Nigel Farage, măscăriciul care a schimbat istoria Marii Britanii şi a Europei. A scăpat de trei ori din ghearele morții și a părăsit corabia când, aparent, preluase controlul | GALERIE FOTO șocantă

Nigel Farage, măscăriciul care a schimbat istoria Marii Britanii şi a Europei. A scăpat de trei ori din ghearele morții și a părăsit corabia când, aparent, preluase controlul | GALERIE FOTO șocantă

Demisia subită a controversatului europarlamentar britanic Nigel Farage din fruntea Ukip – formațiune eurosceptică identificată practic cu liderul său - a strânit o avalanșă de speculații. Rațiunile acestui demers aproape ireal în condițiile în care Farage a obținut ce solicita de mai bine de 20 de ani sunt cu atât mai greu de explicat.

De a ales tocmai 4 iulie, ziua Independenței Statelor Unite pentru a face acest anunț? Este bolav? Are probleme în căsnicie? s-au întrebat publicațiile britanice și fiecare a încercat să ajungă dincolo de explicațiile puține și destul de ambigue ale lui Farage (”Am vrut să-mi iau țara înapoi…acum îmi vreau viața înapoi”).

Într-adevăr, potrivit dailymail.co.uk, fostul lider UKIP are ceva probleme de sănătate și o bătaie ceva mai mare de cap cu alcoolul. De asemenea, e foarte posibil ca mariajul său să treacă printr-o perioadă mai proastă, politicianul recunoscând, la un moment, dat că și-ar fi înșelat soția cu o jurnalistă.

Dar nici cei mai apropiați colaboratori ai săi nu știau despre intențiile acestuia de a se retrage pentru a petrece mai multe timp cu soția Kirsten, din Germania, și cele două fetițe ale lor. Habar n-aveau că Farage va părăsi corabia Ukip, așa cum nici el nu și-a imaginat vreo clipă că ar putea câștiga referendumul lui Cameron. În noaptea în care se numărau voturile de cel puțin două ori s-a considerat învins.

Ne puteți urmări și pe Google News

Se mai zice că plănuiește să meargă în Franța ca să facă un film despre Bătălia de pe Somme din 1916 (A fost cea mai lungă şi mai sângeroasă din Primul Război Mondial. Au murit peste un milion de soldați de ambele părţi, peste 400.000 de britanici şi 200.000 de francezi faţă de 400.000 de germani).

La sfârșitul acestei luni va fi oaspetele Convenției republicane din SUA, unde cel mai probabil va ține un discurs.  Se mai spune că ar fi semnat un contract cu agenții de comunicare din SUA și Londra pentru o serie de discursuri. Cel mai probabil va primi peste 20.000 de lire sterline pentru o cuvântare, mai scrie dailymail.co.uk. Și, mai mult ca sigur, va rămâne europarlamentar pentru următorii doi ani, chipurile pentru a se asigura că procesul de retragere al Marii Britanii din UE se va petrece în termenii cei mai avantajoși pentru țara sa.

Există, desigur, multe alte speculații legate de plecare lui Farage din fruntea Ukip din care a reușit să facă nu doar al treilea cel mai popular partid din Regat, ci să-l ducă până pe primul loc la alegerie europene din 2014.

”Pleacă fericit. A reușit să scoată Marea Britanie din UE. Dar și să-l elimine pe David Carmeon, pe care pur și simplu nu-l suportă”, ar fi spus un apropiat al lui Farage. Antipatia este însă reciprocă pentru că și Cameron îl detestă.

Nigel Paul Farage s-a născut pe 3 aprilie 1964, în Kent. Alcoolicul său tată, Guy Oscar Justus Farage, a părăsit domiciliul conjugal pe când Nigel avea doar cinci ani.

Absența tatălui nu a afectat însă, din punct de vedere financiar, educația micuțului Nigel, care a urmat una din cele mai bune școli private ale Angliei, Dulwich College.

A refuzat să meargă la Universitate și a ales să lucreze în City of London. S-a alăturat Conservatorilor de foarte tânăr, dar a fost dezămăgit de felul în care partidul era condus la vremea aceea de John Major. Și ca mulți eurosceptici, Farage s-a declarat furios când premierul a semnat Tratatul de la Maastricht care stipula o apropiere și mai mare între națiunile Europei.

Avea puțin peste 20 de ani când a simțit cu adevărat primii fiori ai morții. A suferit un grav accident de circulație pe când ieșea dintr-un club de noapte iar medicii s-au temut că-și va pierde unul din picioare. Nu s-a întâmplat asta iar asistenta medicală care l-a îngrijit, Grainne Hayes, a devenit soția sa și mama primilor săi doi copii.

La scurt timp însă a fost diagnosticat cu cancer testicular, dar a reușit să se vindece, tributul plătit acestei cumplite boli fiind însă testiculul stâng al politicianului.

Farage a înființat Ukip în 1993 și este deputat europarlamentar din 1999, an în care s-a recăsătorit cu nemțoaica Kirsten Mehr, la doi ani după ce primul său mariaj era deja istorie.

Pe 6 mai 2010, chiar în ziua alegerilor generale, Farage a fost grav rănit când un avionul de mici dimensiuni cu care călătorea s-a prăbușit. Motivul prăbușirii a fost chiar Ukip al cărui banner electoral s-a agățat de coada avionului.

Viața sa amoroasă a ajuns din nou pe prima pagină a ziarelor, fiind nevoit să nege acuzațiile europarlamentarului Nikki Sinclaire, fost membru al Ukip, care susținea că Farage le plătește din bani europeni atât pe nevastă-sa, cât și pe o fostă amantă. Acuzațiile lui Sinclaire păreau să se refere la Annabelle Fuller, fostul ofițer de presă al Ukip, insinuare vehement contestată de frumoasa domnișoară în cauză.

Totuși, așa cum scrie și Daily Mail, nu viața privată a a lui Farage a schimbat viitorul Marii Britanii.

Căci dacă Ukip nu ar fi reușit să ajungă atât de popular în faza premergătoare alegerilor din 2015, probabil că David Cameron nu ar mai fi fost obligat să mituiască aripa dreaptă a Partidului Conservator și pe votanții săi eurosceptici cu referendumul în privința apartenenței Regatului la UE.

Cel mai probabil, noul lider al Ukip ar putea fi anunțat sâmbăta acesta. Favoriții sunt purtătorul de cuvânt pe probleme de imigrație al Ukip, Steven Woolfe, europarlamentar pentru zona de Nord-Vest, și Paul Nuttall, de asemenea, europarlamentar pentru Nord-Vest. Ambii sunt puternic susținuți de electoratul nordic, zonă în Ukip își va concentra și în viitor eforturile sale de campanie. Totuși, niciunul din cei doi nu va reuși să capteze atenția publicului așa cum a făcut-o Farage, cu extraordinarul său simț de auropromovare și discursurile insultătoare din Parlamentul European.