundat, băuturi la pahar, sendvişuri, mezeluri, ficăţei la tavă, crochete şi bulete de caşcaval, cârnăciori şi patricieni, ciuperci à la grecque... Veneau aici şi actorii Alexandru Ionescu-Ghibericon şi Puiu Cristescu, de la Teatrul Naţional. Primul era fratele lui Nae Ionescu, iar al doilea – nepotul lui Eugen Cristescu, şef al Servi­ciului Special de Informaţii în timpul lui Antonescu. Discuţiile purtate la o masă de local porneau de la evenimente şi întâmplări curente, stabilindu-se apoi analogii şi legături cu trecutul care stimulau taifasul. Când a sosit la Bucureşti Tito, în mai ’66, în vizită oficială de prietenie, mulţi îşi aminteau de panoul care îl înfăţişa în Piaţa Romană, în ’49 sau ’50, cu un satâr mânjit de sânge în mână, deasupra lozincii: „Jos banda de călăi şi trădători, în frunte cu Tito, Rankovici, Djilas, Kardelli!”... Pe atunci, Stalin îi trimisese lui Tito un chirurg de la Moscova ca să-l opereze; adică să-l asasineze. Prinzând de veste, Tito a pus să fie omorât medicul, iar când Stalin a telefonat să întrebe cum decursese operaţia, i-a spus că doctorul răposase după un chef prelungit. Stalin a conchis că nu era de mirare, toţi medicii fiind, după părerea lui, nişte beţivi; îndeosebi chirurgii.

– O gripă te poate omorî, dar îţi poate şi salva viaţa, filozofa cineva de la masă. În ’53, deşi zăcea la pat, bolnav de gripă, Klement Gottwald a plecat totuşi la Moscova, spre a fi de faţă la înmormântarea lui Stalin, pentru ca eventuala sa absenţă să nu se interpreteze ca gest de nesupunere. Întors la Praga, a murit după trei zile. În schimb, gripa care l-a împiedicat pe Dej să plece la Moscova în 1957, în fruntea delegaţiei care urma să ia parte la aniversarea Revoluţiei din Octombrie, i-a salvat viaţa. Au plecat în locul său Chivu Stoica şi Grigore Preoteasa, care s-a întors la Bucureşti în sicriu, întrucât avionul a avut un accident la aterizare.

Episodul cu avionul stimula memoria altcuiva, prin asociaţie de idei: „Eram sublocotenent în primăvara lui ’44. Săriseră doi aviatori americani cu paraşuta de pe un Liberator în flăcări, undeva pe lângă Moreni. Ne-am dus să-i arestăm. Unde credeţi că i-am găsit? La masă la preotul dintr-o comună. Ciocneau ouă roşii cu popa; era la câteva zile după Paşti”.

La începutul lui august, Bucureştiul se golea. Oraşul părea amorţit. Erau puţini trecători pe străzi, puţini clienţi în restaurante şi în grădinile de vară. Pe 23 avea loc defilarea. Demonstranţii erau adunaţi dis-de-dimineaţă, apoi se încolonau şi porneau la drum, dirijaţi şi admonestaţi prin megafoane de instructori aşezaţi la înălţime, pe platformele carelor alegorice: „Mai sus lozinc’aia cu cincinalu’! Aşa! Ridicaţi-o şi p’aia cu lupta pentru pace! Bun! Alo!... Matale cu potretu’ cu tov’ Apostol! Ţine-l, dom’le, vertical, că nu umbli cu prapurele după dric!...”.

Bucuria celor scoşi la defilare şi a celor rămaşi acasă în ziua aceea nelucrătoare erau crenvurştii. În dreptul restaurantelor şi al bufetelor de pe traseul manifestanţilor se scoteau mese cu oale înalte de inox unde sute de crenvurşti înotau în apă fierbinte, pescuiţi cu cleşti lungi de metal de chelneri îmbrăcaţi în alb din cap până-n picioare şi de bucătari cu scufii şi culioane albe de mărimea unui calpac. Aşezaţi pe dreptunghiuri de carton ondulat, după cântărire, crenvurştii le erau înmânaţi clienţilor cu feliile de pâine cerute şi cu nelipsitul boţ de muştar.

Trecuse moda muzicii italiene, care continua să aibă căutare între dactilografe, asistente medicale şi fete de cartier. La ceaiuri se dansa pe rockurile lui Johnny Hallyday, pe melodiile dulcege ale soţiei sale, Sylvie Vartan, şi pe tangourile lui Adamo. Eram elev la Liceul „Mihail Sadoveanu”. Ieşind într-o seară de ianuarie de la ore, în vreme ce ningea peste pomii desfrunziţi de pe Bulevardul Dacia, împreună cu câţiva colegi, o fată a spus: „Ninge ca-n Tombe la neige a lui Adamo”.

Bulevardul Dacia, peste care ningea prin lumina de spital a neonului, avea o nobleţe aparte, ca şi Strada Polonă din apropiere, cu vila, cu lanţuri la intrare, ce aparţinuse lui Gheorghe Tătărescu, cu alta la fel de elegantă, peste drum, unde funcţiona Centrul de documentare medicală, cu vecinătatea Parcului Ioanid şi a Grădinii Icoanei, despărţite de o piaţetă pavată cu piatră cubică... Porţiune a Bucureştiului rămasă intactă, această latură de oraş era un cartier în înţelesul occidental al cuvântului, străină atât de vălmăşagul centrului, cât şi de pitorescul periferiei. Purta, neştirbit, sigiliul epo­cii interbelice a cărei culme fusese Parcul Jianu, cu imobilele de pe şoseaua omonimă (devenită Bulevardul Aviatorilor) şi de pe stră­zile din stânga şi din dreapta sa, dintre Piaţa Victoriei şi Monu­mentul Eroilor Aerului.

Îmi plăcea mult o casă splendidă din Parcul Jianu, cu aspect şi dimensiuni de palat şi curte cât un parc, care se întindea pe trei străzi, cu copaci stufoşi şi iarbă grasă lăsată să crească în voie primăvara şi vara. Fusese construită de un avocat de viţă boierească, Iancu Manu, cu banii adunaţi din procese. O vânduse pe la mijlocul anilor ’30 lui Max Auschnitt. În această casă a petrecut revelionul 1945-1946 fiica lui Averell Harriman, ambasa­dorul american de atunci la Moscova. Sosise la Bucureşti împreună cu tatăl ei şi cu secretarul acestuia în ultima zi din decembrie 1945, concomitent cu Vîşinski, prim-adjunctul minis­trului de externe sovietic, şi cu Clark-Kerr, ambasadorul britanic în capitala Rusiei. Cei trei diplomaţi formau Misiunea de la Moscova, trimisă la Bucu­reşti să legitimeze, după o remaniere simbolică, Guvernul Dr. Petru Groza pe care Regele Mihai I refuzase să-l recunoască. În ajun avusese loc întâlnirea miniştrilor de externe aliaţi care hără­zea încă o dată România dominaţiei sovietice. Plină de în­cre­­­­dere în triumful democraţiei şi în Aliaţi, protipendada bucu­reşteană nu bănuia lucrul acesta şi se distra ca altădată de Crăciun şi de Anul Nou. Într-una din zilele de la începutul lui ianuarie ’46, Harriman a venit la o fastuoasă sindrofie din casa lui Auschnitt, care era şi vicepreşedinte al Asociaţiei „Amicii State­lor Unite”. Noaptea şi-a petrecut-o în braţele unei frumoase românce pe care a sfătuit-o să părăsească ţara cât mai repede. Două decenii mai târziu, demnitar al administraţiei preşedin­telui Johnson, Harriman îi evoca lui Corneliu Mănescu plăcutele amintiri pe care i le lăsase Bucureştiul.

După ce Auschnitt a părăsit ţara, casa din Parcul Jianu a devenit locuinţa oficială a lui Petru Groza, întâi în calitate de preşedinte al Consiliului de Miniştri, până în 1952, apoi de preşedinte al Prezidiului Permanent al Marii Adunări Naţionale, adică de şef al Statului; funcţie decorativă. La primirea ei, Groza ar fi zis: „Am căzut mai sus”. Omul considerat de Stalin „cel mai simpatic burghez din Europa” avea umor. Sosit la un dineu dat de Patriarhul Justinian, i-a şoptit intendentului Palatului Patriarhal care tocmai îl conducea spre sufragerie pe un alt oaspete („Pe aici, domnule ministru; poftiţi, domnule ministru”): „Zi-i: «tovarăşe ministru»! Eu sunt singurul domn care a mai rămas în guvernul ăsta”.

Cui i-a lasat averea Karl Lagerfeld! Incredibil la cine ajung cele 250 de milioane de euro! Nimeni nu se astepta la ASA CEVA...

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Internaţional

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
23:04 Tudose A DEVOALAT MAREA MANEVRĂ de pe axa Dragnea-Toader. CE SE SCHIMBĂ LA DNA? Breaking news 22:49 KOVESI, MITRALIATĂ cu SENTINȚE DEFAVORABILE. Mihaela Iorga Moraru, CONCEDIATĂ ILEGAL! 22:34 „În dosar apare şi numele lui Ţiriac” Breaking news în România. MAI MULTE NUME GRELE sunt implicate 19:42 Date importante din „Dosarul penal Kovesi”. Avionul pentru Popa a costat 130.500 euro, spune Parchetul General 11:59 Să fie acesta SFÂRȘITUL pentru KOVESI? Va fi ANCHETATĂ de CEL MAI MARE DUȘMAN. Cândva a DAT-O AFARĂ, acum s-a întors roata 16:37 KOVESI insistă și declanșează RĂZBOIUL cu Adina FLOREA. Amănunte INCENDIARE 16:20 6 ANI DE ÎNCHISOARE pentru Kovesi, BOMBA ANILOR în Justiţie! Breaking news în România 16:18 BREAKING NEWS. Ce LOVITURĂ pentru KOVESI!... A venit de unde se AȘTEPTA MAI PUȚIN 16:14 BREAKING NEWS: Laura Codruța Kovesi este DĂRÂMATĂ! Chris Terhes, despre candidatura lui Kovesi: Nu este eligibilă! 12:57 VINE APOCALIPSA pentru Dragnea: PSD, în CĂDERE liberă din cauza lui Kovesi! Dezvăluiri în „Telefonul de la ora 9” 11:29 Kovesi și fuga de marile procese de la Înalta Curte. Comentariu de Simona Ionescu 11:29 DE CE este ROMÂNIA ASTFEL? Cazul Kovesi din perspectiva imposturii. Editorial de Dan Andronic 11:20 BREAKING NEWS. Avem NUMELE ZIARISTEI care a fost DATĂ AFARĂ de Sebastian GHIȚĂ la cererea Laurei Codruța KOVESI 11:12 Kovesi, TRĂDATĂ de Traian Băsescu: „Dacă atât a dus-o capul!” 10:20 Kovesi, fără SPP și salon oficial. FOTOGRAFIA care spune TOTUL despre fosta șefă a DNA 09:24 Fosta șefă a DNA, vizată în 19 dosare la Parchetul General 08:30 Aducerea lui Nicolae Popa în țară – parte dintr-o mai amplă Operațiune politico-mafiotă. România lui Cristoiu 08:27 IMAGINI EXPLOZIVE cu Laura KOVESI. UNDE a fost SURPRINSĂ înainte de ZBORUL în JAKARTA. Breaking news 07:20 Sebastian Ghiță o ÎNFUNDĂ pe Kovesi în propriile minciuni: „Kovesi a avut nevoie de bani în plus și mi-a cerut.”