Când scriu aceste rânduri, la sfârşitul primei săptămâni, Euro 2008 e departe de a-şi fi clarificat toate necunoscutele.
Cunoaştem cinci echipe calificate în „sferturi“ şi două eliminate, una fiind campioana en-titre şi alta ţara-gazdă. A doua ţară-gazdă e şi ea cu un picior în groapă. Dacă Piţurcă nu se arăta, contrar stilului său, sentimental, şi îl oprea pe Mutu să execute penalty-ul, România ar fi fost şi ea în „sferturi“ şi putea pregăti meciul cu Spania.
Sentimentalismul, de altfel, impregnează toate declaraţiile dinaintea ultimelor întâlniri din grupe. Nici francezii nu erau mai prejos. „L’Equipe“ din preziua meciului Franţei cu Olanda pretindea că, vezi-Doamne, francezii vor juca alt fotbal decât acela din meciul cu România. Ce au jucat am văzut. Românii, în cor, dau naţionala noastră drept favorită la calificare. Probabil fiindcă are două puncte faţă de unul, cât au Italia şi Franţa. Socoteală greşită! Doar victoria în faţa Olandei ne dă sută la sută şanse. În rest, numai imponderabile. Nu vreau să vă amărăsc repetând calculele. Desigur, când am văzut cum pierde Portugalia, deja calificată, la Elveţia, deja descalificată, putem întreţine oarecari nădejdi. Cu condiţia ca nişte nordici să se comporte precum sudicii. Să dea Dumnezeu să avem noroc.
După cum au jucat cu Italia, fotbaliştii noştri l-ar merita din plin. Nu şi după cum au jucat cu Franţa. Ideea că am reuşit să o împiedicăm pe vicecampioana lumii să-şi facă jocul mi se pare idioată. Nu cred că ne-am dus în Elveţia şi Austria ca să-i împiedicăm pe alţii să câştige. Partea proastă cu norocul e că, la fel ca urciorul, nu merge de două ori la apă. Am avut noroc cu carul la arbitrajul norvegianului care le-a luat un gol valabil italienilor şi ne-a făcut nouă cadou un penalty. Cum îl tot văd pe Lubos Michel prin zonă, mă gândesc că, poate, colegul lui din Norvegia o fi vrut să ne întoarcă ghinionul pe care îl ştiţi foarte bine.
După o săptămână de Euro 2008, câteva lucruri sunt totuşi clare. O singură echipă a jucat fotbal adevărat: Olanda. Alte două echipe au jucat numai atât cât le-a trebuit ca să se califice: Portugalia şi Spania. Una, Germania, îşi face titlul ei obişnuit de glorie fie începând prost şi terminând bine, fie începând bine, continuând prost şi până la urmă câştigând. Altă concluzie e că Euro 2008 nu e, până acum, cel puţin, raiul fostelor campioane.
Nici al Greciei, care a plecat deja acasă, nici al Italiei şi nici al Franţei, din care măcar una, deşi eu sper că amândouă, o vor urma. Altă concluzie e că niciun antrenor nu poate declara cu mâna pe inimă că tehnica biruie forţa ori invers. Poate doar că atunci când se combină cele două iese o „portocală mecanică“ mai bună decât aceea din epoca lui Cruyff, Van Basten şi compania. În fine, cine şi-a închipuit că grupele de la Euro vor semăna cu grupele preliminare greşeşte la fel de mult ca aceia care mai cred că „sferturile“ şi semifinalele vor semăna cu grupele.
ULTIMELE ŞTIRI DE LA EURO 2008: Tricolori, împliniţi-vă visul!
Promisiuni „electorale“ pentru fotbaliştii români MIHAI VOINEA: Timpul încrederii!
AUSTRIA - GERMANIA 0-1 / LIVE „Olandezii vor face ce-i mai bine pentru ei“
Prinţul Sturdza jr: „L-am dus pe Lupescu la Blatter!“
Prietenii olandezi la nevoie se pot cunoaşte
Din finală a Campionatului Mondial, derby al codaşelor! ----------------------------------------------------------------------
Viorel Moldovan: „Olandezii vor fi moi“ „Nici taică-său nu credea că o să iasă fotbalist!“
Şoferul-scriitor: „Mutu e o poezie“
Bölöni: „Avem peste 50 la sută şanse de calificare!“