Spunea Mircea Lucescu, mi se pare, după consumarea fazei grupelor din Liga Campionilor la fotbal, că echipele est-europene n-au faţă de Ligă.
Nu ştiu dacă asta reprezintă o consolare pentru noi. Dar reprezintă, în orice caz, o realitate. Nicio echipă din partea noastră de continent n-a mers mai departe. Doar două, din spaţiul fost sovietic şi actual ucrainean, Dinamo Kiev şi Şahtior Doneţk (echipa antrenată chiar de Lucescu), au prins un loc trei în grupe, care le menţine în primăvara europeană, nu în Ligă, ci în sora ei mai mică. În ce ne priveşte, ne-am luat adio până şi de la surioară. Nu vreau să răsucesc cuţitul în rană, dar n-am încotro şi trebuie să vă aduc aminte că soarta noastră fuse crudă astă dată şi, după Rapid et. Comp., ieşite în decor cu capul plecat (ca să nu-l taie sabia) încă din preliminarii, iată, Steaua şi CFR Cluj le calcă vitejeşte pe urme. N-am nici un chef să aflu câte ţări europene (estice ori vestice) se mai află în această situaţie de inferioritate. În orice caz, contraperformanţele echipelor româneşti sunt istorice.
Să recapitulăm. Din şapte participante, niciuna nu mai e în cărţi. Cinci au plecat acasă din prima fază a celei de-a doua competiţii ca valoare. Steaua a obţinut în grupa F a Ligii un singur punct din optsprezece posibile. Calculaţi dumneavoastră procentul! Într-un clasament general, ocupă penultimul loc, lăsând-o cu generozitate în urmă doar pe FC Basel, tot cu un punct, dar cu un golaveraj mai slab. A fost adică a 31-a echipă din 32. A marcat trei goluri (toate într-o singură partidă, adică 1/2 gol de meci) şi a primit 12 (adică 2 de meci). Una peste alta, n-a jucat toată toamna nimic, nici în campionat, nici în Ligă, nici pe teren propriu, nici în deplasare. O victorie acasă cu 1-0 în ultima rundă i-ar fi adus participarea în primăvara europeană. N-a reuşit-o nici măcar în ultimul minut, ca în meciul cu Urziceni, când a cadorisit-o pe Dinamo cu şefia turului. Internaţionalii, dar nu de naţională, jucători stelişti au rămas muţi de admiraţie în faţa Fiorentinei lui Mutu, pe care, dacă-şi regăseau graiul, ar fi putut s-o bată măr. Clujenii au jucat mai bine. Cu puţin noroc, chiar dacă nu rămâneau în Ligă, mergeau la surioara ei. Norocul ar fi constat, în cazul lor, într-un mental de învingători. Chelsea n-a fost mai bună în ultimul meci de la Londra. Bordeaux şi Roma, la Cluj, nu erau echipe de neîntrecut, dacă CFR nu uita pe ce teren joacă. Probabil că acel faimos 2-1 de pe Stadio Olimpico, în partida inaugurală din grupele Ligii, le-a urcat mentalul pe culmi înalte, consolidat fiind şi de rezultatul de 0-0 care a urmat cu Chelsea. Apoi, şoc cu modesta echipă franceză! Mentalul le-a redevenit românesc.
După un sezon strălucit ca acesta, numă- rul de echipe româneşti din cele două competiţii europene va scădea drastic în anii ce vin. Tot răul spre bine! Nu ne va mai ieşi contraperformanţa actuală de a rata şapte din şapte. Unde-s numai două sau trei, ruşinea e mai mică. Dacă vom mai avea puterea să ne ruşinăm.