Evenimentul Zilei > Opinii > Nu se învață nimic din lecțiile trecutului
Nu se învață nimic din lecțiile trecutului

Nu se învață nimic din lecțiile trecutului

Anul 1945 a adus sfârșitul conflagrației mondiale și poporul român ar fi trebuit să răsufle ușurat după sângerarea impusă de marile puteri ce aveau lideri obsedați de autoritate fără limite. Ghinion! Puterea a fost luată de către adepții comunismului și a început un uriaș experiment social pentru obținerea unei societăți utopice, fanteziste.

Adepții modelului sovietic considerau că au cel mai important rol în făurirea unei lumi care să aibă la origini scrierile presupus științifice ale gânditorilor din secolul al XIX-lea. Un om înarmat cu idei revoluționare poate să mute din loc și munții, dar practica a demonstrat că politicienii sunt rupți complet de realitate. Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej au executat ordinele primite de la Moscova și aveau ca misiune fundamentală după 6 martie 1945 lichidarea vechii lumi capitaliste cu orice preț.

Cum încă mai existau partide politice burgheze, acestea urmau să dispară din istorie. Prima etapă consta în legitimarea puterii prin organizarea de alegeri prin care poporul român să demonstreze atașamentul la noua cale și campania electorală a fost organizată în toamna anului 1946, aparatul de stat fiind implicat în lupta împotriva PNL și PNȚ. Au fost falsificate rezultate și conducătorii locali se puteau lăuda că au muncit serios pentru victoria cauzei partidului ce reprezenta interesele unei puteri străine. Anul 1947 a însemnat o permanentă campanie de arestări și apoi partidele clasice au fost desființate.

Comuniștii se puteau bucura de puterea absolută la sfârșitul anului 1941. Grav este că aceste lupte au fost duse atunci când în țară bântuia o foamete cumplită, recoltele fiind nimicite de o secetă cumplită. Guvernul s-a jucat de-a aprovizionarea populației pentru o imagine pozitivă, dar cele mai bune produse alimentare luau calea Uniunii Sovietice. Locuitorii din zona Buzăului au ajuns să facă pâine din pământ amestecat cu sare și au încercat să supraviețuiască. Nici coaja de copac n-a fost uitată și se putea pune un pumn de mălai pentru a da impresia de mămăligă. S-a putut înregistra astfel cea mai mare mortalitate din timp de pace în anul 1947, guvernul cumpărând ceva cereale prea târziu și în cantități insuficiente.

Este interesant că nici comuniștii de peste Prut nu aveau o activitate benefică și foamea i-a împins pe oameni până la nivel de canibalism. Erau dezgropate cadavrele din cimitire sau erau mâncate persoanele mai neputincioase. S-a ajuns acum în anul 2021 să se facă față unei epidemii de coronavirus, dar clasa politică a vrut cu orice preț să demonstreze că este total străină de problemele reale ale țării. Fix într-un vârf al bolii, cu o mortalitate în creștere, s-a reușit dărâmarea guvernului și statul practic nu mai are creier. Lupta politică a fost pe durata întregii epoci de molimă, dar aleșii de la vârf nu văd ceva în fața ochilor.

Nu contează nici că se înregistrează un haos economic în care prețurile au crescut prea mult în raport cu resursele financiare ale locuitorilor de pe meleagurile carpatine. Oare câte victime trebuie să fie pentru a înțelege cei de la putere rolul lor în societate? Actualii politicieni sunt complet depășiți de situație prin faptul că au alte obiective decât fericirea cetățenilor României.