Într-unul din cartierele rezidenţiale ale Sibiului, un om de afaceri îşi ridică o casă care atrage, inevitabil, privirile trecătorilor – casa are nu numai acoperişul, ci şi faţada învelită în cupru. Valoarea investiţiei, contestată de unii arhitecţi, este aproximată la un milion de euro.
Imobilul despre care majoritatea trecătorilor se întreabă ce reprezintă va fi locuinţa lui Dorian Horaţiu Danciu, om de afaceri originar din Sibiu. Forma pe care o capătă zilele acestea viitoarea casă a fost propusă de arhitectul Radu Teacă, din Bucureşti. "Un fel de guru între arhitecţi", îl caracterizează Danciu, care susţine că a ales din mai multe soluţii propuse de arhitect.
Inspiraţie occidentală
În Sibiu, cel puţin, nu mai există case a căror faţade să fie învelite în cupru. Danciu este de părere că acest lucru se datorează costurilor, altfel cuprul fiind larg folosit. "În Piaţa Mare, din 100 de sibieni dacă întrebi, nu ştiu câţi au remarcat că Primăria Sibiu are acoperiş din cupru. La fel, la Mitropolie, la slujbele mari când vin mii de oameni, nu ştiu câţi au remarcat că şi acolo cuprul e folosit pe acoperiş. Casa poate fi considerată ciudată câtă vreme e privită după montajul cuprului. Însă cei care merg în străinătate, au văzut că acolo casele învelite în cupru există de sute de ani. În Londra, de exemplu", spune Danciu. Deocamdată, cuprul montat pe acoperişul şi faţada casei are "culoarea somonului". În timp, se va oxida. "Ţine de gust. Dincolo, unii folosesc diferite tratamente pentru a îmbătrâni prematur cuprul. Alţii, dimpotrivă, încearcă să domolească oxidarea. Eu o să las să îmbătrânească pe cale naturală", mai spune Danciu. Potrivit autorizaţiei de construcţie, imobilul cu destinaţia casă de locuit are o amprentă la sol de 238 de mp, iar suprafaţa utilă va fi de aproape 800 de mp. Cât priveşte stilul arhitectural, Danciu spune că e unul clasic, tratat în cheie modernă: "Mai nimeni nu a remarcat că este o casă în stil transilvănean, în două ape, cu ferestre de tip medieval. Doar că totul este interpretat într-o cheie modernă".
Arhitecţii sibieni strâmbă din nas
Arhitecţii sibieni nu discută pe stilul arhitectural, cât pe încadrarea clădirii în zonă – una de locuinţe cu parter şi etaj, cu grădini largi şi mult spaţiu verde. "Discuţia daca o casă învelită în tablă de cupru este frumoasă sau nu, este un subiect incitant pentru cineva pasionat de arhitectură. Privind în jur la contextul românesc al ultimilor ani, aş spune că trebuie să luăm în considerare în primul rând criterii elementare precum aşezarea pe teren şi distanţele faţă de vecini, şi abia în al doilea rând criterii legate de formă, material sau integrarea în contextul construit local. Construcţiile «greşite» din în ultimii ani nu cred că ne deranjează datorită materialelor din care sunt făcute sau fiindcă nu au un stil anume. Ceea ce ne deranjează mai mult este impertinenţa faţă de vecinătăţi. Dacă locuiesc într-un cartier cu case parter sau parter şi un etaj, iar vecinul construieşte un bloc cu patru etaje la doi metri de gardul meu, cred că mă întreb cu ce am greşit în viaţa asta ca să merit o astfel de soartă?", spune Gabriel Roşca, preşedintele OAR Sibiu – Vâlcea. La rândul său, arhitectul Dorin Boilă are un ton mai aspru. "În cazul de faţă, proiectantul şi beneficiarul au eliminat din start conexiunea la tradiţia şi spiritul locului – acest cartier-grădină, a cărui axă era Bulevardul Regina Elisabeta (azi, Victoriei) şi care a avut un regulament de urbanism foarte clar (găsibil la Arhivele Statului). Proiectanţii cu respect de sine şi faţă de zonă ar fi trebuit să prezinte ei înşişi avizatorului acest regulament. Astfel că, de fapt, în câţiva ani, acest bulevard va avea soarta idioată a Căii Dumbrăvii, de a deveni o înşirare de obiecte construite", conchide arhitectul.