Un edil bun, ataşat de urbe, dar şi curaj politic. Acestea ar fi câteva dintre condiţiile care ar putea garanta moştenirea istorică a Bucureştiului, în opinia arhitectului britanic Peter Bishop.
Aflat pentru a patra oară în România, arhitectul britanic Peter Bishop, director de design, dezvoltare şi mediu în Londra, vorbeşte, într-un interviu acordat EVZ, despre dezvoltarea sustenabilă a Bucureştiului, despre organizarea, în 2012, a Jocurilor Olimpice în cea mai săracă zonă a capitalei britanice, dar şi despre schimbarea stilului de viaţă al oamenilor odată cu evoluţia dinamică a urbanismului şi construcţiilor.
"Un edil bun, cu viziune clară asupra dezvoltării oraşului, dar şi foarte ataşat de urbe" şi "curaj politic" în luarea decizi ilor importante pentru oraş. Acestea ar fi, în opinia arhitectului britanic, doar două dintre con di ţiile care ar putea garanta moş te nirea istorică a capitalei României, dar şi construirea sustenabilă. Potrivit acestuia, îngrijorătoare pentru impresia pe care o lasă "Urbea lui Bucur" unui turist străin sunt numărul foarte mare de maşini parcate pe fiecare bucată liberă de trotuar şi apariţia, peste noapte, a unor clă diri care nu au nicio legătură cu moştenirea istorică şi culturală a oraşului.
Bucureştiul, totuşi "un oraş foarte frumos"
EVZ: Aţi luat parte, în 2008, la o conferinţă organizată de Institutul Cultural Român, iar una dintre temele abordate a fost "Cum putem avea un oraş mai bun?". Deci, cum poate fi Bucureştiul un oraş mai bun? Peter Bishop: Cei care văd Bucureştiul pentru prima dată nu pot să nu remarce faptul că este un oraş extraordinar, cu o arhitectură istorică foarte valoroasă, care îl face un oraş unic în Europa. Acestea sunt două aspecte ce constituie fundaţia pe care se poate construi. Am însă dubii legate de felul în care se construieşte, mai ales că moştenirea istorică poate fi uşor distrusă.
Mai sunt îngrijorat şi de impactul pe care îl au maşinile asupra dezvoltării oraşului. Cred că numărul mare de maşini parcate prin oraş şi folosirea oricărei bucăţi de trotuar pentru a parca maşina răpesc o parte din valoarea centrului oraşului. Un alt lucru care mă îngrijorează este apariţia unor clădiri care nu au nicio legătură cu moştenirea istorică şi culturală a Bucureştiului şi care ar putea fi găsite oriunde în lume. Aş vrea să subliniez că, dincolo de asta, Bucureştiul este un oraş foarte frumos.
"Un oraş se dezvoltă în jurul oamenilor"
Cum ar trebui luate deciziile de urbanism într-un oraş ca Bucureştiul, pentru a garanta moştenirea istorică despre care vorbeaţi, dar şi construirea sustenabilă? Un rol important îl joacă primarul, care trebuie să fie un edil bun, cu viziune clară asupra dezvoltării oraşului, dar şi foarte a taşat de urbe. De asemenea, este nevoie şi de curaj politic pentru a lua decizii nu întotdeauna u şoare, care pot părea foarte dificile pe termen scurt, dar care asigură dezvoltarea oraşului pe ter men lung.
În al doilea rând, primarii buni au nevoie de sfaturi bune, adică de o echipă care să aibă libertate de gândire şi să poată integra şi viziuni din afara primăriei, mai ales din universităţi, opinii ale profesorilor, ale studenţilor. Dar nici asta nu este suficient pentru a crea un oraş minunat. Este nevoie şi de interacţiune cu rezidenţii urbani. Iar asta înseamnă un larg consens asupra ideii de cine beneficiază de oraş. Dacă este un oraş al oamenilor, aceştia trebuie implicaţi în activităţi şi integraţi în dezvoltarea urbanistică, pentru a înţelege punctul de vedere al primarului şi modul în care prin ci piile municipalităţii prind formă, dar şi să fie conştienţi că a cestea sunt lucruri pentru care merită să îţi dai toată silinţa. Dacă lipseşte vreunul dintre aceste niveluri nominalizate, întreaga structură este în pericol.
Dacă porneşti de la ideea că un oraş este pentru oamenii care îl locuiesc, atunci acorzi o atenţie semnificativă componentei u mane în dezvoltarea urbanistică. Ne-am dat seama că, pentru Londra, nu există o soluţie unică. Apoi, ne-am gândit cum putem face multe lucruri mici, foarte repede, pentru a demonstra că nu stăm degeaba.
Acum doi ani a fost schimbat primarul, şi arhitectura a fost combinată cu dezvoltarea imobiliară responsabilă şi cu protecţia mediului. Iar acesta a fost un punct de răscruce. Mai ales că ne-am dat seama că nu poţi disocia urbanismul de transport, infrastructură sau me diu, ci că toate acestea merg împreună. Iar lor li se adaugă şi provocările aduse de schimbările climatice şi acum derulăm diverse proiecte verzi.
"Cea mai mare problemă: scepticismul public"
Care sunt cele mai importante provocări în ceea ce priveşte schim bările climatice în relaţie cu urbanismul şi construcţiile? Cred că cea mai mare problemă cu care ne confruntăm ţine de scepticismul public. Adică, deşi mulţi recunosc că schimbările climatice constituie o problemă care afectează calitatea vieţii, încă nu acceptă că este nevoie şi de soluţii. În Londra, ne-am împărţit programul pentru combaterea schimbărilor climatice în câteva aspecte concrete, iar deviza sub care le im plementăm este «Câte tone de dioxid de carbon putem salva pentru fiecare liră cheltuită?». Deci, vom investi aceşti bani acolo unde obţinem cele mai bune rezultate.
Totuşi, dacă înainte de criză astfel de investiţii nu erau uşoare, vă imaginaţi cum sunt în această perioadă de criză. De aceea este nevoie de voinţă politică intensă pentru a lua măsuri de acest gen. Cred că situaţia este la fel peste tot şi că multe oraşe se lovesc de astfel de probleme.
"Dacă este un oraş al oamenilor, aceştia trebuie implicaţi în activităţi şi integraţi în dezvoltarea urbanistică." PETER BISHOP, director design, dezvoltare şi mediu în Londra
RISC
Creşterea economică schimbă faţa oraşelor
Cum s-a schimbat modul de viaţă al oamenilor ţinând cont de evoluţia designului şi a arhitecturii? Londra este un oraş deschis în care se vorbesc peste 300 de limbi şi dialecte şi sunt peste 160 de naţionalităţi, iar asta se traduce în numeroase aşteptări din partea celor care locuiesc aici. În ultimii 10 ani au avut loc schimbări semnificative în felul în care trăiesc oamenii. Am văzut naşterea unui nou tip de rezident urban, acela care este foarte mobil şi care poate trăi în Chicago, în Londra sau în Bucureşti.
În ultimii ani s-a născut ideea de rezident global. Mai mult, oraşele s-au schimbat şi sub influenţa unui dinamism ridicat al vieţii, dar şi sub imboldul creşterii economice din ultimul deceniu. Şi dezvoltarea internetului a afectat evoluţia zonelor urbane, iar acum multe oraşe sunt mai dinamice, dar şi mai compacte, mai dense.
Vedeţi şi dezavantaje ale acestui stil de viaţă? Unul este acela că, astăzi, foarte multe părţi din populaţia urbană sunt excluse de la această bogăţie orăşenească şi cred că asta creşte riscul de polarizare economică şi socială. "Una dintre ideile care ne-au guvernat gândirea a fost că un oraş se dezvoltă în jurul oamenilor, nu în jurul instituţiilor sau al infrastructurii." PETER BISHOP, director design, dezvoltare şi mediu în Londra ÎN VIITOR
"Doar Europa va avea valoare urbanistică istorică"
În Bucureşti, ca şi în Londra, clădiri noi şi moderne au fost ridicate lângă case vechi, cu valoare istorică?
Cum interpretaţi acest stil de a construi pe care unii îl numesc conflictual? Nu cred că există vreo latură conflictuală în asta, atât timp cât există un control inteligent al fenomenului. Iar asta se traduce prin a înţelege care sunt cele mai valoroase aspecte din oraş. În perioada 1960-1970 ne-am dat seama că nu putem limita dezvoltarea urbană, că trebuie să contruim pentru oameni, dar să o facem într-un mod inteligent şi dinamic fără a distruge moştenirea istorică.
Există un scenariu în lumea arhitecţilor, conform căruia, în următorii 30 de ani, singura zonă din lume unde istoria va rămâne mărturie arhitectonică este Europa. În rest, în China, în India şi în alte ţări se contruieşte intens, modern, iar astfel moştenirea istorică este distrusă. Europa va fi total diferită, iar asta constituie un avantaj pentru bătrânul continent, mai ales că va fi menţinută calitatea vieţii, ceea ce va atrage acea parte dinamică şi mobilă din populaţia globală. Poţi dezvolta clădiri noi lângă cele vechi, oraşul trebuie să se schimbe. Dar, atunci când decizi ce construieşti şi unde, trebuie să vezi dacă şi ce pierzi şi să fii suficient de curajos încât să spui nu atunci când consideri că pierzi o clădirea valoroasă.
Apoi trebuie să construieşti în acord cu zona respectivă. Asta nu înseamnă că trebuie să copiezi modelul clădirilor vechi. Poţi alege arhitectura modernă, dar testul cel mai greu este acela privind viziunea urbanistică integră. "Atunci când decizi ce construieşti şi unde, trebuie să vezi dacă şi ce pierzi." PETER BISHOP, director design, dezvoltare şi mediu în Londra
30 de ani este perioada în care doar în Europa istoria va rămâne mărturie arhitectonică
PRACTIC
Arhitectul Peter Bishop a văzut în organizarea Jocurilor Olimpice din 2012 în cel mai poluat cartier al Londrei o oportunitate de a îmbunătăţi viaţa oamenilor din zonă
Pentru directorul londonez de design, dezvoltare şi mediu Peter Bishop organizarea Jocurilor Olimpice în Est London, unul dintre cele mai poluate cartiere ale capitalei britanice, reprezintă, în primul rând, o oportunitate de a le îmbunătăţi viaţa locuitorilor zonei: cei mai săraci rezidenţi din Londra. "Cu alte cuvinte, moştenirea Olimpiadei este mai importantă decât evenimentul în sine", subliniază acesta în interviul acordat EVZ.
Londra construieşte clădiri sustenabile pentru Jocurile Olimpice din 2012, care mai apoi vor revigora estul oraşului. Ce înseamnă asta exact? Sunt două aspecte care trebuie subliniate. Pe de o parte, Londra a spus, pentru prima dată, că Jocurile Olimpice trebuie organizate într-o manieră cât mai sustenabilă. Iar de cealaltă parte, Londra a vrut să organizeze Jocurile Olim pice pentru a revigora cartierul East London. Cu alte cuvinte, moştenirea Jocurilor Olimpice este mai importantă decât evenimentul în sine.
Am decis să organizăm Olimpiada într-una dintre zonele cel mai poluate ale oraşului, cu industrie grea, şi unde locuiesc cei mai săraci rezidenţi. Astfel, Jocurile Olimpice au reprezentat ocazia de a cumpăra terenurile industriale, de a le decontamina - în unele zone am săpat chiar şi 10 metri pentru a înlătura solul contaminat - şi de a construi cu materiale reciclate.
După Olimpiadă, toate clădirile din campusul olimpic vor urma un plan clar. Astfel, din 2012 până în 2014, fiecare stadion va fi adaptat. Principalul stadion, care va avea o capacitate de 80.000 de locuri, va fi micşorat la 25.000 de locuri, cam de cât are nevoie un oraş ca Londra. Vom păstra parcul olimpic, ca amintire a e ve nimentului, alături de stadioanele mai mici, dar restul va fi transformat şi dez voltat ca o parte din oraş. Am înfiinţat o companie prin parteneriat public-privat, care se va ocupa de proiect şi care a realizat un master plan până în 2030.
Apoi, am mers şi mai departe, şi ne-am gândit cum să răspundem provocării Jocurilor Olimpice, care este «cum poate fi îmbunătăţită viaţa oamenilor?». Spre exemplu, cum va creşte calitatea vieţii unei mame singure care locuie şte la un kilometru de campusul olimpic? Aşa că, acum, analizăm aceste aspecte şi vrem să facem un plan care să stabilească legătura unor astfel de oameni cu parcul olimpic şi cu ce se ridică acolo. Astfel, vrem să construim sustenabil.
Mai mult, mergem încă un pas mai departe, până în docurile din East London care vor deveni primul centru de Antreprenoriat Verde, unde se vor concentra noile industrii de mediu ale acestui secol. Peste toate acestea, Jocurile Olimpice sunt ca un reflector care scoate în evidenţă oraşul. Asta se traduce într-un număr mare de investitori interesaţi să investească în Londra.