Devenit candidat unic al Opoziției, Nicușor Dan a vorbit despre retragerea lui Vlad Voiculescu din cursa pentru Primăria Capitalei.
Vlad Voiculescu a dat dovadă de responsabilitate când s-a retras din cursa pentru Primăria Capitalei, a declarat Nicușor Dan, pentru RFI.
„Vreau să salut faptul că s-a retras din această competiție, adică a dat dovadă de responsabilitate, a pus înaintea aspirațiilor personale binele comun și suntem în situația de a avea un candidat unic al Opoziției, ăsta e lucrul cel mai important”, a spus Nicușor Dan.
Candidatul Opoziției a punctat faptul că a purtat discuții cu Vlad Voiculescu, după ce liderul PNL, Ludovic Orban, a anunțat că îl va susține politic.
„Am vorbit în aceeași zi și o să mai vorbim, fără îndoială. O să mai vorbim și în calitatea lui de om care se implică în București și în calitatea lui de președinte al PLUS București, o să vorbim. Era o discuție pe care o programasem cu mai mult timp înainte (...). A fost o întâlnire de politețe, în care fiecare dintre noi a spus că acum trebuie să analizăm și în cazul lui trebuie să vorbească și cu partidul, pentru direcția ulterioară”, potrivit
Vlad Voiculescu a recunoscut că tatăl său a fost colaborator al Securității
Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății, a publicat un mesaj pe pagina sa de Facebook, în care recunoaște că tatăl său a colaborat cu Securitatea.
„Zilele trecute, înainte să îmi retrag candidatura pentru Primăria Municipiului București, am citit și văzut la anumite televiziuni din nou “dezvăluiri“ despre relațiile mele de rudenie care “m-au făcut om”.
De câteva zile, pe câteva grupuri de whatsapp umblă un document. Este o decizie a unei instanțe de judecată care constată calitatea de colaborator al Securității a tatălui meu. E din 2014 si a fost mereu disponibila pe net. Probabil că o păstrau pentru mai târziu, dar acum că a apucat să circule, va apărea probabil în câteva minute pe wall-ul dumneavoastră cu titlul “ȘOC”, “DEZASTRU” sau ceva în genul ăsta.
Sunt deja câțiva ani de când greșeli sau păcate vechi ale unor membri ai familiei mele sunt scoase la suprafață și arătate lumii, la pachet câteodată cu mizerii și minciuni fără sfârșit. Toate din cauza mea și a implicării mele. Toate pentru a demonstra că “toți sunt/suntem la fel” și pentru a fi folosite ca intimidare. Ei, bine, nu. Nu suntem toți la fel. Vorbesc în numele meu.
Taică-miu nu e perfect și sigur a făcut greșeli. Nu vreau să comentez în niciun fel decizia respectivă. Taică-miu a ieșit în stradă în 1989 și a avut un certificat de revoluționar (o prostie, dacă mă întrebați pe mine, dar asta e altă poveste - și nu îl mai are astăzi). Nu comentez pentru că aș fi tentat să minimizez faptele - știindu-l pe taică-miu și știindu-i pe o bună parte dintre cei despre care se face vorbire acolo - și să pun lucrurile în contextul vieții tatălui meu, atât cât îl cunosc, cu bune și cu rele. Știu că taică-miu nu a luat niciodată bani de la Securitate și că niciodată nu și-a turnat colegii - știu asta de la el, dar scrie și în dosar. Știu însă că tot în acele vremuri au fost mulți oameni care nu au acceptat să facă niciun compromis, niciodată. Oameni care au refuzat orice colaborare cu organele securității, indiferent de consecințe. Mă înclin în fața lor. Nu știu dacă eu aș fi avut această tărie în acele vremuri, deși sigur, mi-ar plăcea să cred că aș fi avut-o.
Câteva lucruri din biografia tatălui meu mă simt dator să menționez aici, dacă tot se va face vorbire despre viața și alegerile lui astăzi: tata a fost părăsit de tatăl natural înainte să împlinească 1 an, a fost crescut de mama care s-a recăsătorit. A fost vicecampion național la înot și monitor de ski (atunci a lucrat cu străini despre care a dat declarații), apoi profesor de sport la școala din sat (unde a întâlnit-o pe mama), apoi kinetoterapeut la Băile Pucioasa, apoi, din 1990, și-a deschis un atelier de tâmplărie în spatele casei. Niciodată nu a avut contracte cu statul, și din tot ce îmi amintesc eu, omul ăsta a muncit de dimineață până noaptea aproape în fiecare zi. Taică-miu nu a fost cu mine sau cu sora mea în aproape niciun concediu, mereu avea o lucrare de tâmplărie, mereu muncea ca să plătească rata la bancă pe luna respectivă și ca să ne întrețină pe noi. I-a luat câțiva ani să strângă bani să îmi cumpere o bicicletă pe care mi-am dorit-o mai mult decât orice pe lume.
Profit de ocazie să lămuresc și alte detalii legate de familia mea. Cei cu care am crescut și cu care am împărțit același cămin și aceleași resurse (ce se înțelege în general prin familie) au fost așa: mama mea - învățătoare în sat, sora mea, cu 5 ani mai mică - economist, lucrează la Panasonic lângă Frankfurt, “mamaia” mea cu 6 clase care a lucrat într-o vreme ca infirmieră și căreia îi datorăm cu toții foarte multe, “tataia” a fost măcelar în sat, arestat și bătut în mod regulat de securitate pentru că nu putea să accepte că animelele lui aparțin partidului și că nu are dreptul să își hrănească familia cu ele. Am avut și doi bunici la oraș, la Târgoviște: “Buna” a fost chimist, “Bunul” a făcut războiul, vorbea puțin nemțește și a fost la un moment, dacă nu greșesc, chiar șefuleț pe la un sindicat pe undeva prin Galați. Acest ultim bunic era și singurul din familie cu origine sănătoasă. Restul au fost “pui de chiaburi” sau “pui de ‘telectuali”.
Cam asta a fost familia mea”, a scris Vlad Voiculescu pe Facebook.