Deşi companiile aeriene şi-au reluat cursele prin spaţiul aerian al ţărilor afectate de norul de cenuşă vulcanică provenită de la erupţia vulcanului islandez care a paralizat traficul în mai multe ţări, efectele nu sunt nici pe departe trecute.
Discuţiile recente din lumea oamenilor de ştiinţă membri ai Societăţii Europene de Geoştiinţe (EGU) se axează pe noua limită de maximum 2 miligrame de cenuşă pe metru cub de aer, prin care avioanele pot zbura. La întâlnirea EGU din această săptămână, de la Viena, Fred Prata, cercetător la Institutul Norvegian pentru Aer (NILU) a ridicat o problemă spinoasă: mereu va fi cenuşă prezentă în atmosferă. „Companiile aeriene cred că este sigur ca avioanele lor să zboare prin aer în care se află 2 miligrame de cenuşă pe metru cub. Dar nu se ştie sigur dacă aşa e. Eu cred că este destul de riscant”. Prata consideră, potrivit unui articol publicat de environmentalresearchweb.org, că ar trebui redus nivelul concentraţiei de cenuşă. „Producătorii de motoare pentru industria aviaţiei nu au făcut suficiente teste”, spune acesta, subliniind că trebuie observate îndelung efectele pe care expunerea unui motor la cenuşă le are. Poate concluzia este că efectul expunerii îndelungate a unui motor la o concentraţie mică de cenuşă este similar cu cel al expunerii pentru o perioadă scurtă de timp la o concentraţie mare, subliniază cercetătorul. Ulrich Schumann, de la Centrul German Aerospaţial (DLR) este însă mai încrezător în pragul de concentraţie admisă pe metru cub. „Cred că aceasta a fost o evaluare corectă. Deşi încă sunt discuţii multiple despre cât ar trebui să fie pragul – de 1, de 2 sau de 5 miligrame de cenuşă pe metru cub – limita este departe de orice pericol”. Potrivit acestuia, autorităţile au discutat – deşi încă nu s-a luat o decizie – despre limitele admise internaţional la o conferinţă, chiar înainte de erupţia vulcanului din Islanda. Motivul lipsei consensului ar fi că tipurile de motoare sunt multiple, la fel şi caracteristicile tehnice şi a fost greu să se stabilească o limită bună pentru toate. „Un prag fix se justifică doar dacă eşti suficient de departe de orice pericol”, spune germanul. Critici şi reacţii Mulţi dintre vorbitorii prezenţi la Viena au apărat modelul dispersiei atmosferice folosit de Centrul pentru Cenuşă Vulcanică (VAAC), din Marea Britanie pentru a prezice răspândirea norului de cenuşă. Folosirea acestui model pentru lua decizia de închidere a spaţiului aerian a primit critici din partea presei. Iar introducerea unei limite de siguranţă a concentraţiei le-a dat cercetătorilor care folosesc modelul dureri de cap suplimentare. „Regulile s-au schimbat”, a spus Prata. „Industria aviaţiei nu mai are nevoie să ştie dacă cenuşa e acolo, ci câtă cenuşă e acolo şi cât de periculoasă e. Dacă spunem 1 miligram pe metru cub şi greşim, asta ar putea cauza probleme majore”. Astfel, companiiile aeriene au nevoie să afle câtă cenuşă a fost emisă, cum a variat nivelul erupţiei, schimbările produse în înălţimea erupţiei şi mărimea şi distribuţia particulelor de cenuşă în atmosferă, crede Andreas Stohl, de la NILU. Deşi şi studierea mostrelor de cenuşă din jurul vulcanului poate oferi informaţii importante, e mai semnificativă analizarea particulelor mari care cad din atmosferă.