În suflet se simte o Julietă. Vrea să-i și transpună respirația pe scenă. Dar frumusețea duiosului personaj e cel puțin egalată de caracterul actriței Beatrice Rubică. Atunci când vorbește despre propriu-i destin lacrimile îi joacă în priviri. Sunt anii ei de muncă, de temeri, de căderi și ascensiuni.
Prezentă în studioul ”Evenimentului zilei” la emisiunea ”ActReflect”, Beatrice ne-a spus povestea ei. Este povestea noii generații de actori ai României. Sunt oameni care odată ieșiți pe poarta facultății se întreabă ce au de făcut, încotro să se îndrepte. Unii reușesc să-și găsească busola, fie în teatre de stat, fie în cele particulare sau prin seriale ori reclame. Alții clachează și o iau spre cu totul altă profesie, iar interlocutoarea mea știe și de asemenea cazuri.
”Muncesc foarte mult pentru ceea ce îmi doresc”
Beatrice a reușit. Dar are chiar putera să spună că, într-un fel, a fost mai bine așa, că a trecut prin răscruci și a deschis bariere. ”Au fost niște răscruci de drumuri. Cred că dacă nu erau mi s-ar fi părut totul ușor. Și aș fi luat totul ca și cum mi se cuvenea. N-aș fi învățat că trebuie să muncesc foarte mult pentru ceea ce îmi doresc. Pentru ce vreau să fac în viața mea”.
Poate că o să vi se pară o banalitate. Îmi dădusem întâlnire cu ea la 14.30, eu ajungând un pic mai devreme în locul respectiv. Vreau să vă spun că fix la ora aceea primesc telefon, să se scuze, pentru că întârzie cinci minute. La cum e traficul în București, nici nu te miri că poți să pierzi timp și dacă traversezi strada pe trecerea de pietoni. Pentru mine nu e deloc o banalitate...