Editura Evenimentul si Capital

Nino, EROUL NECUNOSCUT al Marinei Române. Povestea lui poate fi cel mai emoţionat exemplu despre sacrificiu

Autor: | | 3 Comentarii | 10194 Vizualizari

S-a oferit voluntar să salveze vieți și a recuperat din mare, riscându-și viața, nouă oameni. Erau morți cu toții. Măcar familiile marinarilor au avut ce să pună în sicriu. Nimeni nu i-a strâns mâna, vreodată.

Pe 2 decembrie 1988, în rada portului Constanța, cargoul cu deplasamentul de 4800 TDW Sadu naufragia. Nava avea 12 ani vechime și 15 dintre cei 22 de membri ai echipajului au murit. Tragedia putea fi evitată dar, din cauza excesului de zel al unora, a incompetenței altora, secretomaniei și al ordinelor pe linie de partid s-a pierdut și vaporul și s-au înecat și marinarii. Nava venise de la Galați cu o zi înainte, seara.

Nu a primit aprobare să intre în port deși marea era foarte rea. A ancorat în apropierea digului de nord. Peste noapte, ancora a grapat și, spre dimineață, cargoul s-a înfipt, cu tribordul, în stabilopozii digului. Comandantul a cerut ajutor.

Șeful operațiunii de „salvare” era secretarul de stat al departamentului de transporturi navale, din cadrul MT, contraamiralul Gheorghe Anghelescu, poreclit „Paraipan”. Ordinul primit de el, pare-se venit de la însuși Ceaușescu, era să salveze nava. Oamenii, practic, nu mai contau. În numai câteva ore, vaporul s-a scufundat, în urma unor manevre prost gândite și la fel de prost executate. Un om, scafandru de luptă pe acea vreme, povestește cum a scos din apă marinarii morți de pe Sadu. Un erou neștiut. Până astăzi.

Nimeni nu i-a anunțat pe scafandrii de luptă de tragedie

Căpitan-Comandorul în rezervă Adam Ninulescu – sau Nino, cum îi zic prietenii- era, în decembrie 1988, doar locotenent ma jor și era încadrat pe funcția de „Comandant grupă scafandri de cercetare-diversiune” din cadrul Centrului de Scafandri ai Marinei Militare. Pe înțelesul tuturor, era unul dintre șefii trupelor de elită ale Armatei din acea vreme.

„Aveam în subordine 40 de scafandri de luptă. Patru erau maiștri militari de marină și restul soldați”, e mândru comandorul Ninulescu. Ziua de 2 decembrie ’88 l-a prins îmbarcat pe Escortorul 283, numit în prezent Midia, navabază a scafandrilor militari. „Pe la două și jumătate după amiaza, imediat după ce luasem masa în careul ofițerilor, s-a anunțat prin stația de amplificare a navei adunarea urgentă a ofițerilor. Comandantul Divizionului Scafandrii de Luptă ne-a anunțat că o navă civilă este în pericol de a se scufunda cam la un kilometru de capul digului de nord al portului Constanța și că este nevoie să se intervină urgent”, își amintește fostul scafandru de luptă. Bănuia el ceva încă de dimineață când văzuse o agitație nemaiîntâlnită pe dig. Erau mai multe mașini de pompieri, ambulanțe și celebrele, pe atunci, Dacii negre cu număr de înmatriculare din trei cifre, care erau folosite de ștabii de la partid, autoritățile portuare, miliție și securitate.

Nino, singurul ofițer care s-a oferit voluntar

El și ceilalți scafandri din subordinea sa habar n-aveau despre ce era vorba cu toate că, la acea oră, cargoul Sadu se „urcase” pe stabilopozi, avea o imensă „gaură de apă” și comandantul navei dăduse deja ordinul de abandon al vaporului.

Adam Ninulescu își mai amintește cum căpitanul Mihai Cornel, comandantul divizionului său a cerut o grupă de voluntari pentru salvarea echipajului. „Noi nu știam absolut nimic despre starea navei! Din cei 20 de ofițeri prezenți, cu toții scafandri experimentați, am fost singurul voluntar. Vântul era puternic și marea era de gradul 6-7 pe scara Beaufort, cu valuri de 4-5 metri. Era normal să-ți fie frică... Numai că eu, la 27 de ani, eram, așa, mai kamikaze! Mă visam că eram un erou salvator de vieți... Asta cu atât mai mult că era vorba de colegi de ai noștri, marinari civili”, povestește fostul scafandru. Fiind singurul ofițer care a acceptat provocarea și-a ales echipa de intervenție, din rândul maiștrilor și militarilor în termen.

Dacă nu s-ar fi încercat remorcarea epavei, scăpau toți cu viață

Pe lângă el s-au urcat la bordul SRSului – adică Șalupa Remorcher de Salvare – un maistru militar de marină și șase soldați.

„Până ne-am echipat și am ieșit din port se făcuse ora 16.30. Cerul era înnorat, dădea cu lapoviță și vântul sufla tare din nord. Când am ajuns la locul naufragiului Sadu era deja pe fundul mării”, oftează marinarul. A aflat mai târziu, abia după două săptămâni, că evenimentul fusese strict secret, dintr-o inepție a autorităților care s-au bâlbâit și cu inconștiență criminală au luat decizii în urma cărora au murit 15 marinari care puteau fi salvați la timp: „Dacă cei de pe remorcherul Viteazul, care intervenise încă de dimineață, nu încercau să remorcheze nava, care se înfipsese cu tribordul pe stabilopozi, vaporul nu s-ar fi scufundat. Era și acum acolo, după 30 de ani! Ca epava de la Costinești!”

Fostul marinar povestește că, odată ajunși în aria sinistrului, nici ei, salvatorii, nu se simțeau în siguranță: „Șalupa avea cam 15 metri lungime, vreo patru lățime și circa doi metri pescajul. Până și comandantul de divizion, care venise cu noi, «dădea la boboci»”. Din momentul acela, operațiunea de salvare de vieți a devenit una de recuperare a cadavrelor marinarilor.

„Cei care au sărit spre larg și cei rămași la bord n-au avut nicio șansă”

Deja se înserase, marea era din ce în ce mai rea, și cargoul Sadu era pe fundul Mării Negre, la câteva zeci de metri de digul de nord al portului Constanța. Toate navele de salvare apte să iasă în mare erau în zonă numai că nu mai era nicio viață de salvat.

„Doar șapte dintre cei 22 de membrii ai echipajului au reușit să se scape, cu mare noroc. Când Viteazul a tras de Sadu către larg nava s-a basculat pur și simplu! Și-a schimbat centrul de greutate și s-a dat peste cap. S-a dus la fund în două minute... În acel scurt interval de timp, câțiva dintre marinari au sărit în apă, înspre dig și, cu ajutorul protecției oferite de nava care se scufunda, s-au adăpostit printre stabilopozi, de unde i-au recuperat pompierii. Cei care au sărit spre larg și cei rămași la bord n-au mai avut nicio șansă”, mai că-i dau lacrimile ofițerului de marină. Apa avea 3-4 grade Celsius și parte dintre ei au murit din cauza șocului termic și nu înecați.

Mutare de ULTIMA ORA in televiziune! Azi, a semnat cu Kanal D

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI