De Înviere, întreaga Țară s-a transformat într-o Catedrală  a Cântului bizantin.

Hristos a Înviat!

Irina Stroe: Părinte Mihail, voi începe dialogul nostru mulțumind Corului Tronos  pentru darul de cuvânt,  de muzică bisericească în aceste ceasuri trăite altfel, o Noapte a Învierii ce ne va rămâne veșnic amprentată în memoria inimilor, a conștiinței și a Neamului. Trăim Învierea Domnului cu lacrimă, bucurie, nădejde, pace, tăcere,  iertare, dar ne-uitare.

În Noaptea cea Mare, poporul nu a mai locuit bisericile, ca în fiecare an, dar din cuibul caselor, au primit Lumina și mângâierea Sfintei Liturghii prin dăruirea Părinților din bisericile și mănăstirile din toată țara. O Înviere fără de martor la fața locului- poporul, dar o Înviere ce a trezit multe suflete, ridicând conștiințe spre bucuria asumării mărturisirii lui Hristos curat, cu minte, cu pace si demnitate? Credincioșii nu au fost, dar... au fost mai prezenți și mai treji decât oricând în Biserică. Dumneavoastră cum ați trăit acest ceas al Învierii ?

Arhid. Mihail Bucă: Adevărat a Înviat! Într-adevăr, se pare că pentru noi, cei care slujim Altarele, a fost o Slujbă de Înviere mai specială. Dar nicio clipă nu am gândit că voi nu sunteți lângă noi, în biserică. Noi v-am simțit acolo, pe voi toți, un popor întreg, unit prin credință așa cum am fost în ceasurile grele din istorie.

Nici nu este corect să folosesc această departajare: Voi și Noi, pentru că, în duh, suntem laolaltă.  Nu a fost o zi ca oricare, pentru că, deși fizic nu vă aveam în biserică, ați fost mai prezenți decât la orice altă Înviere. Și mai mulți oameni s-au uitat de acasă prin intermediul căilor oferite de tehnologie: prin undele radio, prin televiziune, prin rețelele de socializare. Lacrimile rugăciunile au fost mai dulci decât în oricare altă Săptămână Mare și Înviere. Departe de Biserică, fizic vorbind, dar atât de aproape. Un frumos paradox.

Irina Stroe: Amintesc de un  profund gânditor creștin, Gabriel Marcel, care în lucrarea “L'homme et sa mort " scria astfel: “A iubi o ființă, înseamnă a-i spune : tu nu vei muri!". Și se explică : "Aceasta nu înseamnă: tu nu vei muri fizic; n-ar avea nici un sens. Aceasta vrea să spună că iubirea înglobează afirmația eternității”.

Iubirea lui Hristos este iubirea care poartă în ea mărturia veșniciei și a mântuirii. A Adevărului ce nu poate fi îngenunchiat. Lucrarea Bisericii în toată această perioadă a fost laolaltă cu poporul, deși nu s-a perceput mereu acest fapt, și e trist că nu întotdeauna e percepută lucrarea cea adâncă și de taină. O lucrare tăcută, dar răsunătoare, ca un bucium ce sună a trezire, pentru zidirea neamului, zidire duhovnicească.

S-a văzut clar grijă părintească a Bisericii pentru sănătatea românilor, sănătate a trupului, a cugetului, a minții și a sufletului, deopotrivă- prin toate acțiunile, proiectele întreprinse. Mărturie a dragostei față de om. Ce mesaj aveți pentru românii care în aceste zile au primit întărire și prin această frumoasă și înaltă Cale, a muzicii psaltice, bisericești?

Arhid. Mihail Bucă: Muzica bizantină, muzica sfinților, a isihiei,  muzica tainică a pustiei, această muzică frumoasă, de valoare a ortodoxiei, pe care noi încercăm să o redăm cât mai fidel, pentru a vi-o dărui, e un Mesaj impresionant pentru aceste timpuri si vremuri. Muzica bizantină se deschide foarte frumos interiorului mistic. Daca vom aduce ritmul și vibrația ei  în inimă, ne vom aduna în sinea noastră. Această muzică este un mesaj adânc de curățire și de bucurie.

Omul întâi primește, apoi păstrează în sinea lui și, după o perioadă, dăruiește la rându-i. Aceasta este Bucuria Duhului Sfânt. Întâi primești, apoi te împarți, rămânând totodată un întreg. Această muzică aduce o altă trăire, mesajul ei este unul colosal și schimbă, trezește, ridică suflete. Ea poartă în ea cuvântul și trăirea sfinților, iar în România acest mesaj s-a auzit puternic. S-a Auzit pentru că oamenii au Simțit. Ei simt bucuria, adâncimea și dragostea din spatele vocilor noastre.

Irina Stroe: Acum voi face o Mărturisire cu asumare, din poziția de voluntar al Bisericii, în Noaptea de Înviere. În fiecare an, ritmul firesc și rânduiala au fost ca în ceas de Sărbătoare, credincioșii să vină, cu Acasă al inimii lor în Acasă al Bisericii. Credincioși și cler, dimpreună, în fața Cerului.

În acest an, rânduiala s-a luptat cu demnitate a  rămâne, a dăinui. Chiar dacă tainic și în altă formă. De ce spun acestea în deplină asumare? Pentru că nu au putut credincioșii veni în fața Sfinților decât prin rugăciune. Dar au venit Sfinții la credincioși. Si au plecat Sfinții să ne viziteze, să ne cerceteze, în pelerinaje ce au traversat țara. Nu au mai putut credincioșii sa intre în biserici, de cele mai multe ori , acestea purtau lacăt pe uși. DAR, adevarate lacate nu existau și nu au putut fi puse pe ușile bisericilor. În taină și în Duh, toate bisericile, altarele, mănăstirile țării au fost deschise.

În Noaptea Învierii, nu au mers credincioșii ca mironosițele să îl întâmpine pe Hristos, ca în ceilalți ani, dar au venit preoții alături de voluntari pe străzile orașelor și ale satelor, împărtășindu-ne cu toții de Sfânta Lumina a Învierii. Tronos , prin proiectul 100 psalti pentru România, ne-a adus pacea, lacrima și bucuria Învierii cu câteva săptămâni înaintea adâncului Ceas al Sărbătorii Pascale. Tronos a venit și a intrat în casele, inimile noastre și mai sfredelitor, copleșitor decât oricând înainte, pentru că s-a simțit puternica flacără a dăruirii, a dragostei de a fi împreună și dimpreună cu poporul, ne-ați adus Biserica și rugăciunea în case și suflete. Noi am primit darul în faza sa ultimă, de împlinire. Dar povestiți-ne cum a luat naștere acest proiect, care a fost plămădirea, germinarea până să ajungă la noi, sămânță și rod?

Mihail Buca: Ca o descoperire a celor ce au apărut mai târziu, videoclipurile cu “100 voci pentru România”, le spuneam colegilor mei din Tronos, un cor unit cu inimile românilor, că îi aștept la Catedrală la Slujbele mari, în timpul săptămânii, la Slujbele din Sărbatori, îi chemam mereu. Și le spuneam că vor dori să vină și nu vor mai putea veni. Și nu m-au crezut. Și uitați că a venit vremea când suntem în strană eu și cu încă 2 colegi, suntem 3 la Catedrală, în strană.

A venit acel moment când am fost nevoit să le spun să stea acasă.  S-au adeverit spusele mele. Din clipa în care ni s-a spus că trebuie să stăm acasă m, am avut acest gând, că Biserica trebuie să se audă. Am simțit că acest internet ne poate fi util. Biserica va trebui să aibă un glas cu mesaj, un limbaj pentru oameni, pentru suflete, un limbaj muzical, un limbaj comun, rugăciune și cânt, deopotrivă.

La câteva zile, Filarmonica din Oradea a făcut acest prim pas, foarte frumos. În acea clipă, am luat legătura cu membrii corului Tronos și ne-am unit vocile. Gabi Buzea, pentru montaj video, Paul Simon Esperando, un auz fin al sunetului, mi-au fost alături. Platforma Zoom nu putea, însă, susține ceea ce eu doream să făcem. Am cerut fiecărui membru din Tronos un filmulet realizat pe telefonul personal, din casa fiecăruia. Eu am dat tonul și trimis un Demo. Fiecare, purtând o cască, a ascultat acel demo în urechea lui.

Apoi mi-a venit acest gând de unitate. Să facem ceva peste Tronos. Am zis: “Haideți să facem o Unitate în duh a muzicii. Am apelat la mai multe coruri din țară. Am luat legatura cu Justinian Simion, medic chirurg, de la Cluj, care conduce un frumos cor bizantin, am sunat la Iasi, la Arhidiaconul Ciprian Rusu, dirijorul Corului Chivot, am primit Da-ul pentru colaborare și de la Marian Bostan, Tulcea, din Maramures, de la Arhid Dobreanu, din Craiova, Victor Șapca s-a alăturat și el.

Strigarea am dat-o pentru toți din țară și, din câți am chemat, 100 de oameni au spus DA pentru acest proiect. Tehnic, a fost foarte greu. S-a decupat, s-a înregistrat, s-a lipit, sunetele s-au tras separat la Paul Simon, iar apoi s-a dat un ecou de Catedrală, un singur ton, ritm comun. Așa ne-am adunat într-o adevărată Catedrală a Cântului Bizantin, așa cum Părintele Daniel bine s-a gândit și a ridicat o Catedrală a Neamului. Noi am cântat pentru Maica Domnului. Pentru Domnul Hristos.

Mulțumim lui Dumnezeu, a înconjurat planeta acest mesaj!

Și vă mulțumim vouă, tuturor sufletelor care ne ascultați și ne primiți în inimile voastre. Prin voi și prin dragostea voastră împărtășită, avem și noi mai multă putere, credință, determinare să mergem mai departe!