Escaladarea tensiunilor dintre SUA și Rusia cu privire la situația din estul Ucrainei este artificială, Niciuna dintre părți nu se gândește să dezlănțuie un conflict devastator. Totul face parte dintr-un joc strategic în care atât Washingtonul, cât și Moscova încearcî să-și impună regulile

"Pe 15 aprilie, Războiul Rece 2.0 a intrat oficial într-o fază de tranziție, odată cu anunțarea unui nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei de către administrația Biden.Este cel mai rigid, multilateral și extins pachet de sancțiuni din 2018 încoace. Mutarea era previzibilă, dat fiind atacul lui Biden la adresa lui Vladimir Putin și escaladarea tensiunilor din Donbass și Marea Neagră. Mișcarea americanilor deschide calea pentru mutarea confruntării hegemonice pe un nou nivel, poate mai belicos decât cel anterior", scrie Emanuel Pietrobon în analiza interesantă pe care o publică în ziarul italian Il Giornale.

În Statele Unite este stare de urgență națională

"Prin semnarea ordinului executiv la 15 aprilie (Ordin executiv privind blocarea proprietății în ceea ce privește activitățile externe dăunătoare specificate ale guvernului Federației Ruse), Joe Biden a proclamat o stare națională de urgență în legătură cu presupusele activități pe care Kremlinul le-a întreprins și le întreprinde în detrimentul economiei, politicii externe și securității naționale a Statelor Unite.

Șefa Comisiei Europene e în grevă? Scandalul “Canapeaua” pare că a dat conducerea UE peste cap

Aplicarea unui pachet de sancțiuni bazat pe interdicții de călătorie, expulzări și măsuri punitive extinse și diverse de natură economică și financiară în detrimentul persoanelor fizice, companiilor și datoriei suverane rusești, se încadrează în cadrul situației naționale de urgență. Revista Politico relatează că represaliile, oricât de extins au fost criticate în SUA pentru blândețea lor. Asta pentru că unii membri ai Congresului, atțt din tabăra republicană, cât și din cea democrată, și-ar fi dorit sancțiuni asupra Nord Stream 2, cât și pedepsirea Rusiei pentru cazul Navalnîi și recompensele acordate de Rusia pentru uciderea soldaților americani în Afganistan.

După anunțarea sancțiunilor, președintele Statelor Unite a adresat națiunii un discurs pentru a dezvălui în detaliu motivele acțiunii sale. De asemenea, Biden a lansat o serie de mesaje către Kremlin, inclusiv avertismentul legate de represiunea proporțională. S-a reiterat, totuși, invitația la o întâlnire bilaterală cu omologul său rus, precum și invitația la un dialog menit să asigure stabilitate strategicăprin găsirea unui modus vivendi.

Viziunea lui Biden

Liderul american a folosit termenul de modus vivendi referindu-se la stabilitate și predictibilitate, doi termeni des folosiți de Biden. Poate părea ciudat sau chiar caraghios, dar sancțiunile nu sunt în contradicție cu invitația la dialog. Alternanța pedeapsă-recompensă reflectă în mod clar modul în care gândește și acționează Joe Biden, un om instruit în timpul Războiului Rece, obișnuit cu utilizarea metodei antediluviene a morcovului și a bățulu. Această metodă, deloc străină de tehnica armistiții tactice calculate, merge pe ideea că jocurile de forță trebuie să se supună unor contexte definite de reguli specifice, inevitabile și de preferință convenite de cele două părți.

Biden, pe scurt, încearcă să actualizeze pentru secolul XXI modelul războiului rece al concurenței controlate. Acest nou modus vivendi poate împrumuta din conceptele Războiul Rece dintre SUA și URSS: izolare, coexistență pașnică, echilibru, relaxare, dezgheț, respingere. Faza de tranziție, care a început cu venirea Administrației Biden la Casa Albă, va duce la unul dintre scenariile menționate mai sus. Care dintre ele va marca următoarea perioadă vom vedea urmărind mișcîrile pe care cele două puteri le vor lface în lunile următoare. Analiști vor trebui să fie, însă, foarte atenți și să ia în considerare faptul că, uneori, tăcerile și inacțiunile pot fi mai elocvente decât declarațiile bombastice și faptele senzaționale.

Necunoscutele planului Biden

Sancțiunile și invitația la o întâlnire față în față se completează perfect, pentru că Biden este un om care aplică o Logica războiului rece și regulile concurenței dintre marile puteri.

Pericol mare pentru România. Arme nucleare la una dintre granițe

Sancțiunile, care urmează să fie încadrate în contextul mai larg al acțiunilor întreprinse prin asumarea unui risc calculat (cum ar fi escaladarea în Donbass), vor fi utilizate de Statele Unite ca pârghie în negociere, de unde speranța că Rusia va reacționa în mod proporțional .

Il Giornale s-a aventurat la o ipoteză zilele trecute: că Biden i-a telefonat lui Putin pentru a încerca să găsească o cale spre un armistițiu tactic. Evenimentele ulterioare par să fi confirmat ipoteza noastră: Casa Albă a sancționat Rusia, dar fără a retrage propunerea pentru o întâlnire față în față, și continuă să agite spectrul amenințării ruse. Simultan speră în realizarea unui modus vivendi. Deoarece scopul nu este pauza, ci sosirea la masa negocierilor dintr-o poziție de forță capabilă să permită stabilirea unui echilibru care să reflecte și să respecte ceea ce Biden a anunțat în timpul apelului telefonic cu omologul rus, adică construirea unui bilateral relație stabilă, previzibilă și, mai presus de toate, „în conformitate cu interesele Statelor Unite”.

Agențiile de spionaj ale SUA dau alarma. „Viitorul se anunță sumbru”

În acest moment, însă, necunoscutele intră în scenă. Biden încearcă să aplice regulile anacronice ale Războiului Rece competiției dintre marile puteri, chiar dacă acestea se află în contexte istorice diferite și pare să nu-i pese că Rusia și China au învățat din greșelile făcute în a doua jumătate a secolului XX. Rusosfera este sub presiune, dar Moscova nu mai este neajutorată ca în 1999, când a permis administrației Clinton să bombardeze Belgradul. La fel, Beijingul nu pare dispus să mai cadă într-o nouă capcană, sacrificându-și aspirațiile hegemonice pe altarul unei relații asimetrice și obediente cu Washingtonul.

Va accepta Putin regulile jocului?

Dovezi că administrația Biden încearcă să constrângă președinția lui Putin să accepte un joc atemporal, jucând după regulile de la Washington și Moscova (și ignorând statutul real al acestuia din urmă), sunt reprezentate de evenimente din 13 și 15 din această lună. Diplomația rusă a ezitat mai întâi înaintea propunerii unui acord bilateral, după care a precizat că nu va avea loc nicio întâlnire, cel puțin în „viitorul apropiat”, refuzând mâna întinsă și rupând speranțele acelor țări interesate să găzduiască evenimentul (cum ar fi Finlanda și Republica Cehă).