Actualitate
O BOALĂ CONTAGIOASĂ îi transformă pe BOLNAVI în CIUDAŢII societăţii. DETALII ŞOCANTE despre viaţa din SPITALELE româneşti şi REACŢIILE oamenilor
Oltenia are cei mai mulţi bolnavi de tuberculoză (TBC) din țară, dar ce este şi mai îngrijorător este faptul că ţara noastră are cei mai mulți bolnavi de TBC rezistent din Europa.
Conform gds.ro, România deține un record trist în Uniunea Europeană, cu peste 27.000 de bolnavi diagnosticaţi anual cu TBC.
Cristina M. este unul dintre aceste cazuri şi are o poveste de viaţă care a devenit din ce în ce mai dură din momentul în care a fost diagnosticată cu tuberculoză extensiv-rezistentă (TB-XDR), o formă severă și extinsă a bolii.
Şocul cel mai mare a venit când Cristina a aflat că în România nu exista tratamentul specific acestei forme. „Nu știu de unde am luat boala. Nu am avut pe nimeni în familie cu această afecțiune. Am fost într-un final internată în sanatoriul TBC de la Bisericani, unde am urmat timp de nouă luni tratamentul existent în România în acel moment. Am avut sprijin medical pentru a reuși să merg mai departe și condiții bune de cazare, însă îmi lipsea ce era mai important, tratamentul specific bolii. Luam 16 pastile pe zi și făceam și injecții. Am stat nouă luni internată. Știam că tratamentul nu mă vindecă pentru că nu era pentru forma mea de TBC, dar măcăr mă menținea într-o stare cât de cât bună. Au urmat alte 11 luni de tratament, dar pentru că nu aveam medicamentele pentru TB-XDR nu am avut nici un rezultat”, a povestit Cristina M, mamă a 5 copii şi părăsită de soţ din cauză că era bolnavă de TBC.
Ne puteți urmări și pe Google News
„Am fost trimisă acasă pentru că îmi spuneau că am XDR incurabil. Având boala, trebuia să stau izolată, îmi puneam copiii în pericol. Fratele meu a sunat peste tot să îmi găsească un loc în spital. În final, am ajuns să stau izolată la spitalul din Botoșani cinci luni. Nu aveam voie nici măcar cu masca pe față să merg să îmi iau apă de la fântâna din curtea spitalului. Am sperat că Dumnezeu mă va ajuta să mă vindec ca să îmi cresc copiii. De când m-am îmbolnăvit, pe tatăl lor nu l-a mai interesat de noi. Am rămas singuri“, a mai explicat femeia, care de abia în vara anului trecut a fost chemată la Institutul „Marius Nasta“ pentru că în România fusese adus în sfârșit tratamentul specific tuberculozei XDR.
„Am riscat, am spus că ori mor că nu rezistă organismul, ori scap și mă întorc la copiii mei. Fiind tratament nou în România, nu știam la ce să mă aștept, și după ce făcusem doi ani de terapie corpul era deja slăbit. Este foarte dur. Perfuzie cu antibiotic de două ori pe zi, șase feluri de pastile și injecții. Cine reușește să ducă un astfel de tratament până la capăt este un învingător. Ai dureri de cap, stări de vomă, nu ai poftă de mâncare. În cele mai multe cazuri nu ești crezut de nimeni. Suntem respinși chiar de cadrele medicale din alte secții. Avem nevoie de consultații de specialitate, fiindcă tratamentul atacă stomacul, intestinele, și când se aude că avem TBC suntem puși în așteptare. Parcă mai bine ar aștepta să murim decât să aibă contact cu noi. Trebuie să mai fac două luni injecții și până în august 2017 ar trebui să fie totul bine, așa mi s-a spus. Trebuie să mă vindec și să mă întorc acasă la copii. Le este dor de mine și mă doare sufletul când îi aud“, a mai adăugat femeia.
Primele județe din țară din punct de vedere al incidenței TBC sunt Olt, Dolj, Gorj și Mehedinți.
Recomandările noastre
