Fostul viceprimar al Bacăului, Laurian Lucaș, condamnat în dosarul lui Sechelariu, vorbește de dincolo de gratii despre cum o notă a serviciilor le-a fost ascunsă timp de 12 ani
Fostul viceprimar al Bacăului, Laurian Lucaș, aflat în spatele gratiilor, rupe tăcerea și povestește despre dosarul în care a fost condamnat, la patru ani de închisoare, pentru fapte despre care el susține că nu sunt susținute de declarațiile martorilor. După 12 ani de procese, achitat de patru instanțe și condamnat în ultimă instanță de Curtea Supremă la o pedeapsă de patru ani de închisoare cu executare, fostul viceprimar consideră că singura sa vină a fost că a avut încredere în primarul de atunci, Dumitru Sechelariu. Într-un interviu, în exclusivitate pentru EVZ, Laurian Lucaș povestește cum a fost condamnat pentru complicitate la luare de mită, deși banii nu au existat niciodată cu adevărat. Concret, dosarul a fost deschis în anul 2005, în urma unei note informative a SRI, trimisă procurorilor Parchetului Național Anticorupție, „strămoșul” DNA. Nota este din ianuarie 2005, iar în 12 iulie deja se operau rețineri. Despre acestă notă și cum ea a rămas secretizată – chiar și pentru avocații inculpaților – am vorbit în unul din numerele noastre trecute.
FOTO: Laurian Lucaș a fost condamnat la 4 ani de închisoare
Efectele informațiilor SRI
După mai multe ore de audieri, primarul de atunci, Dumitru Sechelariu, viceprimarul Laurian Lucaș și un consilier local, Vasile Ifrim, sunt chemați la Parchet pentru audieri. După câteva ore bune, cei trei ascultă, la radio, o știre în care se spune că au fost arestați. O jumătate de oră mai târziu, Dumitru Sechelariu este chemat pe hol și, în prezența avocatului ales, Cătălin Dancu, i se pun cătușele atât lui cât și celor doi consilieri băcăuani. Ulterior, sunt eliberați din arest și trimiși în judecată pentru luare de mită, Dumitru Sechelariu, și ceilalți doi, pentru complicitate la luare de mită. Conform rechizitoriului PNA, Dumitru Sechelariu a cumpărat, de la mai mulți localnici, terenuri unde va construi prima pistă de carting din Bacău și din România. Concret, procurorii au susținut, în document, că Sechelariu, prin intermediul celor doi funcționari ai primăriei, i-a determinat pe localnici să-și vândă parcelele de teren, la un preț impus de el. Tot conform rechizitoriului, nici unul dintre vânzători nu a fost păgubit și nu s-a constituit parte civilă în dosar; doar Primăria a trimis, pe fax, la instanță, o cerere de daune pentru că ar fi fost prejudiciată. Pista de carting există și acum, iar băcăuanii se fălesc cu ea pentru că arată mult mai bine decât drumurile din oraș. Doar că, de ani buni, nu mai este folosită de nimeni. Anumite studii au aratat că, în imediata apropiere, se află un deal care este radioactiv. Dumitru Sechelariu. primar al Bacăului între 1996 și 2004), este singurul scos din cauză pentru că a decedat în vara anului 2013, într- o clinică din Viena.
Evenimentul Zilei vă prezintă un interviu, în exclusivitate, cu fostul viceprimar Laurian Lucaș care, după 12 ani de procese și după ce a executat jumătate din pedeapsa pe care a primit-o, tot nu înțelege care a fost vina sa, în afară de faptul că a stat la dreapta celui denumit, ulterior, „Baronul de Bacău”, Dumitru Sechelariu.
Petrecerea fraților Sechelariu
Evenimentul zilei: Domnule Laurian, s-o luăm cu începutul. Aţi fost unul dintre oamenii foarte importanţi ai Bacăului. Multe persoane consideră că ceea ce s-a întâmplat bun în Bacău şi o parte din dezvoltarea acestui oraş vi se datorează dumneavoastră şi fostului primar, Sechelariu. Înţeleg că a fost o dispută destul de complicată acolo pentru că, în campania electorală din 2004, s-au făcut anumite sesizări. Totul a pornit de la un document pe care înţeleg că nu l-aţi văzut până acum.
Laurian Lucaș: De acord.
- M-am uitat puţin pe dosar, acea notă informativă nu se ştie nici acum ce conține.
- Ce se întâmplă? Povestea vine un pic de mai de departe. Totul începe în 2002, cred eu, când PSD nu a fost de acord ca fraţii Sechelariu să-şi serbeze ziua în parc. Odată făcută chestiunea asta, fără acordul structurii centrale, chiar s-a insistat atunci să se renunțe la serbare, Sechelariu practic a declarat război întregului partid care atunci avea preşedinte, avea prim ministru, o majoritate super confortabilă, deci cam toată puterea. Nimeni nu şi-a mai amintit, începând cu a două zi că, de fapt, cu banii strânşi cu acea ocazie s-au ajutat nişte oameni şi că evenimentul a fost un răspuns la un premiu pe care Sechelariu îl primise cu un an în urmă de la o fundaţie cu activitate socială, nimic n-a mai contat. A rămas doar acest semnal de forţă al lui şi de independenţă faţă de toţi ceilalţi. Faţă de Hrebenciuc, care atunci era preşedintele partidului şi în plină putere. În momentul în care vin zeci de mii de oameni și nu se întâmplă niciun incident, nu eşti huiduit niciodată, toată lumea pleacă mulţumită acasă, e un semnal foarte dur şi era clar că, în 2004, peste 2 ani, la alegerile următoare, oraşul și județul Bacău urmau să-şi ceară dreptul. Adică, probabil, un ministru sau doi, în viitorul guvern, probabil finalizarea lucrărilor de infrastructură pentru Moldova, în adevăratul sens al cuvântului, pentru că, din păcate, Moldova a fost întotdeauna uitată. A fost pentru prima oară când, în sfârşit, se putea face ceva şi pentru zona asta, adică eram foarte bine reprezentaţi. Ei, aşa cred eu că a început, pentru că domnul Iliescu, preşedinte atunci, a doua zi (în 2002, după serbarea publică) a spus că nu admite comportamente de vătaf şi de baron local.De atunci şi sintagma împământenită. Ei, cercetări penale, întreagă presă, doi ani ne-au făcut ţăndări din toate punctele de vedere.
- Când ați aflat aceste informații?
- Nu am apucat să dăm răspunsuri la timp, mă refer la dreptul la replică. Şi în ziarele locale de orientare dreapta, dar şi in presa centrală. Am informaţii, descoperite din păcate mult prea târziu, că şi structuri din serviciile de informaţii, ofiţeri rezervişti, au fost chemaţi din oraşe limitrofe Bacăului şi au lucrat, în oraşul Bacău, în dezinformare, în mod organizat. Deci nu se putea ca, într-un an de zile, fără vreo gafă politică majoră, să ajungem de la scorul de 60-65% să pierdem rușinos. Și în faţă cui… Ei, cu trecerea timpului, s-au clarificat lucrurile, cel puţin pentru noi. Este prima dată când cineva dintre noi îşi spune punctul de vedere în presă. Eu am fost solicitat de multe ori şi în timpul dosarului ăstuia, care a durat foarte mult şi întotdeauna am refuzat …
- 8 ani...
- Mai mult, chiar 10. 8 ani a durat până am ajuns la Curtea Supremă şi aproape doi ani a durat procesul, acolo, a doua oară. Am refuzat să vorbesc cu presa pentru că am zis să vorbim, la final. Am copilărit …
- Două instanţe vă achitaseră..
- Patru.
După pierderea alegerilor
Evenimentul zilei: Acuzaţiile erau de complicitate la luare de mită. Martorii spun că nu v-au cunoscut personal, că nu v-au văzut, că nu v-au promis nimic……
Laurian Lucaș: Din păcate e mai grav decât atât. Lucrul la dosar a început la finalul anului 2004 (Dumitru Sechelariu a fost învins de Romeo Stavarache), după pierderea alegerilor şi câştigarea alegerilor de către dreapta, Alianţa DA (alianța dintre PNL și fostul PD). Dar primele chemări la PNA, aşa cum se chema atunci, au început cu un cumul de acuzatii penale privind subminarea economiei naționale, în privatizarea fabricii Letea sau a transportului public şi a altor obiective din oraş care, în final, au fost eliminate de la dosar, ce-i drept. Acest dosar are 2 cărucioare.
- Cât ați stat în arest?
- Am stat 45 zile în arest, iar când am fost trimis în judecată, a rămas doar ceaţi văzut şi dumneavostră din dosar. Şi, în final, după 10 ani de proces, eu am fost condamnat pentru o singură infracţiune din cinci - această complicitate la luare de mită, într-un context pe care acum, când văd ce se întâmplă la tv nu ştiu dacă să vomit sau să fac alceva. Deci, ce se întâmplă? Sunt în închisoare pentru că nişte oameni şi nişte firme au cumpărat nişte terenuri în Bacău, Sechelariu, în primul rând, pe care s-a făcut o pistă de karting. Oamenii aceia, în faza de urmărire penală, în urmă cu 15 ani, au declarat că nu ar fi primit niciodată acele terenuri, pe legile revendicării, decât dacă le-ar fi vândut lui Sechelariu la un preț prestabilit. Lucru care nu s-a întâmplat niciodată. Ce se întâmplă? Oamenii, în timpul procesului, în faţă judecătorilor, au recunoscut că au fost siliţi să spună asta prin ameninţare (am chiar o declaraţie a unui martor). A fost luat noaptea de acasă de mai multe ori (este declaraţia lui din dosar, dată sub jurământ), a fost dus la Bucureşti, la sediul central PNA, a fost ţinut câteva ore - nu ştiu cum - după aia abia a fost băgat în seamă. I s-au luat cureaua de la pantaloni, şireturile, a fost ameninţat că va fi complice cu noi dacă nu declară ce trebuie şi, a treia oară, a dat declarația în două ape, cum au spus domnii aceia. Ok, lucrurile astea le spune tot sub jurământ, în faţa instanţelor care i-au audiat pe oamenii aceştia timp de 9 ani. Şi pe baza cărora am primit achitările. Dincolo de asta (infracţiunile pt care sunt aici, în final), în dosar au mai fost infracţiuni în contradictoriu cu primarul Stavarache care a câştigat alegerile în 2004. Expertize peste expertize, dar pentru acestea am fost achitaţi.
FOTO: Penitenciarul din Vaslui, una dintre cele mai vesele închisori. Pereții sunt plini de graffiti
Martori amenințați
Evenimentul zilei: Evaluări….
Laurian Lucaș: Evaluări. S-a dovedit că n-am furat niciun metru de pământ din acel million de metri pătraţi cu care Stavarache a trâmbiţat în campaniile electorale. Pentru că el a fost trei mandate acolo, și a declarat că leam fi subtilizat. Drept dovadă, Curtea Supremă ne-a achitat, pe problemele astea. Bun, ca să revin la infracţiunea asta, oamenii, în faţa Curţii Supreme, au spus acelaşi lucru. Câți au mai supravieţuit, pentru că în timp de 10 ani au mai murit doi sau trei, dar au apucat să dea declaraţii la instanţele inferioare. Există un martor care a fost ameninţat că i se distruge afacerea, că i se ia spaţiul comercial pe care tot de la Primărie îl avea.
- A fost vreun martor amenin țat?
= La un moment dat, procurorul DNA a spus, la Supremă, că se va sesiza pentru mărturie mincinoasă, după 10 ani, când omul acela spusese în toate instanţele acelaşi lucru. La care preşedintele a zis OK, omul a mai spus câteva cuvinte şi s-a oprit, dar nu şi-a schimbat niciodată declaraţia. Bineînţeles că acea autosesizare nu s-a mai făcut, nu i s-a făcut niciun dosar penal pentru mărturie mincinoasă şi condamnarea o ştim. Am dat România, în judecată, la CEDO. Acolo este doamna judecător Iulia Motoc. Stimată doamnă, de când este această doamna judecător acolo, prin închisorile de la Vaslui mai sunt şi alte personalităţi (cu ghilimelele de rigoare) și am avut ocazia să mai discutăm aşa, printre gratii, pe aici. De când această judecătoare reprezintă România, acolo, nicio plângere pe abuz şi pe respectarea dreptului la o judecată echitabilă nu a mai trecut. Singurul de care îmi amintesc a fost Nicolae Mischie, care a avut un dosar cu arme, nu ştiu ce, cu puţină abatere faţă de partea politică. Mie România mi-a furat viaţa. Şi nu pentru că stau în închisoare. Sunt 10 ani din viaţă, este jumătate din viaţa mea activă, iar, cu tot cu copilărie, este un sfert din viaţa mea biologică, iar după asta voi pleca de la 0, în viaţă. De ce?
Subminarea economiei naționale
Poate pentru că am fost suficient de imatur încât să cred că se poate face politică şi altfel, poate mai mult administraţie decât politică şi am răspuns cu „da” sau „nu” decât cu „parcă„ sau „mai vedem”. Ei, în contextul ăsta mi-a admis această curte europeană că mă judec totuşi de prea mult timp şi mi-a dat 1.800 de euro, pe care i-am refuzat şi urmează să negociez cu statul român, nu ştiu ce, vis a vis de sumă. Încă aştept hârtiile de la ei. Bineînţeles că nu se va întâmplă nimic.
Scriptic, faptic sunt un corupt
V-aţi gândit vreodată la graţiere, să cereţi graţierea pedepsei dumneavoastră? Aţi cerut nota în instanță?
Da, am cerut-o. Este secretizată pe 49 de ani, din câte ştiu eu, termenul maxim de atunci şi că să vedeţi cum se pune problema, cum lucrează Sistemul… De asta ne-au acuzat atunci de subminarea economiei naţionale, deși ştiau că nu există aşa ceva. La vremea respectivă, numai pentru fapte împotriva interesului de Stat se putea secretiza atât de tare, pentru terorism şi subminarea economiei. Aşa au putut secretiza, de fapt, un document care conţine, din câte îmi pot imagina şi infracţiuni care nu au legătură numaidecât cu mine, care pot avea legături şi cu alte persoane, pentru care s-a luat decizia să nu fie deranjaţi şi sunt bine merci şi astăzi. Discuţie pe care, odată ieşit din închisoare, am de gând să o detaliez foarte serios pentru că e drăguţă.
Povestea Notei SRI
Sechelariu a murit achitat, dar la puțin timp după moartea sa, Înalta Curte de Casație a pronunțat sentința. El este scos din cauză, evident, dar ceilalți doi inculpați au fost condamnați. Întregul dosar a plecat, în 2005, de la o sesizare din oficiu a procurorilor anticorupție, pornind de la informațiile dintr-o notă a SRI. Am prezentat deja demersurile făcute de apărare pentru a vedea ce cuprinde nota care a dus, 9 ani mai târziu, în 2014, la condamnări cu executare. Pe rând, SRI, DNA și apoi judecătorii au spus că nu pot prezenta nota, pentru că ea nu se află la dosar. Informațiile din ea au fost folosite de anchetatori, dar sursa primară a rămas secretă.